Programele de investiții guvernamentale – progres sau frână în calea dezvoltării economiei naționale?

Autor: Doru Sinca - inginer
Luni, 08 Iulie 2024, ora 10:34
1299 citiri

După marea privatizare din anii '90, făcută de consultanți străini de rezonanță, prin care se estima că economia va fi repornită pe criterii de eficiență și productivitate, vedem că, în realitate, tot ce a fost realizat înainte de 1989, cu eforturi care le-am simțit, mai ales noi, generația de seniori actuală, s-a disipat în neant, fără justă restituire a valorilor financiare, tehnologice sau logistice (construcții, utilaje, linii de montaj).

Cei responsabili de supravegherea și controlul privatizărilor societăților de stat nu au avut nici o preocupare (poate, cu mici excepții) pentru verificarea derulării contractelor post-privatizare, care erau pline de clauze privind retehnologizarea, refacerea elementelor care erau depășite tehnologic sau necorespunzătoare funcțional, pentru menținerea piețelor de desfacere, câștigate cu greu în anii '80-'90, și care puteau absorbi producția de mașini și utilaje (despre acest sector cunosc date, nu mă pot pronunța pentru domeniile de vârf în electronică, comunicații, tehnologia informației).

După 35 de ani de democrație, vedem că marea majoritate a societăților privatizate au fost desființate, toate liniile de montaj dezasamblate și aruncate la fier vechi, mașini unelte de înaltă tehnologie au fost distruse, structuri de hale care suportau poduri rulante de zeci de tone, demolate, în locul lor fiind ridicate blocuri de locuințe.

Dacă după decizia managerilor și proprietarilor societăților dizolvate, s-ar fi plătit despăgubirile datorate statului pentru abaterile de la contractul post privatizare, care nu erau nesemnificative (era unul din argumentele susținerii propunerilor de privatizare), tot ar mai fi fost ceva. Iar dacă, la fel, după edificarea și vânzarea blocurilor de locuințe s-ar fi plătit la stat impozitul legal, s-ar fi putut constitui un fond de dezvoltare pentru noi investiții, pe care toată lumea le clamează, dar parcă sunt ca fata morgana -uite-o, nu e!

Salariile responsabililor guvernamentali, al miniștrilor, secretarilor de stat, sunt mari tocmai pentru că se presupune că managementul acestora va produce efecte pozitive în economie, ROI-ul (return of investments) putând fi mult mai mare față de cheltuiala cu salariile demnitarilor. Întrebarea e, a controlat cineva acest indicator? Și dacă da, unde sunt concluziile? Pentru că, ce văd eu, cetățeanul, în economie, nu îmi pare că există o justificare reală în toate cazurile.

Problema care necesită atenție deosebită, mai ales acum înainte de campania pentru alegerile parlamentare, este ce fel de industrii dorim să fie realizate în țară, în ce domenii avem nevoie noi, ca țară, să obținem produse local, toate astea făcute cu inteligență și experiență managerială, căci de gradul de complexitate al industriilor sprijinite să se dezvolte, depinde nivelul de salarizare, de impozitare a rezultatelor.

E foarte important că se investește în infrastructură. Dar numai cu acest domeniu nu vom avea resurse pentru toate cheltuielile statului. De aceea am pus în titlu, progres sau frână, că, uneori, cifra mare a procentului din PIB pentru investiții, nu dă garanția unui progres al societății, ci structura sa bine gândită și echilibrată. Asta, dacă vrem să ajungem și noi la nivelul mediu de productivitate al UE.

Productivitatea, spunea dl. prof. Mircea Coșea, este măsurată în cantitatea de produse manufacturate în unitatea de timp, managementul fiind factorul determinant în procesul productiv.

