Cine ii protejeaza pe vinovatii de crimele din 13-15 iunie? - Interviu cu Dan Voinea

In septembrie 2009, cu putin timp inainte de alegerile prezidentiale, Traian Basescu a organizat la Palatul Cotroceni o mediere intre victimele Revolutiei si Mineriadelor si procurorii care trebuiau sa se asigure ca vinovatii sunt pedepsiti. Dupa mai bine de trei ani de la acea intalnire, dosarele nu au fost solutionate.

"Vreau sa comunicati nu numai mie, dar si opiniei publice, ce se intampla cu aceste dosare. (...) Vorbiti cu seful statului, care va spune asa: au murit 1.600 de oameni la Revolutie, iar voi inchideti dosarul. Aveti solutie sau nu? Au murit oameni la mineriada din 13-15 iunie. Ce vreti sa spuneti, ca va impun o solutie ? Va impune realitatea sa spuneti daca s-au impuscat singuri oamenii sau au fost impuscati de cineva. (...)

Consider ca este revoltator ca dupa 20 de ani nu stim adevarurile Revolutiei, nu stim adevarurile mineriadei din 13-15 iunie", i-a reprosat presedintele Traian Basescu procurorului general de atunci, Laura Codruta Kovesi.

Au trecut ani buni si pentru opinia publica nimic semnificativ nu s-a intamplat, cu exceptia deciziei CEDO din noiembrie 2012 care cere statului roman sa faca odata si-odata dreptate.

"S-au bazat pe trecerea timpului, pe uitare... Asta inseamna tergiversare. E tipic pentru statul care nu isi recunoaste crima", explica generalul Dan Voinea, fostul procuror militar care s-a ocupat o perioada de dosarele mineriadei.

Cine sunt vinovatii care nu pot fi adusi in fata instantei de 23 de ani, cand se vor prescrie infractiunile comise de ei, cine a fost in stare sa ceara "certificat de luptator la mineriada" si cum a reactionat Ion Iliescu cand a fost pus sub urmarire penala, aflati din interviul acordat pentru Ziare.com de generalul Dan Voinea.

Cum ati defini dvs, in calitate de procuror care a avut acces la toate informatiile, evenimentele din 13-15 iunie 1990?

A fost o prelungire a represiunii din decembrie 1989 impotriva celor care vroiau democratizarea societatii romanesti si instaurarea unui stat de drept.

Ce institutii au participat la represiune in data de 13 iunie, inainte de venirea minerilor? Doar armata?

Nu numai armata, au intervenit toate institutiile care aveau ca misiune apararea puterii. E vorba si de SRI, de Politie si, bineinteles, tot activul de partid care era atunci in subordinea grupului condus de Ion Iliescu.

Revin: represiunea de la Revolutie, continuata dupa 22 decembrie 1989, a avut drept ecou ce s-a intamplat in 13-15 iunie.

Cum s-a ajuns la ideea chemarii minerilor la Bucuresti in ziua de 14 iunie?

Intrucat la Revolutie societatea romaneasca (in special la cei care au contestat regimul comunist) a strigat lozinci impotriva militienilor, securistilor, activistilor de partid, care erau compromisi deja din punct de vedere politic, acestia nu mai puteau fi folositi impotriva manifestantilor.

Si atunci cei din grupul condus de Ion Iliescu, si ma refer in special la N.S. Dumitru, care era un fel de sociolog si era si prim-vicepresedinte la FSN, au fost cu ideea sa aduca nu neaparat mineri, ci muncitori care sa ii atace pe cei care contestau noua Putere.

Pana in 13-15 iunie, Piata Universitatii a fost monitorizata si, prin intermediul presei, participantii de acolo au fost categorisiti ca fiind golani care sfideaza ordinea sociala, elemente destabilizatoare...

Se spunea ca in corturile instalate in fata Teatrului National unde se facea greva foamei de fapt se facea sex si se consumau droguri si tot felul de chestiuni aruncate impotriva manifestantilor pentru a se compromite miscarea pentru democratie, condusa de societatea civila (aia care era, fragila cum era) care a tinut vie Piata Universitatii pana in 13-15 iunie.

De aceea au adus minerii, dar nu numai. Pe 13 au fost adusi muncitorii din Bucuresti, de la IMGB, stiti ca a ramas celebra lozinca lor "IMGB face ordine" sau "Noi muncim nu gandim" si altele. Dar au fost adusi munictori de la Republica, de la Mecanica Fina, au fost adusi muncitori de la Filipestii de Padure, de la Brasov, de la Alba Iulia, de la Alexandria.

