Camerele sunt pline de rezidenți în vârstă, cu mâinile ridate și spatele aplecat. Aceștia se târăsc încet pe coridoare, unii folosind cadre de mers sau chiar cărucioare. Muncitorii îi ajută să facă baie, să mănânce, să meargă și să-și ia medicamentele.
Dar acesta nu este un azil de bătrâni - este cea mai mare închisoare pentru femei din Japonia, Tochigi. Populația de aici reflectă îmbătrânirea societății de afară și problema omniprezentă a singurătății, despre care gardienii spun că este atât de acută pentru unele prizoniere în vârstă, încât acestea ar prefera să rămână încarcerate.
Cu toate că pare greu de imaginat, aici își găsesc unii bătrâni refugiu, preferând închisoarea față de viața de acasă, unde singurătatea și lipsa de suport sunt la ordinea zilei.
„Unii dintre ei sunt dispuși să plătească 20.000 sau 30.000 de yeni pe lună pentru a rămâne aici. Dacă pot, vor să trăiască aici pentru totdeauna”, mărturisește Takayoshi Shiranaga, un gardian care lucrează la Tochigi. Aceste cuvinte au fost rostite în timpul unei vizite rare acordate de autoritățile japoneze unei echipe CNN, care a pătruns pentru o clipă în lumea acestor femei vulnerabile.
Aici, CNN a întâlnit-o pe Akiyo, o femeie de 81 de ani cu părul scurt și cărunt, cu mâinile brăzdate de pete de vârstă. Akiyo a ajuns în închisoare pentru că a furat câteva alimente. A înfruntat sărăcia și disperarea, iar acum spune că acest loc este mai stabil decât orice altceva.
„Există oameni buni aici, în închisoare. Poate că aceasta este cea mai stabilă viață pentru mine”, spune Akiyo, prezentată de CNN sub un pseudonim, pentru a-i respecta intimitatea. Între cele patru ziduri, Akiyo nu mai este o femeie singură, iar siguranța pe care o găsește aici o face să se simtă protejată.
În Japonia, singurătatea este o problemă gravă, iar închisoarea devine pentru unii un refugiu. În mod paradoxal, acest loc care ar trebui să fie o pedeapsă pentru infractori devine un adăpost pentru femeile în vârstă, care ajung aici din disperare. Akiyo știe prea bine cum e să trăiești la limita sărăciei. „Dacă aș fi avut o viață confortabilă, nu aș fi ajuns să fac asta”, spune femeia, vorbind despre fapta sa, un furt făcut din necesitate, pentru a putea supraviețui.
Singurătatea acasă era de nesuportat. „Fiul meu mi-a spus că și-ar dori să dispar. Nu mi-a păsat ce se va întâmpla cu mine”, își amintește Akiyo cu ochii scăldați în lacrimi. Într-o societate unde bătrânețea nu aduce decât izolare și respingere, mulți ajung să preferă închisoarea pentru confortul oferit de rutină și siguranța de aici.
La Tochigi, femeile în vârstă nu doar că își ispășesc pedepsele, dar beneficiază de un tratament special: îngrijire medicală gratuită, masă regulată și, cel mai important, companie. „Unii vin aici pentru că este frig, alții pentru că le este foame”, explică Shiranaga. „Și, deși aici se află persoane condamnate pentru diverse infracțiuni, ele trăiesc într-un fel de univers în care, cel puțin pentru o perioadă, simt că au parte de îngrijire și atenție.”
Yoko, o altă femeie în vârstă aflată în închisoare pentru a cincea oară în ultimii 25 de ani, știe foarte bine acest mecanism. „Unii oameni fac rău intenționat pentru a ajunge din nou în închisoare, mai ales dacă rămân fără bani. Este o formă de supraviețuire", mărturisește ea, amintindu-și cum, de fiecare dată când s-a întors la închisoare, deținutele erau tot mai vârstnice.
Sărăcia, lipsa de sprijin și izolarea sunt doar câteva dintre cauzele care duc la această alegere ciudată. În 2022, mai mult de 80% dintre prizonierii vârstnici femei au fost încarcerați pentru furturi. Deși în Japonia există un sistem de pensii, mulți bătrâni nu ajung să beneficieze de suficiente resurse pentru a trăi decent. În aceste condiții, închisoarea devine o opțiune. „Unii nu au familie, alții au fost abandonați”, spune Megumi, un alt gardian al închisorii.
Chiar și autoritățile sunt conștiente de această problemă și fac eforturi pentru a sprijini vârstnicii după închisoare, creând programe de reintegrare și centre de sprijin. Însă, într-o Japonie care se confruntă cu o populație vârstnică tot mai mare, este greu de spus dacă aceste măsuri vor fi suficiente. În 2040, se estimează că Japonia va avea nevoie de aproape 3 milioane de lucrători în domeniul îngrijirii vârstnicilor.
Singurătatea bătrâneții, pe care o trăiește în fiecare zi un număr tot mai mare de japonezi, nu pare să fi avut o soluție concretă până acum. Însă, în mijlocul acestei lumi reci și adesea nepăsătoare, închisoarea a devenit, pentru unii, un loc unde se regăsesc, chiar și fără libertatea lor.