Dacă forța de muncă calificată, uneori chiar înalt calificată, a fost concediată, dacă cei mai bine pregătiți specialiști au ales imigrarea ca soluție pentru un nivel de trai decent, cine ar fi managerii care să crească productivitatea în sectoare unde se mai produce ceva? Și unde sunt muncitorii de categoria a 6-a, sau specială, pregătiți în întreprinderile de stat. Pentru că nu ni se spune, dar economia actuală are în componența ei industrială, societăți de manufacturare subansamble sau piese de schimb, cu valoare scăzută, care nu mai rentau să fie făcute în țările care dețin licențele și tehnologia, sau societăți de transport mărfuri, care lucrează mai mult afară. Exemplul Nokia, am crezut că va trezi din letargie managementul și reglementarea din sectoarele economiei și comerțului, ca asemenea experimente să nu se mai repete. Am sperat prea mult.

Nu ar fi nici o problema gravă lipsa industriei din economie. Din câte știu eu, valoarea adăugată mare nu se realizează în alte sectoare, deci de asta statele dezvoltate sprijină aceste sectoare de industrie grea. Coreea de Sud e cel mai elocvent exemplu.

Dacă onorabilii responsabili de destinele noastre ar ști alte căi prin care să asigure resursele necesare existenței civilizate, corespunzător cu timpurile actuale, n-aș putea avea ceva de obiectat. Dar când, datorită managementul necorespunzător, lipsei unor strategii pe termen mediu și lung pentru industrializare eficientă, cu valoare adăugată mare, iar colectarea la buget din taxe și impozite este o ecuație, pentru care încă se caută modelul matematic să rezolve tema, mă întreb de ce aparatul guvernamental, umflat cu cca 70% față de 2007, nu se achita de sarcina lor principala – să dea o perspectivă viabilă viitorului acestei țări… sau să plece din funcție. Oamenii asta așteaptă de la guvernanți… fapte, nu pomeni, ajutoare sociale și alte invenții subliminale, doar, doar vor putea rămâne la putere.

Agricultura ar fi unul din sectoarele care, cu investiții mari în tehnologizare, în irigații, în tratarea ecologică a solului, ar putea asigura venitul necesar funcționarii societății. Suprafața arabilă a țării ar putea asigura hrana a peste 60 de milioane de oameni, spun statisticile ponderate. Dar făcută cu manageri care știu să eficientizeze procesele de producție, utilajele acum nu mai sunt o problema dacă ai bani, iar desfacerea ar trebui organizată pe modelul pieței din Rungis, Franța, nu cu piețe ca Matache, Mureș și Obor, care vedem și singuri în ce stadiu sunt.

Responsabilii din domeniu, nu știu cu ce se ocupă, dar văd că nici acum, după 17 ani de apartenență la UE, subvențiile pentru fermieri nu sunt echivalente cu cele ale vesticilor, de parcă pământul lor ar trebui să înghită de 2-3 ori mai mult îngrășământ să rodească, dar al nostru nu, îi ajunge o jumătate de măsură.

N-am auzit pe nimeni dintre europarlamentari să provoace un scandal european pentru defavorizarea fermierilor români, dar am auzit de multe ori partenerii noștri din vest, cum ne acuzau de concurență neloială când, prin autorități specializate, dădeam ajutoare sau subvenții pentru producție industrială sau agricolă. Diferențele dintre subvențiile agricole, primite de ei și cele primite de noi, nu contau, normal, doar nu-și puteau tăia craca de sub picioare.

Iar oficialii noștri luau poziția ghiocelului și tăiau imediat ajutorul sau subvenția, pe principiul sănătos că “nici o fapta bună nu rămâne nepedepsită”.

Nu mai e cazul să reiau ideea că, acum, când ne trebuiau utilaje agricole performante, trebuie să le importăm, indiferent de tip, uzinele care erau în domeniu – Semănătoarea București, Tractorul Brașov, Progresul Brăila, Nicolina Iași – nu mai există. Sigur că producția din anii 70-90 nu poate fi comparată cu cea actuală. Dar dacă existau acele întreprinderi, deja nu era așa de greu ca, prin relații diplomatice și comerciale cu țări de tradiție în fabricația de utilaje agricole, se puteau face societăți mixte, în care tehnologiile avansate să fie pe primul plan. Și puteam reface, pe lângă producție, și structura de cercetare/inovare, distrusă, de parcă era dușmanul de moarte al democrației. Mă întreb unde o fi toată documentația tehnică a ICSIT-urilor din construcția de mașini - material de inspirație neprețuit – sigur neplătit de cei care au privatizat societățile de stat. Am avut și un minister al cercetării, care sunt realizările sale?

