Spaime cu diaspora, fantasme cu Hitler si povesti cu fascisti (Opinii)

Ion Iliescu se enerveaza rar si iese la atac politic inca si mai rar. Din pacate, am putea spune, pentru ca dispune de capacitatea, inexistenta la marea majoritate a politicienilor actuali, de a sesiza chestiunile esentiale. Enervarile sale sunt mai mult decat sugestive si merita, din plin, efortul de a fi urmarite.

Penultima data s-a enervat pe Catalin Voicu, pe care l-a numit "palavragiu" si "laudaros", intr-o incercare abila de a limita pagubele produse de respectivul, care explicase pe telefonul mobil cum functioneaza, de fapt, sistemul de putere constituit in Romania dupa 1989.

Ultima enervare a singurului politician de calibru de care PSD dispune a avut loc recent si a vizat, putin surprinzator, proiectul votului prin corespondenta pentru diaspora, si, surprinzator de aceasta data, asa-numita Miscare Populara.

In ce priveste votul prin corespondenta, intelegem usor de ce este nevoie ca Ion Iliescu sa intervina direct. Chiar daca procedurile tehnice din proiectul PDL sunt perfectibile sau de-a dreptul inacceptabile pentru PSD, problema este politica, nu tehnica.

PSD nu va accepta nicio varianta de astfel de lege, nici daca aceasta ar include, teoretic, modalitati infailibile de garantare a corectitudinii votului din strainatate. Motivul este simplu. Romanii din diaspora nu sunt PDL-isti din tata-n fiu, dar stiu cu precizie cui datoreaza faptul ca au fost nevoiti sa-si ia lumea in cap, pentru a avea un salariu imposibil de castigat din munca cinstita in Romania.

Iar acest fapt se reflecta, de fiecare data, in modul cum voteaza. Ion Iliescu, care a patronat cel mai mare exod al romanilor pe timp de pace, intelege la randul sau faptul ca aplicarea principiului "un om, un vot" in diaspora ar echivala cu anularea sanselor PSD de a mai ajunge vreodata la putere in Romania, indiferent de ineptiile, stangaciile si toleranta scandaloasa fata de propriii corupti a PDL.

Iata de ce Ion Iliescu considera votarea legii votului prin corespondenta un motiv suficient de serios pentru ca Opozitia sa paraseasca Parlamentul. Totusi, amenintarea nu era necesara. Ea devoaleaza frica USL de votul diasporei, in conditiile in care, oricum, proiectul de lege nu poate trece.

UDMR este absolut satisfacuta de faptul ca cel putin 3 milioane de romani si-au parasit tara in ultimii 22 de ani, permitandu-i sa se mentina la cota electorala supraevaluata de 7-8%, prin care conditioneaza orice coalitie de guvernare.

Reintegrarea diasporei in corpul politic romanesc este o amenintare la fel de mare pentru UDMR, ca si pentru PSD. Reactivarea recenta a unui combinator PSD de categorie grea - Viorel Hrebenciuc - pentru tatonarea UDMR, este sugestiva pentru cei antrenati cu detaliile.

Mult mai surprinzator a fost atacul lui Ion Iliescu la adresa unei entitati care, cel putin deocamdata, nu exista - Miscarea Populara - surprindere amplificata de faptul ca patriarhul PSD a simtit nevoie sa-l convoace ca martor al acuzarii pe nimeni altul decat Adolf Hitler.

Ion Iliescu considera ca "Hitler a inceput la fel ca Miscarea Populara". In primul rand, miscarea respectiva n-a inceput nimic. Exista doar o marca inregistrata la OSIM de Ioana Basescu si cateva declaratii ale conducerii PDL. Iar, daca "strategia aliantelor" si "viziunea etica" exprimata recent de Radu Berceanu si Elena Udrea vor fi puse in practica, miscarea nu numai ca va incepe prin a deceda, dar va trage in groapa si PDL dupa ea. Oferind astfel PSD (USL) singura sansa de a reveni la putere in 2012. Si atunci, ce il supara pe Ion Iliescu?

Nu ne putem astepta, desigur, ca personaje politice precum Aura Vasile, Ion Dumitru, Catalin Voicu ori Victor Ponta sa cunoasca detaliile istoriei miscarilor politice extremiste din Europa. Dar de la Ion Iliescu putem avea astfel de asteptari: s-a instruit intr-o vreme cand "istoria miscarii comuniste si muncitoresti" era studiata temeinic, atat in Republica Populara Romana, cat si in Uniunea Sovietica.

