Marea miza a redeschiderii dosarului mineriadei (Opinii)

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Miercuri, 11 Martie 2015, ora 07:11
11676 citiri
Marea miza a redeschiderii dosarului mineriadei (Opinii)
Foto: Marius Ghilezan

Redeschiderea prin decizia ICCJ a dosarului mineriadei din 1990 mi se pare, dincolo de orice, premisa realizarii unui act de igiena sociala si istorica.

Instanta a admis redeschiderea cercetarilor in rem, inchise in urma cu 6 ani, pentru infractiuni contra pacii si omenirii si omor. Procurorii Parchetului de pe langa ICCJ urmeaza sa identifice partile, martorii, faptele si sa decida cine va fi trimis in judecata pentru cele intamplate intre 13-15 iunie 1990.

Decizia Parchetului de a redeschide dosarul, confirmata de ICCJ, vine dupa ce, in toamna anului trecut, CEDO a decis ca "toate dovezile din acest caz indica existenta elementelor constitutive ale unei crime impotriva umanitatii, comise de oficiali ai statului roman, inclusiv membri ai Guvernului si militari cu grade importante", si a condamnat Romania pentru ca in toti acesti ani nu a fost in stare sa afle adevarul.

In dosarul Mineriadei sunt vehiculate nume importante, precum al fostului presedinte Ion Iliescu, al fostului director SRI, Virgil Magureanu, al fostilor ministri Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac (decedat in 2010) si al generalului Pavel Abraham.

Sigur ca aceste nume mari implicate personalizeaza cauza si starnesc emotie suplimentara. O personalizare sub semnul careia ar putea fi si decizia recenta a Avocatului Poporului care a cerut CCR sa constate neconstitutionalitatea articolului din Codul de Procedura Penala care permite judecatorului de camera preliminara sa hotarasca redeschiderea unui dosar, fara participarea procurorilor de caz sau a suspectilor.

Eu cred insa ca numele celor care ar putea deveni acuzati in dosar sunt mai putin importante. Cea mai importanta mi se pare sansa de cicatrizare a unei rani adanci si inca dureroase din istoria recenta a Romaniei.

In iunie 1990 au murit oameni. 6, potrivit datelor oficiale. Au fost raniti oameni, cel putin 750. 1.000 de persoane au fost "arestate" de mineri. Asa ceva nu se poate ingropa sub panselute plantate cu "inalt spirit civic".

Dar mineriada nu s-a redus la victime si pagube. A fost un episod care a grevat dramatic evolutia Romaniei exact atunci cand parea pornita de cateva luni pe drumul democratizarii. A fost un moment care ne-a tras inapoi, ne-a tinut multa vreme departe de spatiul euroatlantic, pentru ca a oferit lumii imaginea unei tari inapoiate, cu tuse barbare, apta de violente inimaginabile, care nu intelege mare lucru din democratie.

Au iesit atunci din strafundurile inca departe de a fi curatate ale mentalitatilor si reflexelor comuniste manifestari terifiante. Am mai spus-o. Cel mai putin vinovati cred ca au fost minerii insisi. Oamenii aceia putin educati si atat de usor de manipulat au fost folositi ca o uriasa masa de manevra violenta nu numai impotriva protestatarilor din Piata Universitatii, reali sau doar suspectati, pe criteriul barbii, pletelor sau al ochelarilor, ci si mai ales impotriva viitorului Romaniei.

Sunt celebre imaginile cu mineri care spuneau cum au gasit ei in sediul PNTCD droguri, armament, munitie si, culmea nenorocirii!, o masina automata de scris. Nu cred ca minteau voluntar. Asta fusesera convinsi ca vad. Asta credeau sincer.

Manipularea uriasa le-a indus acestor oameni sentimentul ca sunt un fel de forta de ordine paralela, lucru care s-a vazut la ulterioarele mineriade, cu efecte cel putin la fel de grave. Dupa Piata Universitatii, a venit mineriada din '91 soldata cu caderea unui guvern. Au murit si atunci cel putin doi oameni, Andrei Frumusanu si Aurica Crainiceanu. A venit apoi Costesti. A venit Stoenesti.

Au fost momente de teroare si trauma nationala.

Si tocmai de aceea, cred ca acest prim episod, cu efecte de moment si ulterioare atat de grave, trebuie clarificat. Circumstantele si vinovatiile trebuie puse la locul lor, nu atat pentru a vedea pe cineva anume la inchisoare, ci pentru a curata istoria acestor ani si pentru a preveni ulterioare asemenea manifestari ale caror resorturi profunde e inca greu de spus daca nu cumva mai zac in amortire.

Cred ca societatea nu poate evolua cu adevarat decat atunci cand se impaca cu propriul trecut, iar impacarea nu poate veni fara adevar. Nu e niciodata prea tarziu pentru a-l afla, nu e niciodata inutil. Aceasta mi se pare marea miza a redeschiderii dosarului Mineriadei, nu o condamnare spectaculoasa sau alta.

Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Primele zboruri din spaţiul Schengen care vor ateriza duminică pe aeroportul Henri Coandă vor fi cele care vin de la Paris, Viena, Hamburg, Roma, Zurich, Munchen, Amsterdam şi Geneva,...
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Schema de plafonare și compensare la gaze și energie electrică se prelungește încă un an, urmând ca din aprilie 2025 să se revină treptat, timp de un an, la piața liberă, potrivit unei...
#dosar mineriada 90 redeschidere, #Iliescu Mineriada , #mineriade