Teodor Maries, presedintele Asociatiei "21 decembrie 1989", l-a acuzat pe Ion Iliescu ca ar fi semnat pe 25 decembrie 1989 un decret de schimbare a pedepsei cu moartea a sotilor Ceusescu in detentie pe viata. Fostul presedinte neaga cu indaratnicie si afirma ca este vorba de un fals.
Nu stim deocamdata daca acuzatia domnului Maries se bazeaza pe un document autentic sau nu, insa, daca facem radiografia acestei intamplari, vom vedea cat de paradoxala este societatea romaneasca postrevolutionara.
Domnul Maries este presedintele unei asociatii de revolutionari si, acuzand de pe pozitia functiei sale pe domnul Iliescu de clementa fata de dictator, ne face sa presupunem ca azi, dupa 21 de ani, executa Ceausestilor a ramas pentru revolutionarii domniei sale o problema capitala.
In loc sa se preocupe prin prisma grupului pe care-l reprezinta de situatia jalnica a democratiei romanesti, de coruptie, de respectarea legii, domnul Maries prefera sa se lupte cu fantomele trecutului, lupta care nu mai are azi nicio legatura cu revolutionarii pe care pretinde ca-i reprezinta.
Fiindca democratie inseamna respectul vietii, al omului, al legii. Nu poti condamna la moarte pe cineva, fara sa-i dai dreptul la aparare, sa aiba avocat, sa-i refuzi dreptul la recurs si in acelasi timp sa te pretinzi democrat convins.
Deci, domnule Maries, sa ne intelegem. Ori revolutionarii asociatiei "21 Decembrie 1989" au luptat contra regimului Ceausescu cu dorinta de a instaura un regim democratic si atunci, aparand democratia, trebuie sa nu fie de acord cu felul in care au fost executati Ceausestii, ori sunt de acord cu executia asa cum a fost ea si atunci au luptat degeaba.
As mai vrea sa-i spun domnului Maries ca nu toti oamenii, asa ca domnia sa, considera ca viata in orice conditii e preferabila mortii. De ce presupune dansul ca viata Ceausestilor in puscarie ar fi fost mai usoara decat moartea? Detine domnia sa raspunsul acestei intrebari la care pana acum nimeni nu a putut raspunde?
Dusmanul de clasa trebuie starpit
Domnul Maries nu a priceput ce sansa uriasa i-a oferit pe tava domnului Iliescu prin documentul respectiv, de a-si arata "o fata umana", de democrat cu vederi inaintate. Da - ar fi putut sa spuna Iliescu - m-am gandit la varianta asta, pentru ca am fost constient ca procesul Ceausestilor a fost un proces politic.
Si cu asta si-ar fi facut domnul Iliescu cu ajutorul asociatiei revolutionarilor statuie inca din timpul vietii. Dar domnul Iliescu e cinstit, nu minte si nu-si tradeaza idealurile revolutionare ale tineretii. Face piele de gaina numai la gandul ca ar fi putut sa-i treaca prin minte cuvantul clementa.
"Nu l-am iertat niciodata pe Ceausescu", spune dansul cu atata convingere, incat nu putem sa nu-l credem. Mai ales cand afirma cu tarie ca i-a si semnat decretul de condamnare, al lui si al consoartei. Din care atitudine recunoastem comunistul devotat cauzei, care nu-l iarta pe dusmanul poporului, oricine ar fi el.
Daca un presedinte de asociatie se lupta cu fantomele trecutului, revolutionarii au idealurile de acum 20 de ani, iar un important om politic, cantonat intr-o mentalitate de comunist din anii '50, considera ca a facut un mare serviciu natiunii trimitand la moarte 2 oameni in urma unui proces politic executat la comanda, la ce sa ne mai miram ca democratia romaneasca arata asa cum arata?
Ce ne spune dl Kasper?
Ca adevaratii revolutionari... Vezi tot