În acest an plin de alegeri, de tot felul, e greu să accepți că politicienii nu au timp să se aplece asupra problemelor cetățenilor. Dacă acum, când le este necesar votul nostru, nu suntem băgați în seamă, atunci când? După? Ei haideți că nu arde nimic, avem tot timpul, 4 ani… Ei da, noi nu.

Acum e momentul să se rezolve cu nivelul salariului minim, să nu mai fim bătaia de joc a Europei, să se rezolve cu pensia minimă, în raport de coșul minim, calculat corect de INS, să se rezolve inechitățile provocate de decizii “înțelepte”, care mai de care, nu să ni se spună că, ba nu sunt resurse suficiente, ba vom alimenta inflația, dacă mărim salariile și pensiile, și trebuie să păstrăm echilibrul obținut. Care echilibru, cel actual? Mergeți în piețe și vedeți starea reală, nu mai așteptați vreun miracol. Nu vine.

Cei care vorbesc, uită să spună că dacă există un management corespunzător al situațiilor excepționale, prin care trebuie să treacă populația, după aplicarea legii 360/2024, nu vor fi nici pusee inflaționiste, nici speculații comerciale. Nimic. Asta dacă autoritățile plătite să supravegheze piața, își vor face datoria și vor sancționa drastic orice deviere de la comportamentul normal din economie. Și dacă echilibrele macro-economice nu mai sunt lăsate la mâna unor diletanți, ca dl. Virgil Popescu, fost ministru al energiei, sau al ANRE, care nu au structurat corect și în favoarea cetățenilor români procesul de liberalizare a pieței de energie gaze și combustibili, cu consecințele cunoscute.

Dilema în care se află responsabilii stabilității economiei, aflați deja de 2,5 ani la guvernare este, după părerea mea, cum să restabilească corect rapoartele dintre costul utilităților - energie, gaze, carburanților, fără să afecteze veniturile importante încasate, aferente accizelor, taxelor, pe care nu au cu ce să le înlocuiască, pentru că la impozite, TVA și alte redevențe, apar tot felul de fenomene crepusculare, care “optimizează” veniturile supuse impozitării la marile firme, și…“finita la comedia”.

Cred s-a ajuns într-un punct de inflexiune, totul e ca măsurile luate să țină cont, de data asta, de cetățean, de nivelul lui de salarizare, sau pensii, iar deciziile necesare, dacă sunt luate inteligent, pot reface echilibrele între costul manoperei și costul utilităților, trecute și prin productivitate, care oricum a crescut față de cea din 1990, după care să fie stabilite reguli dure pentru cine dorește modificarea acestor echilibre unilateral. Să vedem și noi, în nivelul de trai creșterea PIB-ului, pe care o clamează politicienii, când sunt întrebați de realizări.

Sper că până la alegerile parlamentare să văd o viziune sănătoasă despre ce vrem să facem cu viitorul acestei țări - 4 ani ai tot timpul să pui în practică proiecte complexe și să le și realizezi – să putem alege cele mai bune variante, cu cei mai pregătiți politicieni, să le pună în practică.

Din ce se vede în vestul UE, consecința măsurilor haotice de mediu, energie verde, taxe de poluare, fenomenele migrației, problemele religioase, radicalizarea extremei drepte din multe țări, intrarea lor în Parlamentul European nu sunt de natură să aducă concordia în sânul UE.

