După ce s-au jignit, s-au judecat 6 ani într-un proces. De ce justiția din România funcționează cu frâna de mână trasă, în multe cazuri

Problemele din sistemul judiciar din România au atras ca un magnet, diverse etichete, de-a lungul timpului. Justiția a reprezentat o temă care a generat proteste de stradă - uneori violente, dezbateri și o mulțime de reacții în mediul virtual.

Problemele sunt raportate și din afara sistemului, și din sistem. De exemplu, în orașele mari, în special în București-Ilfov, există nemulțumiri cu privire la volumul mult prea încărcat, în cazul multor judecători și procurori. Indiferent dacă vorbim despre spețe din sfera penală sau civilă, există cazuri în care acestea ajung să se întindă pe ani întregi.

Jurnalistul Ionuț Cristache susține că o instanță de judecată i-a făcut dreptate abia după 6 ani.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a respins joi, 21 noiembrie 2024, recursul declarat de reclamanţii Liiceanu Gabriel şi Societatea Humanitas S.R.L. împotriva deciziei nr. 632A din 14 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în litigiul cu jurnalistul Ionuț Cristache. Potrivit minutei soluției, reclamanții vor fi nevoiți să-i achite lui Cristache Ionuţ suma de 4.850 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Decizia judecătorilor este definitivă, relatează JustNews.ro.

„Mai tineți minte dosarul în care Liiceanu m-a dat în judecată, cerându-mi 50.000 de euro, pentru că m-am apărat public după ce m-a înjurat și pe care l-am câștigat? A făcut recurs anul trecut! În cele din urmă, i-a fost respins recursul ca fiind NEFONDAT. Acum câteva zile! Am câștigat definitiv! A durat 6 ani! 6 ani, oameni buni! Și asta numesc oamenii politici aflați în campanie - Justiție Funcțională!”, a transmis Cristache, în social media, despre procesul care s-a tranșat la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).

În ianuarie 2018, reclamanții Gabriel Liiceanu și Humanitas SRL l-au chemat în judecată pe pârâtul Cristache Ionuț, pe atunci realizator al emisiunii România9 de la TVR, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri, pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale, constând în onoare, demnitate, reputație si imagine. Reclamanții mai solicitau obligarea pârâtului la publicarea hotărârii judecătorești pe contul său de Facebook pe cheltuiala sa și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au afirmat că pârâtul Ionuț Cristache a postat pe pagina sa de Facebook, în data de 27.12.2017, un punct de vedere-replică la un articol al reclamantului Gabriel Liiceanu publicat cu o zi înainte, in data de 26.12.2017, cu titlul „Scuipați aici! TVR în era infractorilor”. În acel articol, lui Ionuț Cristache i-au fost aduse acuzații directe care vizau atât persoana sa, cât și modul în care își exercita profesia de jurnalist. Textul publicat de Gabriel Liiceanu în data de 26.12.2017 viza o ediție de la începutul lunii decembrie 2017 a emisiunii România 9, pe care pârâtul o realiza la postul național de televiziune TVR 1.

Instanța de fond – Tribunalul București – a apreciat că, prin modul de scriere al articolului, reclamantul Gabriel Liiceanu a provocat un răspuns de natura celui expus de pârâtul Ionuț Cristache pe Facebook și și-a asumat riscul de a primi o replică în aceeași manieră, mai ales că afirmațiile din emisiunea TV nu au fost făcute de pârât, ci de un terț, care a expus punctual că reclamanta Humanitas SRL a beneficiat de facilități fiscale legale ceea ce, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, era adevărat. În consecință, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite și a vinovăției, iar aplicarea unei sancțiuni civile de natura despăgubirilor morale în cauză ar constitui o ingerință nejustificată și lipsită de proporționalitate, întrucât au fost aduse în atenția publicului aspecte de interes general, fiind necesar a reține stilul utilizat de pârâtul Ionuț Cristache în ceea ce privește scrierea postării, dar și faptul că se constituie în replică la articolul publicat de reclamantul Gabriel Liiceanu.

