Dupa 29 de ani de la momentele sangeroase din decembrie 1989, importante figuri politice ale acelor zile, printre care fostul presedinte Ion Iliescu si mana sa dreapta, Gelu Voican Voiculescu, sunt inculpate oficial in acest caz.
Pe 21 decembrie, moment simbolic al evenimentelor din 1989, procurorii Parchetului General ii pun sub lupa Justitiei pe cei care, ani la rand, au beneficiat de pe urma confiscarii momentului eliberarii de comunism.
Nu mai putin de 1.166 de oameni si-au pierdut viata sub ploaia de gloante, venita din toate partile, multi dintre ei fiind tineri. Lor nu li s-a facut dreptate in toti acesti ani, iar familiile lor inca asteapta adevarul, suspinand in fiecare decembrie la imaginile prezentate de televiziuni in amintirea acelor zile.
Pentru aceste victime, nu este prea tarziu sa spunem acest adevar, asa cum sunt tentati unii sa creada, el este o necesitate pentru noi ca societate, care astazi, mai mult ca oricand, suntem bantuiti de fantoma trecutului.
Nu putem merge mai departe uitand de aceste crime, suntem obligati moralmente sa punem adevarul pe masa si sa il spunem cu voce tare.
Dosarul Revolutiei este unul dintre cele mai comentate cazuri din istoria postdecembrista, data fiind magnitudinea crimei, dar si a complicitatilor politice, care au tergiversat ani la rand ancheta. Oare se pot uita politicienii ultimilor 29 de ani in ochii parintilor celor care au plecat de acasa si nu s-au mai intors spunand ca au facut tot posibilul pentru a afla adevarul? Bineinteles ca nu, s-a facut prea putin.
Numele victimelor au ramas intr-un dosar cuprinzator, care insumeaza sute de mii de pagini, cu fotografii relevante ale dezastrului, dar care s-a oprit in sertarele procurorilor militari.
Prea putini au fost cei care in anii astia au avut curajul sa vorbeasca despre acest dosar, iar cei care au facut-o au fost pusi la zid sau inlaturati.
Atunci cand am deschis dosarele tortionarilor Alexandru Visinescu si Gheorghe Ficior, poate cuprinsi de pasiunea adevarului, am inteles ca deciziile din aceste doua cazuri vor ajuta si altele de maxima importanta pentru istoria noastra recenta, asa cum sunt dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si asa s-a intamplat.
Dosarul Revolutiei este cu atat mai greu cu cat cei care fac obiectul lui au fost in functii politice inalte dupa 1989. Prin urmare, instrumentarea acestui caz este un moment pe care trebuie sa il tinem minte, cand, in sfarsit, nu ne mai intoarcem privirea de la trecut si incercam sa ne vindecam.
Astazi, parem surprinsi de situatia politicului, dar pentru a intelege ce traim trebuie sa ne uitam la trecutul nostru recent, acolo o sa gasim toate raspunsurile. Suntem aici, in acest punct al incertitudinii democratice, pentru ca ne-am ferit de trecut, crezand ca el apartine istoriei.
Daca azi unii dintre noi sunt tentati sa se uite cu admiratie la Ion Iliescu, prin prisma comparatiei cu politicienii momentului, ar trebui sa se gandeasca de doua ori, caci Ion Iliescu trebuie vazut prin actiunile sale din decembrie 1989 si iunie 1990.
Priviti-i pe Ion Iliescu si ai lui prin prisma acestor evenimente si nu iertati sau intoarceti privirea.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.