Cei de la Alexandria au venit pe urma si au facut cereri asa cum au facut luptatorii de la Revolutie, sa primeasca si ei certificat de luptator la mineriada, ca doar au venit si i-au terminat pe cei din Piata Universitatii. Sunt reale lucrurile astea, nu radeti!

Cine a organizat venirea minerilor la Bucuresti?

Minerii din Valea Jiului, minerii de la Motru, minerii de la Albeni, din Prahova, cei din Ardeal au fost mobilizati prin liderii de sindicat si ofiteri din SRI.

De exemplu, in Valea Jiului a fost Camarasescu cel care i-a mobilizat, la Targu Jiu a fost unul Ion Pinta, adjunct al sefului SRI Gorj si un maior, Titu Bondoc, si asa mai departe. In fiecare intreprindere miniera s-au implicat cei care raspundeau din punct de vedere informativ de mineri si erau cunoscuti si aveau putere asupra lor. Va dati seama ca daca va duceati dumneavoastra sa luati minerii si sa ii aduceti in Bucuresti ca sa ii bata pe cei din Piata Universitatii nu va asculta nimeni.

Ca sa vedeti cat de puternica era Securitatea post-decembrista.

Si cat de mare frica romanilor de Securitate. Trecuse foarte putin timp de la caderea regimului Ceausescu.

Da,da.

Deci, in umbra acestor activitati de coordonare, de organizare, de transport, de actiuni violente, au stat aceste institutii de represiune, ca sa le zic asa, care au facut pur si simplu de ras Romania in lume. Romania, care castigase multa simpatie pentru modul eroic in care si-a castigat libertatea, a fost stigmatizata si pusa la zid de presa internationala, de politicienii din intreaga lume.

Episodul 13-15 iunie a fost cel mai mare prejudiciu de imagine care s-a adus societatii romanesti.

Care a fost bilantul victimelor? Cati morti si cati raniti?

Morti au fost 6, in 13 iunie. 4 au fost prin impuscare, unul taiat prin injunghiere si un altul ucis in bataie. Dar unii au mai decedat si in perioada urmatoare.

Apoi, au fost identificate si audiate ca parti vatamate 1.056 de persoane. Toti acestia au fost retinuti in mod ilegal, adica fara mandat de arestare, au fost condusi, prin cordoanele special formate de militari, batuti si pe urma transportati la unitatile militare de la Baneasa si de la Magurele, transportati cu basculante, unele conduse chiar de mineri, si basculati asa cum basculezi nisipul in curtea unitatilor militare.

Toti au suferit leziuni grave in urma acestor tratamente inumane de care au avut parte si culmea este ca aproape 90% din cei retinuti si dusi unitatile amintite nu avusesera nicio treaba cu Piata Universitatii! Au fost pur si simplu luati de pe strada. Dupa cum stiti, in 14 iunie nu mai erau manifestanti in Piata Universitatii, dar s-au facut descinderi pe strazile din centrul Bucurestiului, prin cartierele Rahova, Ferentari, si unde era zarita o persoana care li se parea minerilor suspecta, ca are parul mai mare, bocancii nu stiu cum, era oprita, batuta si transportata la unitatile militare.

Cate dosare s-au intocmit pentru ce s-a intamplat in zilele acelea?

Initial au fost foarte multe plangeri. Ele au zacut pe la parchetele locale din Bucuresti si la sectiile de politie pana in 1998. Nu s-a lucrat la ele. Erau plangeri atat de la persoane fizice, parti vatamate, cat si de la conducatorii institutiilor atacate, ma refer la sediile partidelor, PNT, PNL, Universitatea Bucuresti, Institutul de Arhitectura, sediile ziarelor - Romania Libera, Dimineata etc. Toate aceste plangeri au stat in nelucrare pana in 1998.

Mie mi-a trebuit aproape un an de zile ca sa le identific si sa le conexez la doua mari dosare.

De fapt, cand ati inceput dvs sa va ocupati de acest caz?

In 1998, cand era la conducerea tarii domnul presedinte Emil Constantinescu. Dansul promisese in campania electorala adevarul despre ce s-a intamplat la Revolutie si la Mineriada. Am avut sprijinul din partea noii puteri ca sa facem aceste dosare.

