Dragnea nu poate renunta la suspendarea lui Iohannis, dar protestul din 10 august il poate incurca. Cum il copiaza pe Netanyahu Interviu

Zarurile nu sunt aruncate in politica romaneasca, unde Liviu Dragnea se zbate sa supravietuiasca politic, incurcat fiind atat de calendarul juridic, cat si de privirile circumspecte din propriul partid. Tocmai de aceea, joaca inca scenariul suspendarii lui Klaus Iohannis si arunca pe agenda teme care manipuleaza emotiile, cum e referendumul pentru familie, inspirandu-se din iliberalismele lui Viktor Orban si Benjamin Netanyahu.

L-am intrebat pe politologul Cristian Parvulescu cum arata scena politica romaneasca, la mijlocul unei veri care ne-a tinut cu ochii pe Parlament si Guvern si din care presedintele Klaus Iohannis a iesit vulnerabilizat, macar ca perceptie.

Nici Liviu Dragnea nu a iesit castigator, pentru ca a ratat atat intrarea in vigoare a Codurilor Penale, pentru care CCR a stabilit un termen in toamna, cat si o eventuala ordonanta pe amnistie si gratiere.

Sunt jocurile facute sau mai e spatiu de manevra? Schimba ceva anuntul lui Dacian Ciolos - e drept, nu foarte puternic - ca nu exclude o candidatura la Cotroceni? Si de ce a reinviat liderul PSD un referendum pentru familie care nu i-a iesit pana acum?

Trebuie spus din capul locului ca Dacian Ciolos nu si-a asumat, explicit, o candidatura pentru Cotroceni, dar este adevarat ca e pentru prima data, chiar intr-un interviu pentru Ziare.com, cand fostul premier nu mai da raspunsul standard, al sustinerii lui Klaus Iohannis pentru un nou mandat. Ce inseamna acest anunt - reconfigureaza in vreun fel scena politica?

Nu foarte mare lucru, pentru ca suntem la un an si jumatate aproape inaintea campaniei electorale legale pentru alegerile prezidentiale si se pot intampla foarte multe lucruri. Spre exemplu, aventura juridica a domnului Dragnea se poate termina intr-un fel sau in altul, poate fi condamnat sau, din contra, poate fi exonerat de intreaga vina si atunci cariera sa politica se relanseaza.

Daca este condamnat, atunci cariera politica ii va fi blocata si atunci politica romaneasca se va reseta, ceea ce nu inseamna ca vom porni de la zero, pentru ca exista un soft care este deja instalat, ca sa ne raportam la limbajul informatic.

Ca urmare, trebuie inteleasa in acest context, in functie de nemultumirile legate de ultimele pozitii ale domnului Iohannis, aceasta afirmatie a domnului Ciolos. Sigur, totul va depinde de rezultatele pe care domnia sa si partidul domniei sale le vor obtine la rezultatele alegerilor de anul viitor.

Daca se va dovedi a fi un concurent serios, atunci o candidatura ar putea fi avuta in vedere, dar doar in masura in care presedintele Iohannis nu ar candida sau ar fi contestat din foarte multe parti.

Anul viitor, presedintele Iohannis - in masura in care va mai fi in functie anul viitor, pentru ca problema suspendarii este recurenta - va avea posibilitatea sa fructifice presedintia Romaniei, presedintia rotativa a Consiliului European si totodata acel summit care va avea loc la Sibiu si care, intr-un context favorabil, l-ar putea sprijini extraordinar pentru alegeri.

Eu asa si inteleg o parte din deciziile presedintelui Iohannis. Evident, publicul domnului Iohannis este impartit, sunt cei tentati mai degraba de masuri radicale, dar domnul Iohannis gandeste in perspectiva si asteapta. Domnul Dragnea, pe de alta parte, este destul de presat de calendarul juridic - iata, anunta un posibil referendum pentru modificarea Constitutiei si asta pentru a mobiliza publicul ultra-conservator si, de ce nu?, pentru a incerca o noua campanie in vederea suspendarii presedintelui, care ar putea fi demarata spre finalul lunii august si, in cazul in care ar putea sa obtina majoritate, asta ar putea duce la o suspendare in septembrie si un referendum comun, pentru Constitutie si demitere.

Mai e vreo miza in suspendarea lui Klaus Iohannis? Tehnic, Codurile sunt la Curte, iar CCR se va pronunta abia in toamna.

Miza suspendarii pentru domnul Dragnea este esentiala, pentru ca ar presupune resetarea vietii politice, schimbarea totala a discutiei politice, schimbarea temelor de discutie - toate acestea l-ar avantaja pe termen scurt, suficient pentru a recupera controlul asupra PSD-ului, care incepe sa se clatine.

Acesta este si motivul pentru care ALDE nu a fost foarte incantata, pentru ca potentialul de negociere al ALDE scade in acel moment, chiar daca domnul Tariceanu ar fi la un moment dat principalul beneficiar, in sensul ca ar putea deveni presedinte interimar.

Sigur, este o ipoteza. Sansele de realizare ale ei scad si presedintele Iohannis asta a facut, prin cele doua decizii: revocarea doamnei Kovesi de la DNA si numirea domnului Banila, la DIICOT.

Acestea au nemultumit pe foarte multi, pentru ca par elemente de slabiciune, dar, daca nu le-ar fi facut, ar fi alimentat intreaga campanie a suspendarii, pentru ca, nu-i asa?, nu ar fi acceptat "regulile statului de drept".

