Omul care si-a pierdut sufletul la jocurile de noroc - Interviu

Intru in holul unui hotel luxos din Bucuresti, unde trebuie sa ma intalnesc cu el, impatimitul de cazinou. Ma uit, stanga, dreapta, nu-l vad.

Sun, nu raspunde, ma gandesc logic unde l-as putea gasi. Bineinteles, in sala cu jocuri de noroc. Intru cu o usoara nesiguranta, este un mediu nou, unde fiecare jucator este in lumea lui. Parca nici nu ii observa pe ceilalti, este doar el cu ruleta sau mana de carti sau celebrele "pacanele".

Din cand in cand, se aude cate o injuratura sau cate un strigat de bucurie. Cand unul castiga, toti ceilalti se bucura pentru el, caci jucatorii nu sunt in competitie unul cu altul, ci toti au un dusman comun: cazinoul.

Undeva in toata forfota aia, il vad pe el, concentrat, impartind jetoanele pe diverse numere. Este imbracat la patru ace, camasa alba, impecabila, fara nicio cuta, haine de firma, luate parca direct de pe podiumurile de moda. Urma sa aflu mai tarziu ca asta este o alta pasiune de-a sa.

In scurt timp, ma observa si el si ma invita sa iau loc pe scaun, chiar langa o masa de ruleta. Este prea preocupat de joc pentru a-l opri. Astazi joaca in milioane si nu are o suma prea mare. Anul acesta nu a fost deloc norocos, cam toti banii pe care i-a investit in pasiunea sa s-au dus pe apa sambetei... joaca vreo 50 de milioane vechi. Inainte de a-l intreba eu ceva, incepe el sa-mi povesteasca:

"Am propriul meu sistem de a juca. Eu nu merg la noroc, asa cum fac ceilalti, eu sunt prieten cu numerele, le cunosc preferintele, si ele sunt prietene unele cu altele. Aproape intotdeauna cand 19 vine, urmeaza 23, de exemplu... din pacate, uneori sunt hoate si se deghizeaza, si in loc de 23 vine 32, sau doar 2 dupa care 3. In plus, cand chiar vor sa ma pedepseasca, vin intr-o dezordine totala. Ca anul asta, nu stiu ce s-a intamplat cu ele, nu ma mai iubesc deloc".

Incep cu intrebarile mele aproape banale intr-o asemenea situatie...

De cand ai inceput sa joci?

Sunt vreo 10 ani, mai mult sau mai putin. Eram student in Romania pe vremea aia, situatia a fost de asa natura incat parintii mei au locuit aici o perioada. Dupa cativa ani, am plecat cu totii in Belgia, de unde suntem, dar eu locuiesc mai mult aici.

Acolo ma ocup de lucrurile oficiale, am o mica afacere, care imi merge destul de bine si de unde iau combustibil pentru joc. Aia e latura mea serioasa... cine cu familia, iesit la restaurant cu prietenii, responsabilitati. Aici, stau cate 48 de ore in cazinou, dupa care dorm o zi si-o noapte. Mananc pe apucate.... nu de alta, dar uit si... in general... imi pierd banii... sau castig atat de mult incat aproape sunt pus pe lista neagra a cazinoului.

Cum ai inceput asta? De ce?

Prima data aveam un prieten care juca, de o varsta cu mine. Si mai mergeam cu el, stateam cam asa cum stai tu acum. Cand pierdea tot, ii mai imprumutam bani. Intr-o seara, aveam vreo 400 de euro cu mine. Parintii mei deja plecasera din tara si imi trimisesera pentru chirie si ce mai aveam nevoie, iti dai seama, acum 10 ani era o suma frumusica. Prietenul meu ma tot ruga sa-i imprumut lui banii, eu nu vroiam, pana la urma am decis sa jucam amandoi, mai mult eu, iar ce fac in plus sa-i dau lui... I-am pierdut pe toti inainte sa ma apuc sa ma dezmeticesc.

Am sunat acasa, le-am zis ca am fot jefuit, mi-au mai trimis o data suma. Vroiam deja sa-mi recuperez pierderea, asa ca m-am intors in sala de joc. (Rade amar) Si acum acelasi gand ma tine aici, vreau sa-mi recuperez banii pierduti.

Apropo de asta, cam cat ai pierdut, asa, in timp?

