"Spaga" la Dumnezeu si nevoia de miracol. Religiozitatea poate fi folosita impotriva credintei Interviu

Modul in care s-a reactionat in Romania la "criza refugiatilor" spune mai mult despre criza Romaniei decat despre pericolul refugiatilor.

Cu sau fara sirieni, in situatii de criza, religiozitatea poate sa cada rapid in extremism, in habotnicie si chiar forme agresive de promovare a crestinismului. Religiozitatea poate fi folosita dincolo de fundamentele credintei, chiar impotriva credintei, afirma prof. univ. dr. Vintila Mihailescu intr-un interviu acordat Ziare.com.

Profesorul Mihailescu ne-a explicat ca problema cea mai mare a momentului este raportarea strict emotionala la fenomenul refugiatilor, care, de altfel, exista de multa vreme in toata Europa, inclusiv in Romania.

"Sentimentul europenilor de cetate asediata are niste ani buni, in urma cu doar cativa ani actorii principali fiind romanii si bulgarii".

In acest moment, peste 80% dintre romani se tem de o invazie musulmana, desi riscul acesta este o fantasma, o teama provocata de mai multe cauze, de la faptul ca nu stim ce sa facem cu "strainul" si suntem o societate cu incredere foarte scazuta in institutii, pana la elementul religios: "ma sperie acest gen de mobilizare agresiva a religiozitatii impotriva celuilalt (...) Asta deja mi se pare manipulare", sustine profesorul Mihailescu.

Vintila Mihailescu este autor, publicist, psihosociolog si antropolog cultural roman.

Europa este sub presiunea unui important val de refugiati, care are ca unica tinta tarile bogate din nordul Europei. Ce vor de fapt acesti oameni, de ce vin?

Imaginea unor refugiati pretentiosi, nazurosi, care vor numai in tari caldute, mi se pare usor exagerata din mai multe motive.

De ce ar merge spre tarile sarace, care le si refuza ospitalitatea? Se duc spre tarile care au anuntat ca le deschid portile. A nu se uita apoi ca Siria a fost o tara foarte bogata, cu o clasa de mijloc puternica si sirienii sunt obisnuiti cu un anumit nivel de viata. Ei nu sunt morti de foame, ci fug din fata mortii.

Sa nu uitam apoi ca majoritatea refugiatilor e in Liban, unde ei reprezinta acum un sfert din populatie. In Turcia sunt alte milioane. Au ajuns in Europa, dupa ce au debordat din aceste tari. Deci fenomenul e vechi si cunoscut. Surpriza de acum nu ar fi trebuit sa existe si masuri care se iau abia acum trebuiau luate demult. A fost o politica a strutului, iar ca efect "iarna" a luat prin surprindere Europa.

Parte dintre refugiati sunt bine imbracati, au telefoane de ultima ora, vorbesc limbi straine, deci vadesc un nivel de educatie si de trai ridicat, ceea ce pe multi ii duce cu gandul la un fenomen finantat, deci la o conspiratie.

Asta este o prostie. Cine emigreaza? In primul rand, cei care au posibilitatea sa o faca. Sa ne uitam in ograda noastra. Avem 3 milioane de emigranti. Cine a emigrat? Cei care au avut posibilitatea sa o faca. Cei mai saraci, rromi sau romani, nu stiu sa nimereasca gara, sa foloseasca un telefon, nu stiu unde este Europa.

Intotdeauna valurile de emigratie nu incep cu cei mai saraci, ci cu aceia care au o minima conditie, care sa le permita si bani pentru calauze, si orientare in spatiu si in timp etc.

Fapt este ca acesti oameni, veniti dintr-o cultura cu totul diferita, sunt aici. Este posibila integrarea lor reala, dincolo de aspectele economice?

Intrebarea e pe buzele tuturor, intr-adevar, si este una emotionala. Daca gandim rational, vedem insa ca acest fenomen a inceput cu multe decenii in urma, tarile europene, spre care se indreapta si noul val, au in populatie procente mari de imigranti. Toate fostele tari imperiale au populatii de straini foarte mari.

Integrarea in sensul omogenitatii, al unitatii culturale, asa cum o vedem noi ca tara mica cu "specific national", nu exista si nu va exista. Dar diferentele culturale coexista de decenii la nivel de milioane de oameni. Istoric si social nu exista deci o problema insolubila aici, decat daca prin integrare intelegem asimilare, adica transformarea "sirienilor" in buni romani. Asta, intr-adevar, nu se poate...