Primul dosar pe care l-am facut a fost cel cu cei 6 morti, din 13 iunie. Am trimis in instanta atunci pe fostul ministru de Interne, Mihai Chitac, un alt general, Gheorghe Andrita, care a fost seful dispozitivului de paza din cladirea Ministerului de Interne, din care s-a tras si au fost ucise 4 persoane, si inca doi ofiteri de la armata, care au actionat si ei impotriva victimelor.

Cel de-al doilea dosar nu a stat la mine. El a fost la Parchetul Curtii Militare de Apel, la procurorul general Mihai Popov. Ca urmare a protestelor asociatiilor victimelor, care aveau loc aproape zilnic in perioada 2004-2005 in fata Ministerului Public, am fost chemat la o intalnire cu liderii asociatiilor care demonstrau acolo. Procuror general era Ilie Botos.

S-a pus rezolutie sa ma ocup eu de rezolvarea memoriilor acestor asociatii. Asta presupunea sa cer dosarele care priveau victimele. Am cerut, am conexat, am reluat cercetarile.. In 2005 mi-a fost dat acest dosar, e vorba de dosarul 95/P/98.

Dar el mi-a fost luat in 2007, ca urmare a unei decizii date de Curtea Constitutionala. Dupa ce eu l-am chemat sa ii prezint materialul de urmarire penala, domnul presedinte Iliescu s-a plans ca militarii nu au competenta sa ii cerceteze pe civili. Si exact asa a spus si Curtea Constitutionala, cum a vrut domnul Ion Iliescu. In baza acestei decizii, mi-a fost luat acest dosar si declinat la parchetul civil de pe langa ICCJ, sectia de urmarire penala.

Cand l-ati pus sub invinuire pe Ion Iliescu si cum a reactionat? Ati discutat personal cu dansul?

Da, da. L-am pus sub invinuire in dosarul asta in mai 2005, cred. Si nu numai pe dansul, am pus sub invinuire 37 de persoane, generali, colonei, oameni cu functii in guvern, inclusiv pe Petre Roman sau Virgil Magureanu.

Domnul Iliescu a venit cu trei avocati. Eu i-am prezentat un jurnal al actiunilor de lupta al Statului Major al Armatei in care domnul Iliescu a fost notat acolo cu toate ordinele pe care le-a dat dansul in data de 13 iunie. Adica spunea clar: la ora 12 domnul Iliescu a dat ordin ca 100 de militari sa actioneze in cutare zona, la ora 14 domnul Iliescu cere sa intervina 12 taburi in zona Ministerului de Interne. La ora nu stiu care domnul Iliescu ne cere sa actionam cu gaze lacrimogene.

Cel care a tinut jurnalul, un general, generalul Schiopu, a scris cam asa: "I-am recomandat domnului presedinte sa nu foloseasca armata ca nu e cazul. Dar domnul presedinte a insistat". La un moment dat domnul presedinte intervine si le atrage atentia celor de la armata ca pe cladirea Ministerului de Interne flutura steagul legionar, deci este o miscare legionara, asa ca sa se actioneze ca atare.

Eu l-am intrebat, cu ocazia audierii, pe domnul Iliescu: 'Domnule presedinte, dumneavoastra erati in Piata Victoriei, cladirea Ministerului de Interne este langa Dambovita, nu se vede nici cladirea, daramite un steag...".

Nu i-a convenit. Si nu i-a convenit in primul rand faptul ca cei de la armata au consemnat ordinele lui intr-un jurnal foarte oficial, care era un document si un mijloc de proba. Nimeni nu putea sa il salveze din aceasta situatie. A plecat suparat. S-a dus direct la doamna procuror general de atunci, Laura Kovesi, si m-a reclamat. A doua zi a sesizat si Curtea Constitutionala. Mi s-a luat dosarul, iar doamna Kovesi a anulat rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva celor 37 de persoane.

In ce stadiu sunt acum dosarele? Vinovatii din primul dosar, al celor 6 morti, au fost condamnati?

Nu. Dosarul a fost restituit de instanta militara pe motiv ca nu s-a facut o expertiza si o cercetare la fata locului pentru una dintre victime impuscata in fata magazinului Romarta Copiilor, daca mai stiti unde era magazinul. Se sustinea ca glontul a ajuns in victima dintr-un ricoseu, deci dintr-o eroare, prin urmare victima nu a fost impuscata cu intentie. Instanta a dispus restituirea dosarului ca sa facem cercetarea la fata locului. Or, va dati seama, din 1990 si pana in 2006 se schimbase de trei ori asfaltul in zona aia, cum sa mai gasesti urme de glont?