Tribunalul București i-a obligat totodată pe reclamanți să plătească 5.580 lei cheltuieli de judecată, iar Curtea de Apel București a decis apoi în 14 aprilie 2021 să respingă apelul ca nefondat și să oblige apelanţii (Gabriel Liiceanu și Humanitas SRL) la 5799,94 lei cheltuieli de judecată în apel către intimat (Ionuț Cristache), mai precizează sursa citată.

Soluționarea tardivă a litigiilor este o problemă acută pentru justiția din România, avertizează din ce în ce mai mulți juriști.

„Faza de urmărire penală este cea mai grea și durabilă”

De la sesizarea unei fapte penale până la primul termen de judecată pot trece câțiva ani, avertizează avocatul Ilie Dorin.

„Faza de urmărire penală este cea mai grea și durabilă, dar depinde și de dosarul penal, dacă are sau nu măsuri preventive. Dacă are măsuri preventive, atunci sunt șanse ca în câteva luni sau 1-2 ani să intre pe fază de judecată. Dacă nu are măsuri preventive și nu e un dosar complex, atunci faza de urmărire, culmea, deși ar trebui să dureze mai puțin, durează mai mult, aproximativ 2-3-4 ani.

De exemplu, am pe rol infracțiune rutieră, recunoscută de la prima audiere și la mai bine de 1 an jumătate, nu am primit nici un prim termen, deși nu am contestat nimic pe urmărire penală și nici pe cameră preliminară. De asemenea, am un alt dosar penal aflat în fază de urmărire, în care reprezint persoana vătămată și unde am indicat probatorii și tot ce este necesar pentru a conduce la conturarea vinovăției, am indicat făptuitorul, dar la aproape 2 ani de la depunerea plângerii penale dosarul este ‘în lucru, la organele de poliție’, conform răspunsurilor parchetului din acești ani”, a declarat Dorin, pentru Ziare.com.

În opinia juristului, justiția din România a consemnează un regres, atunci când vine vorba despre soluționarea litigiilor într-un timp rezonabil.

„Faza de judecată depinde mult de numărul de inculpați și părți vătămate. Citarea lor legală deseori duce la prelungirea camerei preliminare și a fazei de judecată. Așadar, față de anii 2014-2018, justiția penală a regresat mult în ceea ce privește durata excesivă și nejustificat de lungă în dosarele penale, mai ales în cele simple, unde procedura durează mai mult ca la cele complexe. Acest paradox este dat de lipsa de interes și de mobilizare a organelor de poliție în a ancheta fapte pe care le consideră mici, insignifiante, și care ‘pot să aștepte’...”, a mai precizat avocatul.

Măsuri propuse pentru eficientizarea actului de justiție

În cazul avocatului Adrian Cuculis, „recordul” este de peste 10 ani pentru un dosar. „Recordul este de 10 ani de zile pentru un dosar, care este numit ‘de urgență’, și care are perspectiva să se închidă în încă cel puțin 3 ani”, a declarat juristul, pentru Ziare.com.

„Din nefericire, în toate materiile civile sau penale, durata de soluționare a cauzelor este una exagerat de crescută, cu amânări ale cauzelor care în mod normal, ar putea să fie scutite printr-o simplă interpelare directă a factorilor care pot da răspunsuri în acest sens.

Motivele se referă, probabil, și la dorința de a merge cu cât mai multe termene de judecată, pentru ca acel complet să nu mai fie încărcat cu alte dosare în același timp și o birocratizare excesivă”, susține Cuculis.

