Moartea lui Ioan Gyuri Pascu nu este, la nivel simbolic, numai moartea unui om. Ea marcheaza trist topirea unei stari de gratie, aceea pe care o aveam cu totii in anii '90.
Cu siguranta democratia acelor ani era mai primitiva decat ceea ce traim acum. Erau anii mineriadelor, anii in care pluripartidismul romanesc se sufoca sub presiunea scorurilor uriase obtinute de FSN si Ion Iliescu.
Dar noi eram inca entuziasti si plini de sperante, de asteptari. Aveam umorul proaspat al oamenilor care cred ca viitorul le este cu adevarat deschis si ca este doar o chestiune de timp pana la reusita. Iar Divertis-ul exact acestui umor sanatos, viu, plin de speranta, fara pic de resemnare, ii dadea glas. Era un umor al rezistentei care venea, asemeni trupei Divertis, din teribilii ani '80.
Timpul a tocit aceste sperante. Dezamagiri repetate au aplatizat entuziasmul, a obosit si el asa cum au obosit "divertisii" pana la epuizare.
Ioan Gyuri Pascu ia cu sine acolo unde se duce un timp, o stare, o epoca. Nu realizam doar disparitia sa, ci si a starii noastre de acum 26 de ani. Nu cred ca umorul de atunci al Divertisului ar mai rezona in Romania de acum, in harseala, pragmatismul, pe alocuri cinismul care ne conduc viata.
O data cu Gyuri Pascu se duce si o bucatica din noi, aceia care eram tineri, luminosi si plini de speranta in anii '90. Si asta cred ca face pierderea si mai mare.
Am vazut ca televiziunile s-au grabit sa ingalbeneasca ecranele, a intrat in direct uzualul sir de celebritati care sa vorbeasca despre Ioan Gyuri Pascu, sa-l elogieze.
Dar el devenise un ilustru anonim pentru media in ultimii ani. De cate ori l-ati vazut invitat in vreo emisiune? De cate ori l-ati auzit cantand la radio? Cinic vorbind, observ ca e bun sa faca audienta prin moartea sa, insa cat era viu nu prea mai era bun de intrebat de vorba sau cantec.
Si nu am nicio indoiala ca multe ar fi fost de auzit de la Gyuri Pascu, un om cu o inteligenta sclipitoare si un suflet de portelan, un om care a impartit atat de multa bucurie, atat de mult optimism.
Dar masinaria ingrata a spatiului public nu are timp si loc pentru asa ceva. Este vremea pentru alte tipologii cu mult sclipici si fara substanta. In aceasta lume atat de superficiala, nu cred ca un om precum Gyuri Pascu, cu profunzimea si modestia lui, avea loc.
Pierderea n-a fost a lui. A fost a noastra si iata ca a devenit iremediabila.
- da' ce-are domnu' , nu suntem latini !? :o((( Vezi tot