Marturii cutremuratoare de la Revolutie: Era painea lui Dumnezeu. A murit impuscat in gura

Afirmatiile revoltatoare despre victimele Revolutiei, facute joi de Ion Iliescu, au starnit un val de indignare. Ce rost are "sa stam sa tot plangem mortii"? - s-a intrebat cel care a ajuns la putere urcandu-se pe cadavrele tinerilor care si-au dat viata in decembrie 1989.

Declaratiile fostului presedinte denota frica. A vazut ca tortionarul Alexandru Visinescu a ajuns, la 90 de ani, in spatele gratiilor. A auzit ca procurorul general interimar, Bogdan Licu, ar putea sa reanalizeze dosarul Revolutiei (clasat anterior de Tiberiu Nitu) ca urmare a unei plangeri depuse de presedintele Asociatiei 21 Decembrie, Teodor Maries.

"Nu stiu cui slujeste asa ceva, altminteri nu e nicio problema, dar pusa sub acest aspect, luarea la intrebari si analize pe plan judiciar... a fost un moment de istorie cu partile lui bune si cu parti mai putin bune, cu stari conflictuale. Am trecut peste ele, le-am depasit, ce rost are sa dezgropam... el trebuie sa faca obiectul unor dezbateri a unor oameni care studiaza istoria ca sa tragem invataminte. (...) Revolta din decembrie a insemnat sacrificii umane. Acum sa stam sa tot plangem mortii, in loc sa tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare al societatii...", a spus Ion Iliescu.

Fostul presedinte a criticat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) pentru ca se lasa "alimentata" de urmasii victimelor Revolutiei, care depun plangeri pe banda rulanta si castiga continuu, pe buna dreptate cata vreme, dupa mai bine de un sfert de veac, justitia din Romania refuza sa scoata la lumina adevarul.

"Tot ce vreau este ca procurorul general interimar Bogdan Licu sa analizeze dosarul si sa dea o solutie conform propriei constiinte", ne-a raspuns Teodor Maries cand l-am intrebat ce ii cere celui de care depinde redeschiderea dosarului Revolutiei.

In asteptarea deciziei procurorului Bogdan Licu, am discutat cu cativa dintre cei care au pierdut pe cineva drag in decembrie 1989 si care inca nu si-au gasit linistea. Incepand de astazi, va prezentam marturiile lor.

GABRIELA BIRBORA - sotia lui Constantin Birbora (n. 12.09.1958), mort la Resita: La noi nu au fost teroristi. A fost doar armata

"Sotul meu a murit in 24 decembrie, dupa fuga si arestarea sotilor Ceausescu - o familie care a facut foarte mult rau tarii. Sa stiti ca sunt oarecum suparata, pentru ca am vazut la televizor oameni care vor sa ii reabiliteze. Or, noi, si eu si sotul meu, si toti romanii, tocmai de aceea am iesit in strada: pentru ca nu ne-a fost deloc bine inainte de 1989.

Am iesit impotriva comunismului, impotriva sotilor Ceausescu. Pentru ca ne era frig in case, nu aveam apa calda decat cu program. Primeam doua oua pe luna, si asta daca ajungeai la rand. Le luam pe cartela. In secolul XX nu era de acceptat asa ceva. Eu nu stiu cum pot oamenii sa uite aceste lucruri si sa incerce sa ii reabiliteze pe Nicolae si Elena Ceausescu. Nu stiu de ce oamenii uita atat de usor, probabil ca unii au avut ceva privilegii inainte de 1989 si le-au pierdut dupa Revolutie.

Sa stiti ca am avut un sot deosebit, painea lui Dumnezeu. Nu am mai intalnit un om ca el. A iesit atunci in strada cu dorinta de libertate, ca toti tinerii. Masina militiei umbla si anunta ca apa este otravita. Sotul meu lucra la uzina de apa, la marginea orasului, si stia cam pe unde sunt punctele cheie. A facut impreuna cu colegii lui niste pichete sa aiba grija sa nu ajunga apa otravita in oras, la pompe. Chiar au crezut ca ar fi putut fi sabotate bazinele de apa si pompele. Stiti cum e, fara mancare stai mai multe zile, dar fara apa nu poti sta.

