Refugiati in Baicului: Am ajuns sa pierdem pana si medicii sirieni scoliti in Romania

Sambata, 30 Septembrie 2017, ora 13:45
9176 citiri
Refugiati in Baicului: Am ajuns sa pierdem pana si medicii sirieni scoliti in Romania
Foto: Politia de Frontiera

482 de imigranti au traversat, in ultima luna si jumatate, Marea Neagra, ajungand pe tarmul romanesc. In spatiul public romanesc, unii vorbesc despre un fenomen deja.

Oficialitatile nu cred, insa, ca abordarile pompieristice ar fi justificate. Cu toate acestea, destule voci distorsioneaza realitatea, inducand o stare de razboi al nervilor.

Asediul din paginile de can-can

Fotografia, aparuta marti, 26 septembrie 2017, intr-un ziar de cancan de la Bucuresti, este mai mare decat stirea in sine si concureaza doar cu amplitudinea mesajului din titlu.

O multime de barbati inghesuindu-se, cu bratele intinse, spre remorca unui camion. Pentru mai multa expresivitate, fotograful a folosit un obiectiv grand-angular: senzatia privitorului este ca padurea de maini ii explodeaza in fata si parca ar vrea sa-i invadeze sau chiar sa-i smulga spatiul privat. Sa-i fure linistea, viata, lumea.

Deasupra ilustratiei troneaza titlul: "Romania este PRACTIC asaltata de refugiati. ONU confirma!". Panica, fara doar si poate. Stare de asediu. Pregatiri de razboi.

Imaginea a facut recent turul unor site-uri romanesti dovedite ca distribuie fake-news-uri si suspectate ca isi iau solda din bugetul ministerului rus pentru dezinformari externe.

Motoarele de cautare a surselor unor imagini, gen Google Reverse sau TinEye, te ajuta sa regasesti poza pe sute de pagini rusesti de Internet cu nume care, in mod normal, lasa loc de indoieli (pikabu.ru, morning-news.ru, liveinternet.ru, svobodslova.ru etc). Titluri apocaliptice despre scufundarea Europei sub mareea de imigranti.

Dar cu cat te indepartezi de ziua de astazi incepi sa realizezi ca fotogafia e mai veche decat actuala criza a refugiatilor. Ea a fost publicata in anul 2011 pe coperta unei carti despre noii sclavi ai Italiei, muncitorii la negru veniti din toata lumea - din India, Afganistan, Libia, Albania, inclusiv din Romania. Victime ale traficantilor de oameni, victime ale proxenetismului, victime ale mafiilor de tot felul.

Un detaliu irelevant pentru tabloidul bucurestean - care a folosit titlul si fotografia pentru a vinde o stire despre un nou centru de cazare a refugiatilor inaugurat pe 26 septembrie 2017 la Constanta, ocazie cu care un reprezentant ONU din Romania le-a spus reporterilor ziarului specializat in informatii de scandal ca cifra refugiatilor nu este mare, iar situatia este "perfect gestionabila".

Noua ruta a refugiatilor

Pe mare, primii au venit la sfarsitul lunii august. Erau 69. Spuneau ca sunt irakieni. I-au adus, inghesuiti intr-o barca mica, un bulgar si un cipriot. Le-au trebuit doua zile sa traverseze Marea Neagra, din Turcia pana la Mangalia.

Dupa ei au mai venit si altii. In cea mai recenta dintre barcile interceptate de la inceputul lunii august pana acum erau in jur de 150. Mai mult de o treime dintre ei copii. Cele trei calauze, un turc, un irakian si un iranian, au inghesuit insa cat s-a putut in ambarcatiunea de agrement gandita pentru o capacitate de maxim 40 de pasageri.

In noaptea in care au intrat in vizorul politistilor romani de frontiera, la limita apelor teritoriale ale Romaniei, Marea Neagra avea spume si valuri-berbeci, de peste patru metri. Pentru suprapopulatele ambarcatiuni de agrement folosite de carausii de refugiati, un val ca acesta poate insemna inceputul unei tragedii.

Nici macar politistilor de frontiera, cu barcile lor de interventie, nu le-a fost usor sa ajunga la nava refugiatilor, ce plutea in deriva la cateva mile de tarm.

