Tacerea lui Iohannis (Opinii)

Toata lumea a observat ca politica romaneasca e inainte de toate o politica de vorbe si abia apoi, daca mai ramane disponibilitate, se intreprinde si ceva in favoarea guvernarii.

De aceea, in tara in care dregatorii se tin de vorba unii pe altii, aparitia unui tacut trezeste suspiciuni si chiar neincredere. De demonstrat.

Politica de vorbe

A fost suficient ca proaspatul presedinte si virtual prezidentiabil al PNL, Klaus Iohannis, sa-si ia cateva zile de concediu ca sa se inflameze nu doar spectrul politic, ci si spatiul public: nu s-a mai intamplat pana acum ca vreun candidat sa lipseasca la apel in batalia electorala.

Adica sa nu-si "blagosloveasca" rivalii, inamicii... la televizor, stiind bine ca, cu cat va avea un limbaj mai contondent, cu atat mai multe voturi va aduna. Cei ce n-au facut-o, in opinia mea, n-au avut nicio sansa in politica romaneasca, fiind catalogati ca politicieni slabi, fara "snaga" sau "cojones".

Mitul politicianului tacut

Numai ca pana la viitoarea campanie mai sunt vreo doua luni, iar "neamtul" Iohannis poate ca doreste revenirea la o normalitate demult asteptata, in care toate trebuie facute la vremea lor, refuzand, pana acum cel putin, vorbaria politica.

Chiar daca, privind si la case mai mari, precum cea franceza si cea italiana, de exemplu, unii vor prinde curaj. Si-a permis concediul pentru a evita situatia, obisnuita la noi, de a ramane la serviciu pe hartie, dar de a mai rupe cate o zi, doua, trei...

Iata de ce tacerea lui Iohannis devenise motiv de disputa politica, mai cu seama dupa alegerea sa in fruntea noului PNL. Ca urmare, in spatiul public, si-au facut loc doua teorii:

1. candidatul PNL are dificultati de exprimare, nu e combativ, nici nu e in stare sa dea replica potrivita, sugerandu-se ca nu e bun de presedinte;

2. tacerea sa e o stratagema electorala cu care isi va dobori adversarii vorbareti si certareti.

O diversiune...

Autorii primei teorii aduc si explicatii, repede urmate de scenarii, adica un fel de barfa politica: de fapt, tace fiindca nu vrea sa castige alegerile, avand o intelegere, a se citi "blat", cu Victor Ponta, ca in schimbul atitudinii noncombat sa-l puna prim-ministru dupa noiembrie 2014.

Ca asertiunea n-are nicio noima, cunoscuta fiind "tinerea" de cuvant a liderului PSD, o stiu probabil si scenaristii: promisiunea puterii executive e doar o momeala din care cei ce-si fac iluzii vor musca asa cum au mai facut-o si altadata, doar ca pana acum nicio formatiune castigatoare a alegerilor nu a cedat Executivul, cu atat mai mult cu cat PSD cica il impinge la Cotroceni pe Victor Ponta impotriva vointei (?).

Sub acoperire

Nu este exclus ca aceasta diversiune sa acopere preferinta clar-exprimata a prim-ministrului pentru "liberalii reformatori" ai lui Calin Popescu-Tariceanu, pe care si l-ar dori contracandidat in turul al doilea.

Nu doar preferinta, ci si eforturile conjugate ale colegilor si ale televiziunilor de partid pentru promovarea zi si noapte a PLR si a candidaturii dlui Tariceanu.

Nu mai este valabila, in conditiile actuale, nici reciproca: in caz ca pierde scrutinul prezidential, actuala coalitie de guvernamant nu se va destrama pana la alegerile din 2016. O spune si Traian Basescu. Singura formatiune care poate roi ramane UDMR, asezata mereu langa Putere. UNPR si PC fiind pe punctul de a fuziona cu PSD, dupa modelul PNL, nu va renaste o coalitie de guvernamant Iohannis redivivus, in caz de revendicare a presedintiei.

O stratagema riscanta

In ceea ce priveste stratagema tacerii, in opinia mea, ar putea reusi pana la un punct: pericolul cel mai mare e al perceptiei publice, caci nimeni nu va vota un candidat slab sau unul morocanos.

In plus, alegatorii trebuie sa aiba incredere ca alesul lor face fata tuturor provocarilor, ca factor de echilibru si mediere intre puterile statului, ca reprezentant al Romaniei.

Din pacate, declaratiile si interviurile lui Klaus Iohannis de dupa revenirea din concediu cat pe ce sa demoleze mitul politicianului tacut, al celui ce vrea sa vorbeasca doar cat e nevoie, dar sa faca intotdeauna ce trebuie, cumpanit si gospodareste, asa cum sta bine unui neamt respectabil.

In fine, sa zicem ca afirmatiile sale au raspuns necesitatii de a cunoaste mai multe despre om si candidat.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...