UE la momentul adevarului. Ce alegem?

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Duminica, 27 Septembrie 2015, ora 08:09
5031 citiri
UE la momentul adevarului. Ce alegem?

Se spune, pe buna dreptate, ca orice criza este o oportunitate. Ea pune diagnosticul clar al unor probleme profunde si creeaza posibilitatea remedierii lor astfel incat dupa criza sistemul sa iasa intarit si cu mult mai apt sa faca fata unor viitoare, probabil inevitabile, socuri.

Uniunea Europeana a experimentat numai anul acesta doua crize majore pe doua paliere diferite. A fost mai intai criza greceasca. Ce ne-a aratat ea? Mari probleme structurale pe zona economica si financiara.

Pe scurt, ca moneda unica europeana sta pe picioare de lut, resimte din plin faptul ca are un spate doar o politica monetara comuna, dar nu si una fiscala si bugetara comuna. Exista doar o Banca Centrala Europeana, insa in rest fiecare guvern face cum il taie capul cu anumite limitari, de exemplu de deficit, dar care sunt adesea incalcate fara cine stie ce consecinte.

Ce a iesit de aici am vazut si nu cred ca am ajuns inca la liman avand in vedere ca Grecia nu este iesita din ochiul ciclonului, iar alte tari precum Italia, Spania sau Portugalia, cu datorii publice foarte mari, ar putea ajunge la randul lor in acelasi loc.

A venit apoi criza refugiatilor. Ce ne arata ea? Ca un spatiu de libera circulatie, esential pentru UE, si care implica nu numai circulatia persoanelor, ci si a marfurilor, nu are la baza o politica unica in privinta migratiei, in privinta securitatii granitelor si a reactiei la un eventual pericol.

Deci doua crize consecutive foarte grave ne-au spus, de fapt, ca UE, asa cum arata ea acum, este depasita, nu mai face fata realitatii, provocarilor, evolutiei lumii contemporane.

Si cred ca este firesc sa fie asa. Dimensiunile si ambitiile clubului european au evoluat enorm de la crearea UE, dar reforma institutionala si legislativa nu a fost pe masura acestor schimbari. Integrarea reala europeana nu mai sustine proiectul. Si crizele care au lovit UE nu sunt atat consecinta unor evolutii exterioare, cat chiar consecinta acestei inadecvari.

Si daca ceva nu se schimba, mi-e foarte greu sa cred ca UE va mai rezista multa vreme. Pentru ca in lumea extrem de complexa in care traim este de asteptat sa aduca noi si noi incercari. Ieri incercarea s-a numit datoria Greciei cu presiune pe euro, azi se numeste criza refugiatilor, maine se poate numi oricum.

Si atunci ce facem? In principiu, nu vad decat doua raspunsuri.

Putem lasa lucrurile asa cum sunt, cu eventuale mici cosmetizari, dar aceasta cred ca este o optiune care automat include asumarea riscului, aproape a certitudinii, ca UE nu va mai tine mult. Socurile o vor subrezi atat de mult incat pana la urma se va prabusi. Fiecare o va lua pe calea lui, eventual in mici aliante regionale.

Sigur, se poate, nu se va scufunda Europa. Nu imediat. Pentru ca amintesc din nou, UE nu a aparut in primul rand ca un raspuns la imperative economice. A aparut pentru ca in Europa izbucnisera in jumatate de secol doua razboaie mondiale. UE a fost si este o esentiala garantie a pacii. Daca ea dispare, cred ca izbucnirea unui nou conflict este o chestiune de timp.

A doua optiune, pe care eu una o sustin cu toata convingerea, este reformarea UE. Si aceasta reforma nu poate insemna decat o mai puternica integrare, adica politici comune care sa acopere toate domeniile, sa fie implementate fara exceptii, si institutii europene cu mult mai puternice, cu autoritate mai mare in fata autoritatilor nationale.

Sigur, asta presupune o limitare a suveranitatii fiecarui stat competent. Este inevitabil. Si nu e usor de acceptat. Rezistenta aceasta a fost principala cauza pentru care, de exemplu, ani de zile in Consiliul JAI deciziile nu puteau fi luate decat consensual. De aceea nu avem nici astazi o politica unica in materie de migratie si resimtim din plin lipsa ei.

Dar schimarea regulii si trecerea la votul majoritiar, cum s-a intamplat recent in cazul cotelor obligatorii, arata deja o schimbare majora. Da, pentru tarile care s-au opus, este o stirbire de suveranitate. Dar pentru UE nu cred ca exista alta solutie.

Deci cred ca este momentul ca fiecare sa-si faca socotelile. Asa e clar ca nu mai merge sau nu va mai merge mult. Vrea UE? Trebuie sa accepte concesii de suveranitate pe toate planurile, pentru ca altfel ansamblul nu poate functiona unitar si coerent. Nu vrea? Usa e deschisa, nimeni nu e prizonier.

Dar e mai bine afara, pe cont propriu? Grecia a incercat marea cu degetul si l-a retras repejor, chiar daca a continuat sa bombane. Isi imagineaza cineva ca e mai usor de unul singur in aceasta lume, atat de complicata? Eu cred ca ar fi o mare greseala. Una probabil fatala oricat de tentanta ar putea parea acum.

„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
#UE integrare federalizare, #UE criza Grecia, #UE criza refugiati , #Europa