Ion Diaconescu, un om politic dintr-o Romanie pierduta (Opinii)

Nu stiu daca Ion Diaconescu a fost un mare politician. Va stabili istoria, eu insa inclin sa zic mai degraba ca nu, daca-l raportez la generatia ilustra din care a facut parte.

Daca-l raportez insa la generatile ultimilor 20 de ani, raspunsul este cu siguranta unul afirmativ. Pentru ca in raport cu toata adunatura de fripturisti, corupti, demagogi, securisti si ticalosi care populeaza scena politica de dupa 1989, Ion Diaconescu a fost nu doar cu mult mai bun. A fost altceva.

Da, n-a avut talentul combinatoric al altor sefi de partide, n-a stiut sa fie nici lunecos, nici autoritar, n-a stiut sa muste cu salbaticie din jugulara adversarului, n-a folosit niciodata vorba ca pe un par, n-a urat, n-a sfidat, n-a furat, n-a facut compromisuri cu principiile. Pentru ca Ion Diaconescu a fost altfel educat. Domnia sa a facut parte dintr-o generatie care a crezut in principii mai mult decat in oportunitati, a crezut mai mult in binele public, decat in cel propriu.

A facut parte dintr-o generatie educata sa vada in politica o forma de patriotism si o modalitate de a-ti sluji tara, nu de a o mulge. De aceea n-a murit intr-o vila luxoasa, ci intr-un apartament de bloc in fata caruia nu trona vreun 4x4 opulent. A facut politica, atata cat a stiut si atata cata s-a priceput, pentru tara, nu pentru capatuirea proprie.

Ion Diaconescu a facut 17 ani de puscarie comunista. A cunoscut asadar iadul in viata fiind. Cele indurate in aceste aproape 2 decenii nu pot fi, probabil, puse in cuvinte si nu pot fi constientizate la justa dimensiune cutremuratoare. Si cu toate acestea, domnia sa nu a facut niciodata parada de anticomunism. Era de la sine inteles ca, fiind taranist, era anticomunist. Era de la sine inteles ca dupa 17 ani de temnita grea nu putea fi decat adversar al celor care l-au tinut acolo, si totusi nu s-a batut niciodata cu pumnii in piept. Printre atatia dizidenti de carton si revolutionari recompensati doar pentru ca respirau in decembrie 1989, toti zgomotosi si revendicativi, ai fi zis ca Ion Diaconescu, cu discretia si modestia sa, nici macar prin fata unei inchisori n-a trecut vreodata.

Si dupa cata suferinta si umilinta a indurat, dupa ce o mare bucata de viata i-a fost amputata, Ion Diaconescu nu a parut niciodata visceral, dominat de ura si resentimente. Pentru el, dupa cum marturisea la un moment dat, ceilalti politicieni nu erau dusmani personali, ci adversari pe taramul ideilor, pe care insa ii respecta. De aceea, probabil, fata in fata cu haitele dezlantuite si hamesite, parea uneori depasit de situatie si slab.

Toate aceste ,,slabiciuni" tin, dupa cum spuneam, de un anumit tip de educatie, de mentalitatea unei lumi ai carei ultimi exponenti se duc acum fara a lasa in urma discipoli, din nefericire. Tipul acesta de politician n-a avut priza, n-a reprezentat un exemplu, pentru ca este socotit desuet in lumea noastra complet bulversata. Ce osanale ii ridica acum televiziunile de stiri, dar de cate ori i-au dat binete si l-au intrebat in ultimii ani? Oare parerea domniei sale o fi fost mai putin relevanta decat a lui Corneliu Vadim Tudor, a lui Dan Diaconescu sau a lui George Becali?

Nu numai ca jumatate de secol de comunism au detracat mentalitatile si fibra morala a acestui popor, dar faptul ca in 1989 puterea economica si cea politica au fost preluate tot de comunisti si securisti, care domina si astazi Romania, a rapit pana si orice speranta de vindecare. Ce priza poate avea un politician ca Ion Diaconescu intr-o tara unde invarteala, smecheria, furtul si minciuna sunt cheile succesului? In care nu cel mai valoros, ci cel mai tupeist si ,,bazat" are succes? In tara Butoanelor, a Ghenosilor, a Camatarilor, modelul Ion Diaconescu este de-a dreptul ridicol.

S-a stins asadar nu numai un om. S-a mai stins una dintre putinele mostre ramase din Romania normala, antecomunista. O Romanie pierduta, cu care ne mai intalnim doar prin carti, minunandu-ne de ea ca de o plasmuire SF.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...