Diavolul umbla inca liber prin Romania (Opinii)

Luni, 12 August 2013, ora 17:35
4201 citiri
Diavolul umbla inca liber prin Romania (Opinii)

Iesirea recenta pe "piata" media a cazului colonelului de Securitate in rezerva Visinescu are doua semnificatii majore. Prima explica de ce Romania o tine din criza in criza la 24 de ani de la "Revolutie". A doua ne spune ca ceva a alertat Sistemul si l-a determinat sa faca unele "sacrificii" rituale.

Visinescu este emblematic pentru institutia care a mentinut la putere timp de 45 de ani regimul comunist instalat de Moscova. Presa a relatat ca Visinescu i-a injurat "de mama" pe ziaristi. Este fals.

Pierdem din vedere esentialul si iar nu intelegem de ce Romania "nu merge". Visnescu nu i-a injurat pe ziaristi, nici pe mamele lor, ci pe Dumnezeu, in calitatea Lui de Creator al mamelor respectivilor. Inregistrarile audio-video sunt edificatoare.

Regimul comunist din Romania nu a fost o "simpla" dictatura, sau mai bine spus nu a fost in primul rand o dictatura. A fost mai mult decat atat. Cum spunea Dostoievski, un regim nu poate fi inteles fara a-i intelege sistemul penitenciar. In inchisorile din Romania au avut loc atrocitati comparabile, in Europa, doar cu cele din Germania nazista, Rusia sovietica si Albania comunista.

Slugoii instalati de Moscova la putere (PCR si Securitatea) au exterminat circa 200.000 de oameni, pentru ca erau patrioti romani, pentru credinta lor in Dumnezeu, pentru ca erau atasati traditiilor romanesti si valorilor democratice sau pentru ca isi iubeau pamantul si nu voiau sa-l faca cadou unor banditi.

Faptele petrecute in puscariile comuniste din Romania depasesc, cu mult, nivelul mediu al psihopatiei clinice sau al abaterilor militarilor de la ordinele primite, asa numitul "exces de zel" invocat in context de directorul ICCMR.

Visinescu a fost o rotita dintr-un mecanism programat nu doar sa distruga elitele romanesti autentice, ci si sa implementeze un experiment diabolic menit sa usuce definitiv radacinile Romaniei europene.

Dovada ultima este "experimetul Pitesti", care nu a avut corespondent decat in cateva centre de "reeducare" si "instruire" ale NKVD/KGB din URSS. Detaliile privind "metodele" utilizate de Securitate in puscariile comuniste din Romania sunt atat de abominabile si dezgustatoare, incat 99% dintre oamenii normali nu si le-ar putea nici macar imagina.

Este evident ca Visinescu si tovarasii sai n-ar fi putut gresi toti la fel, simultan, intr-un regim nemilos, opac, centralizat, piramidal si strict "compartimentat". In acea perioada niciun "exces de zel" nu putea scapa fara o pedeapsa drastica, cu exceptia cazului in care era ordonat de regim.

Directorul ICCMR sugera recent ca Visinescu, ofiter superior de Securitate, a "incalcat ordinele primite de la Ministerul de Interne" cand i-a ucis in chinuri pe detinutii politici. Asta ar merita medalia de aur pentru umor negru sau Oscarul pentru cinism.

Visinescu n-a "incalcat" nimic, a facut exact ce i s-a ordonat, de aceea ia astazi o pensie enorma de la stat, egala cu salariile a 6 profesori sau 8 medici, care arata indubitabil cine se afla cu adevarat la putere in Romania.

Visinescu este "icoana" specificitatii sinistre a unui regim criminal. In alte dictaturi comuniste din Europa moartea a venit cel mai adesea prin glont sau streang. In Romania in care diversi Visinesti au fost "la comanda", oamenii au fost batuti pana au inebunit, au fost tinuti in frig aruncandu-se apa rece pe ei, au fost umiliti si obligati sa-si manance excrementele, inainte de a fi ucisi.

Prin torturi a caror descriere hartia abia le suporta, au fost obligati sa-L injure pe Dumnezeu (exact ce facea recent Visinescu, de bunavoie insa, in fata camerelor de filmat), sa-si tortureze colegii si prietenii arestati la randul lor, sa-si denunte sotii, sotiile, parintii si copiii. In penitenciarul "condus" de Visinescu, un om paralizat a fost tras de picioare pe scari, pana cand capul i-a plesnit.

Patologia criminala a regimului comunist din Romania are nevoie de explicatii mai serioase decat "dictatura" sau "vremurile". Doar asa vom intelege de ce Romania are astazi cea mai dificila, atipica si contorsionata adaptare la statul de drept dintre toate noile membre ale UE si NATO.

O "teza" lansata dupa 1989 spune ca Securitatea nu a fost un bloc, ca unele compartimente ale sale au servit interese reale ale statului roman si nu au fost implicate in incalcari ale drepturilor omului sau in abuzuri la adresa romanilor. O alta "teza" sustine ca Securitatea a fost "sovietica si alogena" intre 1948 - 1965, dar a devenit "romaneasca si patriotica" intre 1965 - 1989.

Nu toti angajatii Securitatii au comis crime impotriva umanitatii sau crime individuale. Destui dintre ei au iesit la pensie fara sa-si fi murdarit mainile de sange. Unii chiar au prevenit intruziuni dinspre Est si Sud, pe care romanii nu le doreau nici atunci, dupa cum nu le doresc nici azi.

Ceea ce apologetii Securitatii nu explica este cum se face ca tocmai unitatile Securitatii care s-ar preta cel mai bine la apelativul "patriotic" (anti-KGB, anti-terorista) au fost aproape anihilate la "revolutie" (inclusiv fizic, precum in Drumul Taberei), in timp ce securistii "politici" si tortionari sau odraslele lor au fost propulsati spre cariere stralucite.

Daca in 1989 ar fi avut loc o revolutie adevarata, ar fi fost logic ca noua putere sa loveasca prioritar in criminalii si tortionarii care au distrus sute de mii de patrioti romani si viitorul Romaniei. Insa "revolutia" condusa de Ion Iliescu a inceput prin a-i lichida tocmai pe acei foarte putini dintre securisti care se ocupasera de lucruri serioase (KGB, teroristi, contraspionaj).

Pana cand chestiunea acestor crime abominabile nu va fi rezolvata, Romania nu se va vindeca. Continuitatea institutionala a Securitatii, intre 1948 si 1989, este certa. In fata revelatiilor despre abominatiunile cu iz satanic patronate de aceasta institutie, fostii sai angajati, care se considera patrioti, ar fi obligati sa vorbeasca.

Tacerea inseamna acceptare. Securistii care se considera patrioti ar trebui sa faca un pas inainte, ca un zid, si sa afirme: "noi nu suntem dintre aceia!". Poporul ar judeca. Cu 2-3 exceptii notabile, niciunul n-a facut asta. Au ales sa ramana in umbra, colportand teorii fanteziste, partizanii unei iluzorii "restauratii".

Asta insemna fie ca au ceva suficient de serios de ascuns si se simt vinovati, fie ca in fiecare dintre ei zace un Visinescu, pe care doar "fisa postului" din trecut l-a impiedicat sa devina tortionar. Prin tacere sunt solidari cu toata perioada 1948 - 1989. Si nu cu Romania, ci cu URSS.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”
Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”
Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...
Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”
Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”
Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...
#tortionari Romania Securitate, #securisti Romania Iliescu, #tortura inchisori comuniste , #Revolutie