Hitler nu si-a inceput cariera politica intr-o miscare populara de dreapta, ci intr-un partid minuscul de extrema stanga, intitulat Partidul Muncitoresc German (in germana - DAP). A fost trimis acolo, ca informator platit, de armata germana, aflata intr-o situatie disperata dupa infrangerea din Primul Razboi Mondial, si care utiliza fosti combatanti, precum Hitler, pentru a obtine informatii despre planurile subsersive ale partidelor anarhiste si comuniste inspirate de lovitura de stat reusita de Lenin, in Rusia, in 1917.

Hitler s-a integrat in micul partid leninist exceptional de bine, depasind cu mult asteptarile controlorilor sai din armata. Bazandu-se pe talentul sau oratoric, de un populism incendiar si iresponsabil si intelegand ca germanii nu vor accepta un socialism de tip sovietic (internationalist), inclusiv datorita obsesiilor antisemite latente din societatea germana, a reusit sa obtina functia de lider al micului partid, caruia i-a schimbat numele in Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania (in germana - NSDAP).

Hitler si-a inceput cariera ca agitator intr-un partid de extrema stanga, de inspiratie marxist-leninista, pe care l-a transformat ulterior intr-un instrument national-socialist, pentru a-l face vandabil la urne poporului german. Pana la dezastrul din 1945, cuvantul "socialist" nu a disparut niciodata din titulatura NSDAP. Mussolini a fost fascist (din Italia provine, de altfel, si termenul). Hitler a fost, de la inceputul invocat de Ion Iliescu si pana la sfarsitul sau, un national-socialist.

In primele efigii ale NSDAP, la inceputul anilor 1920, zvastica era insotita de o secera si un ciocan. Prudent, Hitler le-a eliminat ulterior, pastrand doar zvastica. Dupa abolirea monarhiei in Rusia, in februarie 1917, guvernul Kerensky a ajustat stema de stat a fostului Imperiu rus: in ghearele vulturului bicefal al Romanovilor a aparut o... zvastica, in locul crucii ortodoxe. In intervalul februarie - octombrie 1917, Rusia a fost prima tara din lume care a adoptat zvastica ca simbol de stat. Dupa lovitura de stat reusita din octombrie 1917, Lenin a anulat imediat simbolurile guvernului Kerensky, adoptand, de asemenea prudent, doar secera si ciocanul.

Sub rezerva onestitatii, aceste simetrii si coincidente tulburatoare ar trebui sa dea serios de gandit oricarui om instruit, cum este si Ion Iliescu. Altminteri, jocul "de-a Hitler si fascistii" poate fi suspectat, pe drept cuvant, de intentii diversioniste.

Dovada? La nici cateva ore, emulul Victor Ponta sare la interval si, preluand din zbor termeni utilizati de magistrul sau, dar pe care nu-i intelege, decreteaza ca regimul politic actual din Romania este unul fascist. Curat fascist!

Si asa a aflat si Administratia - de stanga! - a SUA ca tocmai a incheiat un parteneriat stragic pe 100 de ani cu un regim fascist. Victor Ponta l-a plasat pe Barack Obama intr-o dilema. Fie renunta la acordul cu "regimul fascist" de la Bucuresti, fie cere Departamentului de Stat sa-i ofere tanarului Victor un "visitor program" personalizat, la inalta frecventa, pentru a-l familiariza cu lexicul politic de baza. Altfel, daca - Doamne fereste! - ajunge la putere in 2012, ce ne facem cu el?

Marcel Ciolacu dezvăluie ce l-a ajutat să se apropie de fiul său: ”Normal că după jumătate de oră a vrut să plece”

Marcel Ciolacu, lider PSD și candidat la alegerile prezidențiale, a vorbit despre una dintre pasiunile sale, dar și cum se leagă de relația pe care a avut-o cu tatăl lui și pe care o are în...

Încearcă PNL să-și refacă viața fără PSD? Ultimatumul lui Ciucă pentru partidele de dreapta și semnificația reasocierii cu Nicușor Dan. „Nu există niciun electorat de dreapta”

S-a tot discutat despre o mare alianță de dreapta, care să aibă în centrul său PNL și USR, însă planurile par să se fi năruit, odată cu anunțarea oficială a candidaturilor lui Nicole...