Dar tragedii chiar se intampla. La sfarsitul saptamanii trecute, 21 de refugiati care parasisera Turcia cu destinatia Romania au murit in Marea Neagra, alte persoane fiind date disparute, dupa ce pescadorul la bordul caruia navigau s-a scufundat, la circa 120 de kilometri nord, in dreptul statiunii Kefken.

Nu sunt valuri pe valuri

Refugiatii interceptati la granitele Romaniei sunt trimisi, dupa doua zile in centrele de triere, intr-unul din cele sase camine pentru solicitantii de azil sau in centrele de cazare "a strainilor luati in custodie publica pana la indepartarea lor", cum se numeste procedura in termenii oficiali.

Dintre cei veniti pe mare de la inceputul lunii septembrie, 96 au fost trimisi in astfel de centre de cazare.

In primele opt luni ale lui 2017, 3.000 de persoane au solicitat o forma de protectie statului roman, cei mai multi sunt din Siria si Afganistan, spun datele oficiale ale Ministerului roman de Interne.

Cu o singura luna mai devreme, presa de la Bucuresti vehicula alte cifre: 1.700 de refugiati interceptati, 1.200 de cereri de azil. Daca nu exista cumva o defectiune de comunicare, ceea ce in contextul opacitatii Inspectoratului pentru Imigrari nu ar fi o surpriza, atunci luna august singura a dublat volumul refugiatilor ajunsi la granitele Romaniei.

"Nu se poate vorbi despre un val de refugiati. Sunt doar refugiati pe valuri", spune comisarul sef Fabian Badila, purtatorul de cuvant al Politiei romane de Frontiera.

Vara odata sfarsita, urmeaza zile mult mai agitate in larg. Acum se incearca ruta, crede fostul ministru roman de Externe Cristian Diaconescu.

Cu un coridor balcanic blocat la granita Ungariei si cu reticenta central-europeana fata de migranti, se incearca variante pana acum neexplorate, spune diplomatul, convins si el ca magnitudinea fenomenului e departe de dimensiunea celui cu care s-a confruntat, in anii trecuti, Grecia.

In ghetou

Blocul de nefamilisti din cartierul bucurestean Baicului, pe care Ministerul de Interne l-a rechizitionat in 1999 pentru a deschide unul dintre primele centre pentru refugiati din Romania, este un centru cu porti deschise. La geamuri sunt, intr-adevar, gratii si un zid inalt il inconjoara, dar regulile sunt relaxate: locatarii pot iesi in oras. Trebuie sa fie inapoi la 10 seara. Nimeni nu se indeparteaza prea mult, insa, de caminul aflat cumva chiar in inima ghetoului.

E singurul bloc cu aspect de baricada. Celelalte din cartier, ale romanilor, arata jalnic, pentru ca sunt neintretinute - singura protectie de la geamuri e cea contra tantarilor.

Ziua, solicitantii de azil si-o petrec intr-o vesnica asteptare. Pe strada nu-i distingi de localnici. De tinute traditionale nu poate fi vorba: rareori sunt printre femei dintre cele cu parul acoperit. Stau in grupuri mixte, fie pe marginea fundatiei blocului, fie pe bordura trotuarului.

In spatele unui tomberon, cativa au intins o patura, s-au descaltat si palavragesc monosilabic intre pauze lungi de tacere. Cei mici improvizeaza o jucarie din orice. La nici 100 de metri departare se afla cel mai apropiat loc de joaca, un parc amenajat de Primaria Sectorului 2 al Capitalei Romaniei in 2007, la opt ani de la inaugurarea centrului.

Nimeni, probabil, din aparatul administrativ local nu s-a gandit la copiii refugiatilor care si-au lasat totul in urma si au batut mii de kilometri prin diverse primejdii ca sa scape de traumele razboaielor: perla parcului sunt trei tunuri dispuse in chiar mijlocul parcului, in imediata vecinatate a terenurilor de joaca.

Romania nimanui

Doamna Maria poate vedea de la geamul garsonierei in care locuieste ce se intampla in caminul cu refugiati. O alee o desparte de bloc. Mizerie a fost mereu acolo. Uite, zilele trecute, mai era inca vacanta, copiii din blocul ei, copii de romani, au facut avioane de hartie si le-au aruncat de la etaj. Zac de doua saptamani acolo si nu le-a adunat nimeni. Nici furtuna nu le-a maturat.