Era plecat de 29 de ore la acel punct, aflat, din pacate, in apropierea comisariatului de la noi din oras. De acolo se tragea. Nu stiu in cine, in civili, pentru ca la noi nu au fost teroristi. A fost doar armata.

Sotul meu a murit in timp ce era cu mainile ridicate. A fost somat sa le ridice. El le spunea ca apa nu e otravita, dar el o sa ramana la punctul acela sa apere bazinele. Era cu mainile ridicate si striga: 'Nu este niciun terorist. Nu mai trageti!'.

Era cu fata spre comisariat. De acolo a fost impuscat. Oamenii stateau in case, ascunsi. Erau blocuri in jur. Lumea a crezut ca sotul meu s-a ascuns in momentul in care a inceput sa se traga. Ulterior au vazut ca nu se mai ridica. A fost impuscat in gura. Adica de cineva care a avut multa experienta. Nu a fost impuscat de un soldat care abia luase arma in mana prima data. Clar a fost impuscat din comisariat.

Am aflat si eu peste cateva ore. Orasul nostru e un oras mic si zvonul s-a dus din om in om (cineva a spus cuiva, altcuiva, altcuiva), iar la un moment dat au aflat parintii mei. Nu le-a venit sa creada. Au venit si m-au cautat pe mine.

Eu, ca toate femeile carora le erau plecati sotii sa apere ce se putea apara in oras, dadeam de mancare, faceam ceai pentru soldati, atata cat aveam si noi, ca eram saraci, foarte saraci. Stiti ca nu era carne in acea perioada, dar fiind Craciunul, fiecare incerca sa dea ce avea mai bun. Aveam sarmale facute din salam, dintr-un salam vai de el, dar astea erau conditiile. Sarmalele acelea le-am impartit soldatilor care erau in jurul blocurilor. Imparteam si ceai. M-au gasit parintii si m-au luat. Nu mi-au spus din start ce s-a intamplat. Tata mi-a spus ca sotul meu a fost ranit, a incercat sa ma pregateasca.

Nu iti vine sa crezi! Ai tot Universul la picioare. Esti un om fericit! Chiar daca nu aveam de niciunele, eram fericiti, aveam impreuna un copil de 5 ani. Dac-ar sti el ce bine ii seamana copilul, si la caracter, nu numai fizic...

L-am vazut de departe. Nu va zic cum a fost.

In timp ce eram aplecata asupra lui, dintr-o scoala trageau in mine si in parintii mei. Noi incercam sa il luam de acolo, sa il ducem acasa. A fost groaznic.

Si, uitati-va, dupa 26 de ani a trebuit sa ajungem la CEDO ca sa ni se spuna ca avem dreptate si ca trebuie incepute cercetarile. Dar cum poate sa gandeasca cineva asa ceva, ca CEDO poate fi manevrata de la noi din tara?! Numai o minte bolnava poate sa spuna asta.

Ii multumesc domnului procuror Dan Voinea care ne-a pus la dispozitie toate cercetarile dansului. E un om deosebit, nu numai ca e profesionist, dar are si suflet. Nu era obligat sa stea sa ne asculte suferintele, dar de fiecare data sa stiti ca a plans cu noi, cat e dansul de general. Imi pare rau ca nu l-au lasat sa cerceteze pana la capat.

Sa stiti ca am castigat la CEDO, dar pentru mine nu e o victorie. E confirmarea a ceea ce stiam - ca statul, prin cei responsabili, trebuie sa faca nu numai dreptate, ci si sa afle adevarul. Pentru ca niste criminali umbla liberi. Noi mergem pe strada, avem copii, maine, poimaine avem nepoti, cei care i-au impuscat pe sotii, fratii, surorile noastre e posibil sa treaca pe langa noi. Si tu poate te uiti nu stiu cum, ca esti ingrijorat de ale tale, si el crede ca te uiti urat, ca ai aflat ca este EL. Mai scoate vreun cutit si te injunghie, nu stiu... Ajungi sa iti fie frica in propria tara. Nu e normal.

Baiatul meu stie tot. Avea 5 ani atunci, a fost sprijinul meu in toti anii astia. Acum e doctor, e un copil istet, si-a vazut de drum si chiar e mandru de tara lui. Numai ca ar vrea ca si oamenii sa fie mai drepti. Si sa se afle adevarul."

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....