Dar as mai adauga ceva. Potrivit unui recent sondaj din Germania, 70% din noul val de refugiati au spus ca vor sa se intoarca acasa atunci cand vor putea sa o faca intr-o relativa siguranta. Deci problema integrarii se pune cu mult mai nuantat. Iar la noi nu prea se pune! Integrarea cui? A mai putini arabi/musulmani decat exista deja, gata integrati, in Romania?

Integrarea este mai degraba problema copiilor de refugiati. Ei pierd scoala, sunt cu un picior in vechea cultura, nu stiu cand si daca vor face pasul in cultura gazda. Copiii acestia vor ramane macar cu cativa ani pauza in educatie, iar cand vor reusi sa o reia nu vor mai fi nici de aici, nici de acolo - si asta e o drama care va marca o intreaga generatie!

Multiculturalismul e un fenomen vechi in Europa, dar partial esuat. Cam peste tot comunitatile musulmane sunt mai degraba enclavizate. Pe masura ce minoritatea enclavizata va creste numeric, nu va fi mai mare riscul de ciocnire a civilizatiilor?

Exista un risc mondializat de ciocnire a inechitatilor, a diferentelor de salariu, de conditii de viata, de oportunitati de educatie etc. Iar aceste ciocniri sunt in buna masura etnice, dar nu numai. Etnicizarea confictelor e o poveste veche si ar merita o atentie aparte. Sa luam, din nou, exemplul Romaniei.

Cand apare un furt sau se fac ironii despre romani in general, ne grabim sa spunem ca, de fapt, e vorba despre tigani. Ceea ce uneori e adevarat, uneori nu. Am etnicizat insa violenta si ne-am ascuns in spatele unui tap ispasitor. E o reactie veche de cand lumea si raspandita in toata lumea, dar asta nu inseamna ca este mai putin o fuga de realitate.

Nu subapreciez nicio clipa potentialul de conflict si faptul ca este acum in crestere! Acesta este insa mai vechi, se desfasoara in batatura Europei de ani buni. Noi suntem cei care il vedem cu adevarat de abia acum si reactionam ca treziti brusc din somn. Problema este cum il gestionezi, nu daca poti sa-l eviti!

De ultima ora este doar cresterea spaimei, a reactiei emotionale, ceea ce este firesc. Dar sentimentul europenilor de cetate asediata are niste ani buni, in urma cu doar cativa ani actorii principali fiind romanii si bulgarii. Reportaje, la BBC sau alte televiziuni, despre cum vin romanii si rromii sunt deja in constiinta occidentalilor.

Cea mai mare problema la ora actuala este astfel raportarea strict emotionala la acest fenomen, amplificata de imaginile cu care ne alimenteaza presa. Pentru ca lucrurile sa nu se inrautateasca e nevoie de putin calm.

In Romania s-a produs o mutatie, constatata direct de oameni care se ocupa de ani de zile de refugiati. Pana acum era o deschidere mare fata de ei, de ceva vreme se observa o reactie de respingere. De ce?

Sondajele arata, intr-adevar, ca de la o saptamana la alta a crescut procentul celor care se opun primirii refugiatilor in Romania si el a ajuns acum la o imensa majoritate, peste 80%.

Prima explicatie tine de reactia emotionala a unei populatii care a avut doar experienta emigratiei, nu si pe aceea a imigratiei. Nu stim ce sa facem cu "strainul", cum sa ne raportam la impresia de invazie si ne speriem. In niste limite, e un lucru firesc.

Apoi, suntem o societate cu incredere foarte scazuta in institutii, cu o stare de insecuritate pentru ziua de maine. Pe acest fond, asemenea imagini creeaza o reactie de tipul: asta ne mai trebuia, nu stiu cum sa ma descurc eu si familia mea si acum mai trebuie sa am grija si de astia; colac peste pupaza!

In al treilea rand, politicienii si presa gresesc profund, neincercand sa expuna aceasta problema in termeni rationali si realisti. Ar trebui sa ne amintim ca, de la caderea comunismului, prin Romania trec intre 1.000 si 2.000 de refugiati pe an fara sa fi afectat pe cineva. De la 2.000 la 6.000 de oameni diferenta e totusi mica - dar este prezentata brusc ca "invazie"! Nu exista boala mai contagioasa ca spaima...

Ar trebui sa ni se aduca aminte, apoi, ca avem deja zeci de mii de familii mixte, multe dintre ele romano-siriene. Unele s-au stabilit de la inceput in Romania, unele au venit recent, fugind de razboi, fara a avea alte probleme de "integrare" decat eventualele conflicte din orice casnicie sau intre vecini. Nu am avut pana acum probleme sa "integram" cateva zeci de mii de musulmani reali, dar riscam sa disparem ca natie daca va trebui sa facem acelasi lucru cu cateva mii de refugiati potentiali!