Si, cat timp stam de vorba, dintr-o bodega metalica, ridicata ca un garaj improvizat pe ceea ce ar fi trebuit sa fie spatiul verde dintre doua blocuri, o doamna in varsta, miscandu-se greu, tocmai arunca, la coltul curtii azilantilor, doua peturi goale de doi litri si o sticla de bere, goala si ea, dupa care se retrage in carciuma si inchide usa.

E zona aia de lume in care pustani desculti, de patru-cinci ani, dar si pustoaice baietoase nitel mai mari sunt asmutiti de puberii intarziati cu primele urme de mustata si primul tatuaj la vedere sa le traga de par pe fetele de 13-14 ani incaltate in slapi cu puf, sau sa arunce cu pietre dupa ele.

Iar ele, fetele, unele imbracate in pijamale (si nu, nu este o eroare de intelegere a modei), chicotesc, vesele nevoie mare ca li se acorda atentie. In care masina germana 4x4 a unuia dintre locatari, scumpa cat un intreg etaj de garsoniere, sta parcata, cu geamurile deschise, pe mijlocul drumului, ocupand jumatate din aleea dintre blocuri, pentru ca toti vecinii sa asculte muzica preferata a soferului si sa-l vada ca are masina.

Aici au fost trimisi solicitantii de azil sa-si astepte raspunsul din partea autoritatilor romane. Dupa maxim un an sunt nevoiti sa plece, sa se descurce singuri, sa-si gaseasca un loc de munca si o locuinta. Nu ii prea vrea nimeni. Nici ei nu vor neaparat in Romania.

O viata de 15 lei pe zi si un acoperis

Exista, printre refugiati, persoane considerate periculoase. A spus-o ministrul de Interne Carmen Dan, intr-un interviu acordat agentiei Agerpres: nu sunt multi care prezinta "risc la adresa securitatii nationale", "nu sunt sute" si au fost internati in centre cu regim inchis.

Cei mai multi refugiati, insa, au deplina libertate de a circula prin tara.

Unii profita de aceasta libertate si vor sa-si continue drumul spre Vest. Din totalul de straini care au fortat granitele Romaniei, in lunile din urma, jumatate sunt contabilizati ca fiind prinsi la intrarea in tara, o alta jumatate, in schimb, au fost capturati cand au incercat sa paraseasca Romania, mai exact, sa treaca spre Ungaria. Destinatia lor preferata: Germania.

Politicile statului roman par sa le incurajeze - cu sau fara intentie - dorinta de a pleca mai departe. Cei 15 lei pe care ii primeste un refugiat pe zi pana afla raspunsul la cererea de azil nici nu se compara cu cei 800 de euro lunar din Germania. Sigur ca nici puterea de asistare a statului roman nu se compara cu darea de mana a Germaniei, dar nici autoritatile de la Bucuresti nu au elaborat strategii pe termen lung, cum s-a intamplat in cazul Guvernului federal de la Berlin, care a vazut in valul de refugiati oportunitatea unei investitii in viitorul pietei muncii si a asigurarilor sociale, la fel cum in anii '60 a fost deschisa poarta Republicii Federale pentru specialisti cu varii calificari din Turcia, Italia si fosta Iugoslavie.

Asadar, un solicitant de azil din Romania primeste in jur de 500 de lei pe luna, vreme de sase luni pana la un an. Este perioada aproximativa in care, administrativ si, apoi, juridic, i se rezolva cererea de azil, spune Razvan Samoila, coordonatorul fundatiei Arca, un ONG specializat in asistenta refugiatilor si migrantilor.

In fiecare an, cam 400 de cereri de azil procesate primesc aviz favorabil. Sub 10% din totalul celor depuse. De-a lungul anilor, in Romania s-au strans aproape 70.000 de refugiati din diverse parti ale lumii. Este vorba despre oameni care, intre timp, s-au cam integrat in societatea romaneasca.

De unul singur e mai greu sa te descurci cu 500 de lei, chiar daca nu faci nimic toata ziua si universul tau are 10 metri patrati plus anexele. Insa o familie cu trei copii strange, pentru o perioada de timp limitata, 3.000 de lei lunar, ceea ce, in conditii de refugiat si cu un acoperis asigurat, nu este o suma de neglijat. Mai ales de catre cei care nu au nimerit in Bucuresti, ci in centrele din orasele mai mici, unde costurile sunt mult mai reduse.