Pe de alta parte, noi am luat in considerare actele medico-legale din care rezulta ca toate cele patru victime au fost impuscate din spate. Lucru important pentru ca in felul asta se demonstra ca niciuna dintre ele nu atacase fortele de ordine. Ce expertiza sa mai fac daca medicul legist pusese aceasta concluzie? A fost un motiv de restituire ca sa nu ii condamne...

Si cel de-al doilea dosar in ce faza este?

Dosarul era gata. Au fost audiate toate cele 1.056 de parti vatamate identificate de noi, au fost facute expertize pentru stabilirea pagubelor, au fost audiati toti martorii propusi de cei care au reclamat... Dosarul a fost trimis la parchetul civil si de acolo nu stiu ce s-a mai intamplat.

De ce credeti ca au fost tergiversate aceste doua dosare in ultimii ani? Presedintele Traian Basescu s-a declarat intotdeauna dornic sa afle adevarul despre Revolutie si Mineriada.

Cand vorbim de tergiversare trebuie sa vorbim despre perioada de dupa 2008 si pana in 2013, cand nu s-a mai facut nimic in aceste dosare. Ar trebui sa va raspunda procurorii care au dosarul, sa spuna ce au facut din aprilie 2008 si pana in prezent, daca au mai luat macar o declaratie. Pentru ca erau obligati sa faca ceva!

La CEDO a ajuns plangerea sotiei uneia dintre victime, ma refer la cazul Mocanu. CEDO a concluzionat ca nu s-a respectat dreptul la viata, pentru ca a fost ucis un om, un demonstrant, si nu s-a respectat dreptul la justitie, prin tergiversarea acestor cercetari. Tot CEDO a spus ca obligatia de a face justitie este a statului, care trebuie sa gaseasca modalitatile juridice oportune de a trage la raspundere pe cei vinovati.

Ai nostri s-au bazat pe trecerea timpului, pe uitare... Asta inseamna tergiversare. E tipic pentru statul care nu isi recunoaste crima.

Mai e o problema si anume ca victimele de la mineride, ca si victimele de la Revolutie, sunt victime cazute sub puterea adversarului politic, deci nu sunt victime de drept comun si atunci incadrarea juridica corecta este la capitolul "infractiuni contra umanitatii". Victimele mineriadelor au avut parte de rele tratamente, de lipsire de libertate, lucruri care intra la acest capitol si aceste infractiuni sunt imprescriptibile.

Ati depus o cerere de revenire in functia de procuror, dupa ce ati iesit la pensie. Vi s-a dat un raspuns?

Trei cereri am depus, una e pe rol acum la CSM. Am considerat ca e de datoria mea cat traiesc sa duc pana la capat cercetarea.

Cererea a stat un timp la Ministerul Public. Acolo, doi dintre fostii mei colegi procurori au fost de acord sa revin, doi s-au abtinut si restul au fost impotriva. De ce au fost ei impotriva, cand era vorba de niste dosare in care ei nu au lucrat? Poate ar trebui sa isi motiveze si ei acest vot, asa ar fi moral, sa motiveze.

Daca CSM v-ar da aviz pozitiv, de cine ar depinde revenirea dvs.? Ministerul Public mai are vreun cuvant de spus?

Nu, de ei nu mai depinde pentru ca cererea mea a plecat de la Parchet cu votul de care v-am spus si acum e la CSM. Daca CSM este de acord, o trimite la domnul presedinte Basescu.

Domnul presedinte nu trebuie sa uite ca a promis societatii romanesti adevarul si mie mi-a cerut sa revin, atunci cand m-a chemat la intalnirea de la Cotroceni, din 2009, de fata cu presa.

Am zis "Da, revin!". Si dupa aceea ...

Cătălin Cîrstoiu: „Expunerea asta mi-a făcut foarte mult rău. Nu mi se pare normal ca la grădiniţă copilul să fie fotografiat. M-am considerat hărţuit” VIDEO

Cătălin Cîrstoiu, candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei a afirmat că expunerea din ultima perioadă i-a făcut foarte mult rău în viaţa personală, subliniind că nu i se pare normal ca...

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...