E imperativ sa-i cautam pe vinovati, domnule Iliescu!

Sa nu-i mai cautam pe vinovatii cleptocratizarii tarii? Ingenuncherea statului de drept a intensificat o migratie veche. Raul i s-a cladit pe minciuna, uitare si impunitate. Salvarea, nu in memorie si dreptate rezida?

Trimis in judecata pentru crimele Revolutiei conduse de el insusi, Ion Iliescu a scapat, pana azi, aparent inexplicabil, de sentintele meritate pentru asasinatele carora le-au cazut victima buna parte din tinerii ucisi in decembrie '89. S-a vazut ferit pana azi si de condamnari pentru crimele contra umanitatii comise in mineriade.

Dar acest "noroc", datorat protectiei de osanda de care beneficiaza de decenii, prin grija sistemului generat de el si de regimul sau fesenisto-pesedist, nu l-a determinat pe Iliescu sa se smereasca. Ori sa-i fereasca pe romani de panseurile sale toxice.

Mai nou, a difuzat una din ele, articulata pro domo, pe Facebook, potrivit careia ar fi, chipurile, "momentul sa incetam sa cautam vinovati". Ar fi fost de mirare daca tacea, spasit, renuntand la tentativa de a-i mai aburi odata pe romanii pe care i-a salvat de ceausism, spre a-i nenoroci durabil sub alte forme de national-comunism iliescist si de autoritarism pesedist.

Dar afirmatiile lui Ion Iliescu nu sunt stupide si nu trebuie ignorate, ci analizate. Potrivit lui, "Romania s-a schimbat mult in ultimii treizeci de ani. Si, cu toate greselile...schimbarea a fost una in bine... Binele este opera colectiva, asa cum Revolutia si schimbarile care au insotit-o au fost opera colectiva. Sa ne asumam responsabilitati... constienti de drepturile, libertatile si obligatiile noastre".

Spre a se curata de sangele care-i pateaza mainile si a prosti si cartile de istorie, dupa ce i-a smintit ani la rand pe romanii revolutionari si telerevolutionari, Ion Iliescu incearca, evident, sa-si minimalizeze rolul.

Isi declara prin urmare faptele, "opera colectiva", desi stie ca, inzestrat cu maxima autoritate, el a fost in epoca liderul suprem al tarii, vointa sa fiind transpusa si in armata si in unitatile Securitatii si in duelurile cu teroristii (retelei R) si in studiourile de mintit poporul cu televizorul.

In consecinta, Iliescu e inextricabil implicat si responsabil ca individ, precum si personal vinovat pentru varsari de sange, intre care asasinarea perechii Ceausescu, precum si pentru varii alte violente comise in 1989 si 1990. Spre a scapa totusi de oprobriu, ex-presedintele amesteca mai nou, la fel de abil ca in primele sale zile la putere, minciuna cu adevarul.

Evident ca Romania s-a schimbat in bine

Dar nu gratie lui, ci in pofida lui. Evident ca "binele nu e destul de mare". In fond, Romania a scapat, in extremis, de executie. In speta, de retransformarea ei, de catre nepotii politici ai lui Ion Iliescu, intr-un stat totalitar.

Odata inchis infractorul suprem, socanta experienta dragniota a facut loc unei duble infrangeri electorale a PSD. Speranta refacerii unei Romanii europene s-a reivit.

Dar cat a lipsit sa moara? Cum a fost posibil ca Romania sa reajunga, precum in epoca Iliescu, pe punctul de a fi expulzata din familia natiunilor civilizate? De ce multora le pare imposibil ca tara sa fie pusa la adapost de dictaturi?

Iata intrebari care nu vizeaza doar trecutul statului roman, ci determina, in functie de raspunsul care li se da si de masurile pe care le va genera, prezentul si viitorul tarii. In speta repararea a ceea ce cleptocratia a distrus si mantuirea de noi tentatii si catastrofe totalitare.

Or, aceste raspunsuri nu vor putea face abstractie de viclenia cu care, din ziua Z, regimul Iliescu si trompetele lui au reusit sa-i faca pe romani sa creada ca memoria si justitia n-ar conta. Ca memoria ar fi o povara insuportabila, ori un lux dispensabil. De care ne-ar putea elibera Iliescu "pentru linistea noastra".

Ori de siretenia cu care, din momentul zero al Romaniei postcomuniste, i-au convins ca, pentru ororile comunismului, nu comunistii, securistii si turnatorii lor ar trebui trasi la raspundere, intrucat am fi fost, chipurile, "toti" vinovati. In ocurenta, n-ar fi fost vinovat nimeni.

Realitatea e pe dos

A interiorizat Ion Iliescu propria lui minciuna? O crede, la trei decenii de cand a inventat-o si o tot colporteaza slugile lui dintai si de pe urma? Nu e clar si nu e important.

Fapt e c-o repeta, spre a se salva, afirmand ca ar fi, pasamite, "momentul sa incetam sa cautam vinovati". Realitatea e pe dos. Dupa experienta extrema prin care au trecut democratia si statul de drept romanesc in ultimii sapte ani uselisto-pesedisti, e clar ca, mai mult decat oricand, romanii au nevoie sa se apere de riscul unor noi resute in mizerie politica, in autoritarism si ispite totalitare.

Mizerie, care pe baza de extremism nationalist, religios si comunist apara coruptia si alimenteaza de un veac destararea poporului roman.

Dar cum sa se salveze romanii de vechiul blestem? Punand in drepturi ceea ce romanii au neglijat prea mult, din 1938 incoace, in speta memoria si dreptatea, care se intemeiaza pe adevarul istoric, restabilit gratie principiilor etice, libertatii cercetarii, raspunderii civice si unei justitii independente.

In fond, orice tiranie moderna se bazeaza pe terorism si propaganda. Pe terorism de felul celui exercitat de Securitate ori de fortele represive comandate de Ion Iliescu. Si pe agitpropul unei ideologii care, cu ajutorul "tradarii carturarilor", se prevaleaza de ignoranta, uitare si manipulare, spre a demoniza invariabil prezentul, in numele unui "glorios" trecut falsificat si al unui viitor salvationist la fel de calp.

Or, unicul antidot al intoxicarilor e rezistenta furnizata de alianta dintre o memorie intacta, ca temei al identitatii individuale si nationale, precum si curajul de a spune adevarul si de a impune dreptatea. Mai mult decat oricand, e momentul sa-i cautam pe vinovati.

Petre M. Iancu

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...