Medici sirieni scoliti in Romania, alungati in Vest

Dupa solutionarea dosarelor de azil, cei carora li se permite sa ramana sunt deja nevoiti sa se descurce singuri.

Dupa o vreme, unele familii decid ca locul lor e acolo de unde au plecat. Nu gasesc ceea ce sperau sa gaseasca, se simt izolati, instrainarea ii deprima, povesteste Razvan Samoila de la Arca. Nu reusesc sa mearga mai departe, dar nici aici nu se pot integra.

Sunt mandri, dar nu atat de mandri incat sa rataceasca fara sens, asa ca pleaca indarat. Se intorc in Irak, se intorc in Siria. Printre cei ce fac drumul indarat sunt familiile mixte, in special femei romance maritate cu sirieni sau irakieni. Pentru barbatul refugiat se gaseste o forma de asistenta sociala oferita de stat. In schimb, sotia si copiii sunt considerati cetateni romani si nu au beneficii de refugiati. Dificultatile de adaptare nu se regasesc printre paragrafele legilor.

Cei mai multi, insa, reusesc sa se piarda in societate. Sa devina invizibili. Sa se integreze. Unii sunt tinichigii, asa ca gasesc un service auto de cartier care ii angajeaza pentru ca stiu sa rezolve, dupa metode in Orientul Mijlociu patentate, orice problema a caroseriei.

Altii au lucrat in tara lor in tipografii si sunt utili in centrele de printare care lucreaza pentru clienti din lumea araba. Fundatia Arca a angajat si ea un astfel de imigrant. De multe ori e mai bine sa ai la indemana un vorbitor al limbilor refugiatilor decat sa recurgi la translatorii de pe piata, in cazul carora nu ai mereu certitudinea ca ce transmiti ajunge nealterat la destinatie.

Putini dintre refugiati cunosc o limba de circulatie internationala. Plecarea din tara de unde vin nu a fost o prioritate pentru ei, in anii in care au frecventat scoala.

Au fost, insa, si unii care au visat departe. Pe vremea prieteniilor arabe ale lui Nicolae Ceausescu, cei mai buni dintre sirieni sau irakieni erau trimisi sa studieze medicina in Romania. Au absolvit-o si s-au intors in tarile lor, unde s-a trait bine ca medic, tratand oameni asigurati din oficiu cu dividendele incasate de stat de pe urma exploatarii si prelucrarii petrolului.

Sanctiunile internationale impuse tarilor din regiune i-au saracit insa. Au urmat si razboaiele, mai ales cele civile, care i-au prins in bataia incrucisata a tuturor pustilor. Asa ca s-au intors acolo unde puteau profesa imediat, fiindca stiau limba: in Romania.

Atata doar ca Romania nu ii primeste, mai exact, nu le ofera drept de practica medicala. Desi se confrunta cu o acuta lipsa de cadre medicale. Motiv pentru care medicii sirieni iau, ca si fostii lor colegi romani, calea Occidentului unde, cu riscul de a pierde o vreme cu invatarea limbii, o iau de la capat. Iar Romania mai exporta o transa de specialisti catre Vest.

Cristian Stefanescu

Controversata taxă pe soare, eliminată de Guvern. Anunțul ministrului Energiei pentru prosumatori
Controversata taxă pe soare, eliminată de Guvern. Anunțul ministrului Energiei pentru prosumatori
Guvernul a adoptat joi, 28 martie, Ordonanţa pentru modificarea şi completarea OUG 27/2022 prin care este eliminată taxa pe soare pentru prosumatori şi actualizează schema de sprijin pentru...
Se interzise fumatul țigărilor electronice în spațiile publice închise și în birouri. Ce mai prevede legea promulgată de Klaus Iohannis
Se interzise fumatul țigărilor electronice în spațiile publice închise și în birouri. Ce mai prevede legea promulgată de Klaus Iohannis
O lege promulgată deja de președintele Klaus Iohannis interzice vânzarea către minori a țigărilor electronice, dar și a dispozitivelor de vapat, cu sau fără nicotină. Acestea au fost...
#refugiati Romania, #imigranti Romania , #Romania