Hmmm, nu am stat niciodata sa-mi fac o socoteala precisa, si asta din lasitate, caci probabil mi-as zbura creierii. Undeva in jurul a un milion de euro. (Rade si mai tare, probabil cand imi vede fata inverzita la auzul unei asemenea sume). Nu te mira asa, nu e chiar atat de mult, vezi strainii aia de colo? Pierd in fiecare seara cate 100 de mii de euro, eu sunt chiar maruntel pe aici.

Dar pana nu imi iau toti banii inapoi, tot nu ma las. Si tu ar trebui sa stai cu mine, ca vad ca-mi aduci noroc. Vezi? Castig. Dar hai mai bine sa mancam ceva. Iubesc mancarea de aici, au unii dintre cei mai buni bucatari din tara. Iti ofera tot ce doresti, numai sa nu simti nevoia de a iesi din cazinou.

Iubesti locul asta... sunt indiscreta poate, mai iubesti si altceva sau poate pe altcineva?

Da, normal, imi iubesc parintii, cele doua surori si copilul. Am un baiat de 8 ani. Am fost si insurat, cativa ani chiar, mai mult dintr-o intamplare, asta e altceva, dar poate ca asta este cel mai mare esec de-al meu, ca nu am reusit sa-mi mentin casninia... Sau ca am pierdut o fata care ma iubea tare mult, pe care am cunoscut-o acum vreo 3 ani. Eu la vremea aia nu prea intelegeam ce e aia dragoste adevarata. Mi se parea normal ca cineva sa ma ia cu bune si cu rele, fara sa inteleg ca la mine relele sunt mai multe, mult mai multe.

Acum, insa, imi dau seama ca nu oricine are rabdarea sa ma astepte cate 2 zile, fara sa primeasca vreun semn de la mine, pentru ca imi inchid telefonul sa nu fiu deranjat de la joc, iar apoi, cand ajung acasa, sa mai dorm inca 2 zile pentru a-mi reveni din oboseala.

Stiu acum ca nu multe femei nu se supara cand, in loc sa le dau lor cateva mii de euro, le pierd intr-o ora, stiu ca multe stau aici cu mine pana cand vad ca mai am o suta si apoi devin brusc obosite si vor sa mearga sa doarma... dar asta e viata. Nu ma deranjeaza. Stii de ce? Eu cred in destinul meu. Stiu de mic faptul ca voi avea foarte multi bani si stiu si ce voi face cu ei, pentru a ma simti si eu bine si a-i multumi si lui Dumnezeu. Asa ca nu ma deranjeaza deloc atunci cand pierd, pentru ca stiu ca ceea ce va veni intr-o zi va fi colosal.

Nu crezi ca esti cam singuratic?

Ba da, dar nu ma deranjeaza. Sunt eu fata in fata cu destinul meu. Cand sunt acasa aici, in Romania, ascult muzica, ador sa imi gatesc, ma uit la filme si ma simt perfect. Cand simt ca obosesc, ma duc la ai mei si imi incarc bateriile. Dar viata mea sociala nu este prea bogata pentru ca asa vreau eu. Simt ca ma secatuiesc de energie alti oameni, iar eu am nevoie de toata concentrarea posibila. Imi pare rau sa zic asta, dar nu prea imi permit sa am sentimente. Astea te fac slab, iti iau din atentie. Prietenii mei sunt numerele acum.

Nu te gandesti sa fii cu cineva in viitor?

Nu! Pana nu voi avea extrem de multi bani, nu! Nu vad sensul sa chinui pe cineva pe langa mine, sa inceapa iar o femeie sa planga din cauza programului meu ciudat, sa nu inteleaga de ce la masa sau prin casa, in loc sa-i acord atentie, ma gandesc la secvente de numere. Am provocat prea multa suferinta... Poate de asta nici nu prea mai am noroc.

Asa ca am doua motive, vezi? Unul este altruist, sa nu supar alta persoana, altul este mai egoist: sa nu imi pierd eu norocul. Incerc sa nu implic pe nimeni in batalia mea.

Imi spui ca visul tau este sa ai bani, dar cu sufletul cum ramane?

Nu ai inteles pana acum pentru ca nu ma cunosti bine. Persoanelor care imi plac le fac o favoare si le spun asta de la inceput, si ar face bine sa ma creada: sufletul meu este pierdut... aici, la mesele astea, la cazinou. Poate asa cum fac intr-o zi o suta de milioane dintr-unul singur, poate il recapat si pe el, din ultima farama. Problema e ca nu mai stiu daca mai e si aia si nici nu imi permit sa stau sa o caut. Nu vreau sa devin sentimental, ca norocul nu face casa buna cu melancolia.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...