Cazul Ioan Botis, acest ilustru anonim urcat pe culmile faimei din cauza incapacitatii PD-L de a recruta oameni de calitate, dovedeste trei lucruri.
Unu, ca fondurile europene din Romania sunt extrem de vulnerabile cata vreme, desi absorbtia e sub zece la suta, la unele planuri operationale ele tot cu dedicatie se dau. Cum SAR a fost partener intr-un proiect finantat din acelasi fond cu dna Botis, pot sa spun ca inca o finantare ca asta si dam faliment.
Daca statul nu iti ofera el cofinantarea, patesti ca noi, adica angajezi fonduri in avans si nu se stie cand iti vine rambursarea, de asta lumea nu se inghesuie la fondurile astea, ca nici un om cinstit, mai ales un ONG, nu sta cu jumatatea de milion de euro in casa gata sa o puna pe masa.
Daca insa esti conectat, statul, ca e la nivel local sau central, va pune el cofinantarea si asa mielul bland se ingrasa de la doua oi, adica de la platitorul de taxe roman si de la cel german, care si-au dat mana sa plateasca salariul de 2.000 de euro al dnei Botis, o persoana cu o calificare obscura. Nu o sa creasca capacitatea de absorbtie cata vreme cofinantarea va fi preferentiala, dimpotriva, nu se vor da decat asa, cui trebuie.
Cu asta trec la al doilea lucru care era de dovedit, anume ca fonduri europene date cu dedicatie inseamna ca partea noastra din mecanismul de control, partenerul roman al OLAF, agentia europeana antifrauda, e pur formala. Doar nu o sa se duca corpul de control al primului ministru sa verifice vreun ministru. Unde a fost corpul de control si cate doamne Botis sau domni Puwak mai exista la aceasta ora? Va spun eu: nenumarati.
Emil Boc s-a expus absolut aiurea, in plina campanie pentru partid, el, un om pe care totdeauna l-am crezut cinstit si printre putinii care nu au cautat in politica doar imbogatirea, luand partea lui Botis asta, fost pesedist de altfel. Sa fiu in locul lui as pune corpul de control sa ia la puricat pe toata lumea ca sa nu mai am si alte surprize.
In sfarsit, epitaful lui Botis de catre primul ministru si colegi, cum ca a fost un om pretios care a dus la bun sfarsit doua legi importante pentru reforma statului, ne arata persistenta in eroare a Guvernului.
Singura reforma a statului care are vreun rost este una in care o nulitate ca Botis nu ajunge ministru, in care functioneaza un mecanism de control care se presupune ca descurajeaza comportamentele necuvenite, ca nu ii putem lasa pe toti sa fure intai ca sa putem chema DNA pe urma si sa ii trimitem in instanta unde sa stea cinci ani si la sfarsit sa se dea pedepse cu suspendare!
In care nu se fac ministri doar cei ai caror neveste nu ar gasi altfel pe piata pe nimeni sa le dea 2.000 de euro salariu la calificarea lor sau cele ai caror soti nu ar avea altfel firme cu profit 30% de pe seama statului!
Citeste despre Cat de vulnerabile sunt fondurile europene? si pe Romaniacurata.ro
Alina Mungiu-Pippidi