Avocatul Ilie Dorin crede că legislativul și executivul trebuie să aibă în vedere măsuri precum:

„E necesară simplificarea unor proceduri. Acum, chiar dacă suspectul ori inculpatul recunoaște vina din faza de urmărire penală, procesul poate dura 2-3 ani... E ilogic. E nevoie de termene procedurale fixe și stricte, nu de recomandare privind actele sau durata urmăririi penale, mai ales pentru cauzele simple. Sunt necesare sancțiuni procedurale pentru nerespectarea unor astfel de termene - nulități, amenzi, prescripții etc. Mai mult, nu trebuie să trecem cu vederea antrenarea de resurse umane: angajare de procurori și poliție judiciară. Și justiția restaurativă trebuie reintrodusă.

Medierea penală a fost îngropată de CCR și legiuitorul român (...) Un scop esențial al procesului penal este repararea ori recuperarea prejudiciului. Recuperarea este foarte dificilă, pentru că inculpații știu să devină insolvabili, din timp. Repararea de către inculpați, prin mediere a pagubelor, ar conduce la atingerea scopului justiției penale cu eforturi și costuri aproape de 0 din partea statului", a declarat avocatul.

În opinia juristului, sistemul judiciar poate deveni mai eficient, prin implementarea unor măsuri precum:

„Am propus printr-un proiect de lege ce a ajuns în Parlament, ca în primul rând, ședințele de judecată să poată fi organizate în sistem online pentru toate cauzele acolo unde există consens al părților sau doar una dintre părți dorește, fără a fi obligatorie această chestiune. În primul rând, am evita încărcarea fizică la instanță și ar fi o soluționare mult mai rapidă. Doi, ar trebui modificată legea, în așa fel încât avocatul să aibă competențe sporite în vederea obținerii tuturor actelor de orice fel de unitate publică, în așa fel încât să nu mai încarce instanța cu efectuarea unor asemenea adrese. Numărul trei, avocatul ar trebui să aibă atribuții mult mai extinse în vederea efectuării unor verificări, tocmai pentru a degreva instanța de a face acest lucru, la momentul la care este investită”.

Posibil ajutor pentru justițiabili în cazul tergiversării proceselor penale

Anca-Elena Bălășoiu, avocat, susține că deși în multe cauze, sentințele definitive sunt pronunțate foarte greu, există proceduri care să determine soluții mai prompte.

„Au apărut reglementări relativ noi, prin care dacă procesul penal se tergiversează mai mult de un an în faza urmăririi penale și chiar în faza judecății, persoanele interesate pot formula cereri prin care pot solicita urgentarea procesului penal.

Discutăm despre etape distincte ale procesului penal, cum ar fi etapa de urmărire penală în care, de regulă, se iau măsuri preventive care presupun și detenția suspectului sau inculpatului. Atunci când acest lucru se întâmplă pe perioada desfășurării procesului penal, practic discutăm despre arest preventiv, chiar dacă mai avem și alte măsuri de limitare a unor drepturi, precum arestul la domiciliu și controlul judiciar. Ideea de a supune arestului preventiv o persoană care este cercetată penal, încă ocupă o parte importantă din desfășurarea procesului penal.

Apoi, vorbim despre detenție în etapa de condamnare, de executare propriu-zisă a pedepsei privative de libertate. Deci sunt mai multe situații în care o persoană poate ajunge într-o stare de detenție, în România”, a transmis Bălășoiu, pentru Ziare.com.

Doi bărbaţi, arestaţi preventiv după ce au încercat să mituiască un poliţist pentru a scăpa de un dosar penal. Câți bani au oferit

Doi bărbaţi au fost arestaţi preventiv de judecătorii braşoveni după ce au încercat să mituiască un poliţist pentru a scăpa de un dosar penal. Cei doi au fost prinşi în flagrant delict...

Baron PNL, trimis în judecată. Acuzațiile grave ale procurorilor DNA

Acuzații grave la adresa unui membru vizibil din PNL. Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Prahova, Iulian Dumitrescu (52 de ani), a fost trimis în judecată pentru trafic de...