Marturii de la Revolutie: De ce au tras pe 27 decembrie? Care teroristi? Eu ma duceam sa dau viata unui copil

Duminica, 06 Martie 2016, ora 18:00
22016 citiri
Marturii de la Revolutie: De ce au tras pe 27 decembrie? Care teroristi? Eu ma duceam sa dau viata unui copil

Urmasii victimelor Revolutiei inca mai spera ca dosarul clasat de Tiberiu Nitu va fi redeschis de actualul procuror general interimar si ca intr-o buna zi cei care au curmat, la ordin sau din prostie, vieti nevinovate in timpul evenimentelor din decembrie 1989 vor plati pentru faptele lor.

Saptamana trecuta, Ziare.com v-a prezentat cazul tanarului Constantin Birbora impuscat in cap, la Resita, de militari.

Marturii cutremuratoare de la Revolutie: Era painea lui Dumnezeu. A murit impuscat in gura

Astazi va prezentam o noua marturie, de data aceasta de la Craiova, un oras in care nu au existat teroristi, dar in care au murit 19 oameni, iar alti 100 au fost raniti.

In urma cu 5 ani, jurnalistii de la Adevarul publicau declaratiile unor ofiteri din Craiova conform carora s-au primit ordine de la nivel inalt pentru ca armata sa traga in oras, desi nimeni nu vazuse picior de terorist.

"A sunat telefonul. Generalul Rosu a ridicat receptorul si a raportat ca la Craiova e liniste, nu sunt incidente, nu exista teroristi. A ascultat, apoi, atent si imediat s-a schimbat la fata. Mi-am dat seama ca vorbea cu ministrul Apararii, mai ales ca l-a salutat chiar asa: 'Sa traiti, tovarasu' ministru!'.

Dupa ce a inchis telefonul, l-a chemat pe unul, capitanul Bratiloveanu, comandant de pluton, si i-a dat ordin. 'Urci in tanc si pornesti in misiune! Mergi pe strada Unirii in jos si, cand ajungi la Casa Armatei, tragi o salva cu mitraliera, apoi mai tragi o salva langa stadion, la spital, la fabrica Electroputere si tot asa! Ba, tragi, ai inteles?' Eu eram cu colonelul Ion Pastaie langa cei doi si, pur si simplu, am ramas blocati! Nu stiam ce sa mai zicem", a declarat colonelul Ion Barbulescu.

La randul sau, colonelul Ion Pastaie a precizat: "Ordine si note telefonice soseau la sediul Judetenei de Partid zilnic! De regula, veneau ori de la ministru, ori de la Marele Stat Major si priveau, fireste, actiuni de protectie impotriva teroristilor. Care teroristi, nu stiu".

Trei membri ai familiei Orasanu au suferit cumplit din cauza haosului creat de armata la Craiova in perioada 22-27 decembrie. Dosarul a primit NUP, iar cazul se afla acum pe masa Curtii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO).

Veronica Orasanu a acceptat sa ne vorbeasca despre momentul crucial in care viata ei s-a schimbat definitiv.

VERONICA ORASANU - sotia lui Virgil Orasanu (foto, n. 07.06.1967): "A murit impuscat in Salvare. Eu am jumatatea dreapta a capului plina de schije. Copilul s-a nascut cu handicap grav"

"Lucram impreuna cu sotul in Gorj, la mina. Zilele fierbinti ale Revolutiei le-am trait in Rovinari, in judetul Gorj. Am participat acolo la manifestatii, apoi pe 26 ne-am dus la Dobresti la cei doi copii care stateau cu socrii mei. Au aparut brusc durerile de nastere. Sotul a mers la primarie, a dat telefon si a venit o autosanitara, care m-a preluat fara asistenta, nu stiu din ce motiv. Am pornit la Spitalul Municipal nr. 1 din Craiova, pentru nastere.

Venind pe drum, de la Dobresti spre Craiova, am trecut pe langa unitatea militara care e chiar la intrare, pe dreapta. La calea ferata, au inceput sa traga in autosanitara din unitatea militara. Pe 27 decembrie! Nu stiu de ce. Si ma macina chestia asta. Eram noi teroristi?! Era o autosanitara, nici macar nu era o masina civila, sa poti sa spui ca nu stii ce e cu ea.

Sotul a murit in salvare, cel putin asa mi s-a spus la inceput, insa cand am scos niste acte oficiale in 2004 am vazut ca de fapt el a decedat la spital.

