Europeni, sau mai nimic ...

Revelionul violatorilor islamisti din Koln a indispus grav Germania, unde oala xenofobiei sta sa dea in clocot.

Enervarea opiniei publice a fost intetita de presa politic corecta, care credea (spera?) ca poate sa tina subiectul sub embargo, uitand pesemne ca traim in era smartphone.

Curentii emotionali negativi s-au intalnit apoi cu cei generati in Suedia si alte tari unde s-au raportat situatii similare: haite de arabo-africani care hartuiesc sexual femei albe, cu concursul pasiv al politiei si manevrele ocultante ale mainstream-ului media.

Toate acestea alimenteaza votul partidelor eurosceptice si profileaza o Europa repliata defensiv, pe fondul gardurilor de sarma ghimpata. Si nu putem uita, luati de rutina cotidiana, ce s-a intamplat in noaptea dintre ani: apar zilnic noi date despre razboiul episodic dintre islam si Europa, chiar si la Istanbul, unde un sirian din Statul Islamic a ucis de curand 10 turisti, dintre care 8 germani.

Violenta terorista se banalizeaza, plonjand societatile noastre intr-o letargie defetista. Si se stie ca sensibilitatea compasionala are limite. Odata atinse, emotia trece in registrul irational al urii, amalgamului rasist si al xenofobiei fara perdea. In fata acestui carusel isterizant, liderii politici par oarecum - sau categoric - depasiti, de la caz la caz.

Citeam zilele acestea un articol de bilant 2015 in care presedintele Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Junker, aduna bune si rele: la bile albe figurau triplarea fortelor UE in Mediterana, adoptarea unei strategii referitoare la imigranti, Acordul cu Turcia privind relocarea refugiatilor, noul Parteneriat cu Africa, pentru a trata la sursa cauzele emigratiei si, fireste, implicarea agentiilor europene specializate in asistarea statelor-membre din prima linie a presiunii migrationiste.

La dezamagiri, dl Junker amintea faptul ca statele membre se cearta intre ele, pasandu-si acuzatii si responsabilitati.

Seful executivului comunitar e, de asemenea, nemultumit sa constate ca liderii promit la Consilii bani si oameni pentru consolidarea politiei de frontiera elene sau ajutoare financiare pentru Iordania, Liban si Turcia, dar - odata reveniti in capitalele lor - nu se tin de cuvant.

In alti termeni, solidaritatea europeana scartaie rau de tot. De ce? Pentru ca, in vremuri de pericol colectiv, fiecare natiune e tentata sa se ascunda in propria cochilie, chiar daca asta seamana cu "politica strutului".

Multe state membre au inasprit deja legislatia nationala referitoare la azil, facandu-l cat mai dificil, deci neatractiv. Si totul ne este servit intr-un sos populist mereu mai indigest, fie la stanga, fie la dreapta.

Batalia culturala din interiorul Europei e in plina desfasurare si pare deocamdata imposibil sa spunem cine va invinge: compasiunea asortata cu argumente demografice sau contraofensiva identitara?

Sunt unii care ne spun ca fara import demografic din Africa si Asia nu vom mai putea sustine sistemul european de pensii. Sau ca explozia demografica va duce la o presiune imparabila. Africa are acum un miliard de locuitori, dar va avea 2,5 miliarde pana in 2050... Si paradoxurile nu se opresc aici.

Multi europeni sunt de parere ca trebuie sa-si regaseasca valorile stramosesti pentru a proteja identitatea europeana de ethosul islamist al noilor veniti. In realitate, cei mai multi dintre imigranti sunt mai sexisti si mai anti-gay decat cei mai conservatori dintre europeni, iar ca bonus, nutresc un antisemitism de care nici Goebbels nu s-ar fi rusinat.

Europa nu e o insula protejata de apele Oceanului Pacific, asa cum sunt Australia sau Japonia. In "calitatea" noastra de peninsula a masei geologice euroasiatice, nu avem cum stopa presiunea saracimii mondiale care va dori sa beneficieze de prosperitatea noastra, fara sa preia si spiritul nostru democratic.

Evident, aceste transformari nu se vor consuma pana la capatul acestui articol si, poate, nici macar pana la capatul vietilor noastre.

Ele sunt insa masiv si facil previzibile. Tot flancul sudic al UE este "lichid", permeabil, poros, cum vreti sa-i spuneti. Numai Italia are 9.532 km de coasta, in vreme ce micuta Grecie, cu ale sale mii de insule, expune imigrantiei ilegale un litoral de 14.880 de kilometri. Nu poti pune garda de coasta stricta pe asemenea parcurs. Coltisorul nostru de bunastare si democratie liberala, cu substratul patrimonial oferit de umanismul crestin, nu are prea mult viitor daca nu va sti sa continue, cu orice pret, proiectul european.

Ridiculizam, adesea, mania eurocrata a detaliului suprareglementat. Acuzam, pe buna dreptate, obsesiile centraliste manifestate la Bruxelles, lentorile birocratice sau huzurul bine remunerat din Parlamentul European (unde am reusit sa trimitem, dupa cum se stie, unele figuri care ni se par noua insine legendar de stupide).

Euroscepticismul e la moda in grupul central-european, dar si in ceea ce Rumsfeld numea "vechea Europa".

Mai mult, tensiunea Brexit si falia polono-germana, ca si racirea motorului franco-german, sunt vesti proaste pentru capacitatea Europei de a se concerta politic in vederea unor noi capitole de constructie comunitara.

In urmatorul deceniu, UE va fi supusa unor teste de stres imense. Va trebui sa ne clarificam pe planul ideilor. Vrem sa continuam ce au inceput Fondatorii (care au asigurat, pentru doua generatii, pacea si prosperitatea intregului continent) sau revenim la jocul sinucigas al razboiului civil european bazat pe confruntarea unor valori dizarmonice?

Reusim sa practicam imigratia controlata sau realizam distopia Europei islamizate, asa cum a imaginat-o Michel Houellebecq? In ce ma priveste, pledez pentru salvarea cu orice pret rational a proiectului european, fara de care generatia mea n-ar fi cunoscut decat dictatura si oligarhia de tip rusesc.

Sper sa fim majoritari, desi se poate si altfel.

Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...