În ultimele luni, pe diverse rețele sociale și forumuri, din ce în ce mai multe dezbateri s-au aprins pe tema bacșișului: cât, pentru ce, cui și cum trebuie dat. În societatea contemporană, în România, bacșișul se oferă pentru multe servicii. Despre originea acestei practici, Ziare.com a discutat cu istoricul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.
Românii au fost influențați, de-a lungul timpului, și de francezi, și de germani, și de americani, dar și de ruși, respectiv de turci. Cultura bacșișului, preluată de români, provine din Orient.
„Noi avem o dublă componentă. Una cu care ne mândrim, intelectual vorbind, o componentă occidentală, pentru că numele de român, creștinarea în formă latină, ne vin din Occident. În schimb, felul de a trăi aici, limba slavonă ca limbă a culturii și bisericii medievale, alfabetul chirilic pe care l-a înlocuit abia Alexandru Ioan Cuza pe la 1860, influența Balcanilor, asta ne apropie de Răsărit. Suntem și din Răsărit, și din Apus.
Dacă istoria o putem schimba, nu putem schimba geografia. Geografic vorbind, suntem așezați mai aproape de Balcani, de această Europă asupra căreia, Imperiul Otoman, de pe la 1300, și-a lăsat amprenta. La ei, cultura bacșișului era una absolut normală, de fiecare zi. De aici am moștenit și ideea de cadou. Eu am trăit și în Occident. La acea vreme, mă duceam la prietenii mei invitat și dacă duceam un buchet de flori doamnei, toată lumea se mira. La noi, nu poți merge într-o casă fără un buchet de flori. Există și această idee, de a duce ceva", a declarat Ioan Aurel Pop, pentru Ziare.com.
Din bacșiș în bacșiș se poate ajunge la corupție, dacă această practică se exercită în anumite cadre, de exemplu pentru serviciile de sănătate publică sau învățământ. Și corupția, tot de la orientali a fost importată de români, potrivit președintelui Academiei Române.
„De asemenea, bacșișul dacă depășește anumite limite, devine cu totul altceva, se ajunge la corupție. Corupția vine tot de la orientali. În Orient, domnii noștri nu puteau obține ceva pentru țările lor dacă nu trimiteau daruri, cadouri, peșcheșuri la vizir, la marele vizir, la sultan. Ne-a rămas din Orient acest lucru.
A cere pentru a motiva, pentru a condiționa un act medical să zicem, e o uriașă rușine și nu trebuie să facem acest lucru. E o cultură a Răsăritului, care a ajuns la limite inacceptabile, dar care are și o parte de echilibru, la care nu putem renunța. De exemplu, cadoul dus prietenilor, cunoștințelor. Deci, e nevoie de un echilibru ", a precizat istoricul.