Avem o șansă să profităm de turbulență creată de problemele sociale europene și să modificăm starea economiei noastre naționale, să aducem, prin reconsiderarea manoperei, salariile în deplin acord cu coșul minim de existența, pentru ca, din 6 milioane și ceva de imigranți, să întoarcem 3-4 milioane.

Cu asta am putea rezolva și problema fondurile pentru recalcularea pensiilor, de care nu pensionarii sunt vinovați că legislația a fost sucită, mai în fiecare an, pentru diverse interese particulare, neexistând grija față de deficitul actual, care tot nu ni se spune din ce este compus.

Și asta va conta în procesul de reindustrializare inteligentă, bine plătită, nu ca în sectoarele comerciale, pentru că fără oameni bine pregătiți nu există viitor. Să-i formezi la nivelul la care sunt acum concetățenii noștri plecați, îți mai trebuiesc 20-30 de ani, pe care nu-i primim gratis.

S-a văzut efectul ecologiștilor și verzilor în programele UE, costurile pentru țintele ambițioase, uneori absurde, au creat mari dificultăți economiilor consacrate, care au redus țintele de decarbonizare, depoluare, revenind la energiile fosile, pentru că evoluția tehnică nu permitea eficient schimbarea, propusă de cei care au în gând numai salvarea planetei de la extincție. Dar planeta asta mai are și oameni. Ce faci cu ei? Cum pot ei suportă o tranziție, de cel puțin zeci de mii de Euro pentru utilități (pompe de căldură), alte zeci de mii pentru mobilitate (automobile electrice), când, din veniturile lor muncite, abia își duc existența lunară.

Iar fără oameni, Pământul e pustiu.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Pedeapsa primită de FRF din cauza fanilor României la Euro 2024
Pedeapsa primită de FRF din cauza fanilor României la Euro 2024
Corpul de Control, Etică şi Disciplină al UEFA (CEDB) a a decis, miercuri, ca Federaţia Română de Fotbal (FRF) să fie sancţionată din cauza comportamentului rasist şi discriminatoriu al...
Locul României este în Schengen, susține cu tărie un înalt oficial european cu origini româno-moldovenești. "Trebuie să înceteze controalele"
Locul României este în Schengen, susține cu tărie un înalt oficial european cu origini româno-moldovenești. "Trebuie să înceteze controalele"
Locul României este în Schengen şi-a exprimat convingerea miercuri, 24 iulie, vicepremierul luxemburghez Xavier Bettel, care a susținut și că "trebuie să înceteze controalele" la...
#investitii, #investitii guvernamentale, #dezvoltare economie, #Romania , #stiri politice
  1. Motivul pentru care Daniel Băluţă s-a retras din fruntea filialei PSD Sector 4
  2. PNL după afirmațiile Elenei Lasconi că e nevoie de ”curățenie” în partidul liberalilor: ”Stilul ăsta agresiv n-are ce căuta la un prezumtiv candidat la preşedinţie”
  3. Klaus Iohannis este o mare dezamăgire pentru români, atacă Elena Lasconi. "S-a îndepărtat foarte tare de oameni, zici că e în altă bulă"
  4. Amenințarea șefului AEP, înainte de alegerile parlamentare și prezidențiale: „Cine face asta, riscă sancțiuni!"
  5. Un liderul PNL a sesizat procurorul general, reclamând „escrocheria” organizată de AUR și George Simion
  6. Guvernul ia măsuri după haosul de la alegerile locale. Unde vor fi „staționați” membrii birourilor electorale după votare
  7. Un ministru liberal cere USR să îl susțină pe Ciucă la prezidențiale. ”Sunt surprinsă de pretențiile unui partid de nici 30 de primari”
  8. Hotărârea majoră în cazul alegerilor parlamentare și prezidențiale. Guvernul Ciolacu a luat decizia de ultimă oră
  9. Promisiunea făcută de Marcel Ciolacu după protestele la care a fost acuzat de "teroare fiscală"
  10. Primul discurs al Dianei Șoșoacă, după ce s-a făcut de râs în presa internațională. Reacție-surpriză după circul din Parlamentul European