Pe mine m-au impuscat in cap si in picior. N-am stiut de mine mult timp. Am nascut un copil cu handicap grav. As vrea sa stiu si eu de ce si cine mi-a omorat sotul, de ce si cine mi-a luat mie sanatatea si cine e de vina ca am nascut un copil cu tetrapareza spastica, care la varsta de 26 de ani, impliniti pe 27 decembrie, nu stie sa spuna absolut nimic. E ca un nou nascut de cateva luni.

Pe 10 ianuarie 1990 mi-au dat drumul din spital si mi-au trecut in acte 'clinic sanatos'. Dar apoi m-am simtit rau. Cum se spune 'mi s-a rupt filmul', nu mai stiu absolut nimic din zilele alea. M-am intors inapoi la spital cu salvarea. Mi-au mai dat 3 zile de internare. Si atat. M-au trimis acasa.

La ora actuala, eu am jumatatea dreapta a capului plina cu schije. Dar asta am aflat in 2000, pentru ca la Revolutie eu aveam 21 de ani si cateva luni, ce stiam eu? Abia in 2000, nestiind de ce ametesc si imi pierd echilibrul, mi s-a facut o tomografie computerizata si s-a depistat ca jumatatea dreapta a capului meu e plina de schije.

Tot atunci, in ianuarie 1990, au venit sa ne ia declaratii, dar eu nu prea stiam ce ni se intamplase. Nici acum nu inteleg de ce au tras. Interesul lor a fost sa iasa ei bine. Au spus ca soferul nu a oprit la filtru si din cauza asta s-a tras inspre autosanitara.

Am si eu dosar la CEDO, inscris in 2013. Inca nu m-a anuntat avocatul sa se fi dat rezultatul, dar pe 4 ianuarie am fost la Inalta Curte, ca am avut proces. S-a amanat.

Dar in cazul meu deja se stie cine a tras. Sunt trei maistri militari, am vazut in acte ca pe unul il cheama Poiana. Insa l-au scos vinovat pe soferul de pe Salvare. S-a dat NUP (neinceperea urmaririi penale, n.red.) in dosarul meu, stiindu-se cine a tras si cum. Si la ce data!

Pe mine asta ma ucide: De ce au tras pe 27 decembrie? Care teroristi? Eu ma duceam la Craiova sa dau viata unui copil. Si-au batut joc de ancheta. Eu n-am nici fisa medicala la spital pentru zilele cand am fost internata.

Si sa va mai spun ceva. Eu am ramas la 21 de ani singura cu trei copii, unul mai mic decat altul. Se stia situatia mea. Puteau sa spuna: 'Am nenorocit pe viata femeia aia, macar un pachet de biscuiti sa ducem copiilor. Sa vedem ce fac, pentru ca noi le-am omorat tatal'. N-au venit niciodata.

Dar eu vreau inapoi ce-am pierdut. Imi vreau sotul inapoi. Imi vreau sanatatea inapoi. Copilul meu avea tot dreptul la o viata normala, dar a ramas cu handicap.

Si stiti cate probleme am putut sa am pentru pensia de urmas a copiilor, fiindca sotul meu cand a fost impuscat avea 22 de ani si jumatate si noi nu aveam multi ani de munca, eram prea tineri, familisti, cu copii? Intotdeauna mi s-au pus bete in roate. Mi s-a spus ca, de fapt, noi nu am fost la Revolutie.

Domnul Doru Maries (presedintele Asociatiei 21 Decembrie, n.red.) este singurul in care am incredere oarba. Niciodata n-as putea sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru noi, dar de cate ori trec pe langa biserica ma rog pentru sanatatea dumnealui, pentru ca este un om drept si un om cinstit. Asta-i tot ce pot sa fac".

Citeste si:
Nicușor Dan acuzat că nu a solicitat subvenționarea gigacaloriei pentru București. Ministrul Finanțelor: ”Face meciuri, ping-pong pe Facebook”
Nicușor Dan acuzat că nu a solicitat subvenționarea gigacaloriei pentru București. Ministrul Finanțelor: ”Face meciuri, ping-pong pe Facebook”
Ministrul Finanţelor, Adrian Câciu, a declarat, marţi seară, 30 noiembrie, că nu a făcut nicio solicitare din partea primarului general Nicușor Dan privind subvenţia la gigacalorie....
Reacția PNL la anunțul lui Marcel Ciolacu privind eliminarea cotei unice: ”Am arunca mediul de afaceri în aer”
Reacția PNL la anunțul lui Marcel Ciolacu privind eliminarea cotei unice: ”Am arunca mediul de afaceri în aer”
Deputatul liberal Cristian Băcanu a transmis marți, 30 noiembrie, că eliminarea cotei unice de impozitare este imposibilă cât timp PNL este la guvernare. Măsura ar încuraja munca la negru...
Comentarii