Se face deci din tantar armasar. Riscul unei invazii musulmane in Romania e o fantasma. Inainte de a ne teme de invazie, poate ne uitam pe fereastra sa vedem daca ea chiar exista.

Elementul religios nu joaca si el un rol in aceasta reactie de respingere? Vad intelectuali de marca vorbind despre normalitatea islamofobiei, despre teama ca in cativa ani va fi interzis sa porti o cruciulita la gat.

Categoric da. Imensa majoritate a celor care resping refugiatii invoca de la inceput sau in ultima instanta acest element religios. Dar asta spune mai degraba ceva despre noi insine, decat despre riscul pe care il reprezinta ei.

Aceasta religiozitate poate fi instrumentata oricand intr-un mod care seamana a fundamentalism. Cu sau fara sirieni, in situatii de criza, acest fond poate sa cada rapid in extremism, in habotnicie si chiar forme agresive de promovare a crestinismului, uitandu-se povata iubirii aproapelui.

Acest gen de mobilizare agresiva a religiozitatii impotriva celuilalt pe mine ma sperie.

Romania este cea mai religioasa republica din Europa, ceea ce eu nu critic, as vrea sa fiu bine inteles. Retinerile mele privesc felul in care religiozitatea poate fi folosita dincolo de fundamentele credintei, chiar impotriva credintei. Asta deja mi se pare manipulare.

Suntem cea mai religioasa tara europeana, dar ce fel de religiozitate? Pentru ca in egala masura vedem zeci de mii de oameni care se inghesuie la moaste, dar si furt, violenta, agresivitate, adica o suma de comportamente si atitudini contrare invataturii religioase.

Nu trebuie confundata religiozitatea declarata cu credinta. La intrebarea "crezi in Dumnezeu?", peste 90% dinte romani raspund afirmativ. Ce inseamna asta mai departe? Aici diversitatea este foarte mare. In ce crezi si in ce nu?

Acum cativa ani, intr-un un sondaj facut la facultate, 40% dintre bucuresteni recunosteau ca au fost la descantat. Descantatul si crestinismul nu sunt acelasi lucru, dar pentru oamenii care le practicau pe amandoua nu exista niciun fel de contradictie, toate sunt de la Dumnezeu, desi, canonic, vrajile nu sunt chiar de acolo.

Vorbim si despre o religie "de tara", ceea ce in antropologie numim religie populara, in care dogma crestina este amestecata cu practici precrestine. Iar la sate, babele dicteaza preotului, nu invers. Istoria noastra explica acest amestec. Ceea ce e mai greu de explicat este aceasta mandrie agresiva privind religiozitatea, nu credinta. Si lucrurile pot sa derapeze.

Va dau un exemplu caricatural, dar relevant: la manastiri exista un loc de pus lumanari pentru cei morti, unul pentru cei vii. Ei bine, in cel putin trei manastiri l-am vazut si pe al treilea: pentru loto. Pomenirea mortilor e in acelasi registru cu un fel de "spaga" la Dumnezeu: da, Doamne, un miracol!

Marea problema cred ca este tocmai nevoia de miracol. Ea creste in situatiile de criza, de insecuritate sociala. Sunt convins ca exista o corelatie perfecta intre escaladarea nevoii de miracol si increderea in viitor! Credinta este un scop in sine; aceasta forma de religiozitate este insa mai degraba un mijloc pentru tot felul de alte scopuri - si in acest sens spuneam ca mi-e teama de instrumentalizarea religiozitatii. Iar in Romania, aceasta instrumentalizare a religiozitatii a devenit rapid cea mai nociva forma de manipulare a "crizei refugiatilor"!

Pe scurt, modul in care s-a reactionat in Romania la "criza refugiatilor" spune mai mult despre criza Romaniei decat despre pericolul refugiatilor.

Ultimul mesaj al lui Piedone despre posibila retragere din cursa pentru Capitală: ”Îi las pe contracandidaţi să facă campanie când cerurile sunt deschise”

Cristian Popescu Piedone a anunțat joi, 25 aprilie, că rămâne în cursa pentru Primăria Bucureștiului, în ciuda tuturor zvonurilor. "Haideţi să închidem odată... Retragere, mesaje,...

Orban acuză Biroul Electoral Central că favorizează alianța PSD-PNL: ”Le-a dat voie să desfacă alianţa împotriva firii”

Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a acuzat joi, 25 aprilie, Biroul Electoral Central că ar fi modificat „în mod ilegal” o hotărâre de guvern şi că instituţia ar fi...