Intr-un context in care presedintele Iohannis este fragilizat si revocat, atunci anuntul domnului Ciolos ii poate asigura o platforma de lansare foarte buna, pentru ca intrebarea care se pune este: in ipoteza aceasta mai putin probabila, dar nu imposibila, in care presedintele ar fi suspendat si eventual demis - iar cumulul celor doua referendumuri ar fi un risc - atunci cine va fi candidatul Opozitiei pentru alegerile prezidentiale, care ar trebui sa aiba loc in trei luni? Si atunci, domnul Ciolos face in acest context aceasta declaratie, nu pentru 2019, ci pentru 2018, in cazul in care scenariul acesta ar putea fi pus in aplicare.

Nu exista o foarte mare sustinere acum pentru suspendare, dar in politica lucrurile evolueaza spectaculos, nu e nevoie sa existe in acest moment argumente, pentru ca ele sa apara pe un fond de campanie, undeva la sfarsitul lunii august.

Iar data aceea devine dintr-o data 10 august. S-a pus atat de multa speranta in mobilizarea diasporei, incat in functie de ce va intampla atunci se pot derula momente politice diferite.

Spuneti ca avem aceste doua momente de test, practic - protestul din 10 august si referendumul - daca va fi - pentru Constitutie. Ele vor testa practic capacitatea de mobilizare a electoratului.

Asta si vrea domnul Dragnea, sa mute discutia. Isi foloseste sistemul populist - si trebuie sa spun ca populismul nu este o ideologie, este o metoda si presupune folosirea unor teme asa-zis populare si indreptate contra elitelor: elitele depravate, pro-occidentale si liberale trebuie atacate.

Domnul Dragnea nu are niciun fel de scrupul, desi aparent este socialist, sa foloseasca o asemenea tematica, pentru ca il ajuta.

Domnul Dragnea se joaca cu toate ambiguitatile din aceasta tema, pentru ca schimba discutia - nu mai discutam despre anticoruptie, despre Justitie, ci discutam despre teme care nu sunt de actualitate, dar care pot mobiliza emotivitatea publicului.

Iar polarizarea ii foloseste.

Domnul Dragnea s-a pozitionat deja, asa cum a facut-o si presedintele Iohannis, iar presedintele Iohannis este de partea minoritatii. Este in dezavantaj, iar presedintele a realizat acest lucru, pentru ca atunci cand a facut, in urma cu doi ani, declaratia ca este vorba despre o atitudine de Ev Mediu, nu realiza implicatia acestei situatii.

Dar daca discutam foarte mult despre acest lucru, intram in capcana intinsa de domnul Dragnea.

Acest referendum nu este o prioritate a societatii romanesti, pentru ca, asa cum prevede articolul referitor la familie din Constitutia Romaniei, nimic nu legifereaza casatoriile persoanelor de acelasi sex. Pe de alta parte, Curtea Constitutionala a acceptat deja, dupa o decizie a Inaltei Curti de la Luxemburg, dreptul de rezidenta al persoanelor de acelasi sex casatorite in alte state.

Cata vreme discutam despre asta, intram in acest joc care alimenteaza o dezbatere care nu priveste problemele esentiale ale Romaniei.

Dincolo de recastigarea acestei pozitii de forta in partid, ce mai vizeaza Liviu Dragnea cu acest scenariu al suspendarii presedintelui?

Miza domnului Dragnea este controlul unei institutii care scapa controlului, pentru ca Justitia este aproape laminata. Singura institutie care poate bloca lucrurile este institutia prezidentiala.

Bun, dar pare a nu se fi descurcat pana la final, pentru ca presedintele a spus ca nu mai are optiuni, inainte de a promulga prima Lege a Justitiei.

Presedintele nu mai avea optiuni, dar dupa un an si jumatate. Nu tine doar de presedinte, care are o marja de manevra limitata si care are o experienta politica aparte, nu tocmai bucuresteana.

Tine si de partidele de opozitie, iar partidele de opozitie nu par sa fie nici constiente de miza jocului, nici capabile sa se organizeze.

Nu e o situatie doar in Romania - marti seara, in Senatul polonez, a trecut o lege care practic subordoneaza politic instantele juridice.

Practic, ceea ce se intampla in Romania este o copiere a unor metode care au fost deja folosite in alte tari - Ungaria, Polonia, Rusia. Nu am vazut niciun fel de inovatie in Romania, singura inovatie este cea a societatii civile care s-a manifestat, de unde si atacul frontal impotriva organizatiilor neguvernamentale si a drepturilor omului in general.

Or, referendumul este o buna oportunitate pentru a ataca aceste organizatii, "promotoarele sorosismului", pentru ca aceasta este denumirea sub care se ascunde in mod ideologic intreaga energie a acestui atac.

Deci avem doua institutii inca necontrolate, sa spunem asa - Presedintia si societatea civila.

Eu fac distinctia intre civil society si uncivil society - au aparut organizatii care promoveaza valori non-civice, dar care se revendica de la societatea civila. Societatea civila se defineste prin apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, statul de drept fiind conditia esentiala pentru ca acestea sa functioneze.

Organizatiile pe care le definim ca fiind necivice se revendica de la alte valori - traditie, natiune.

De tipul Coalitiei pentru Familie?

Si al multor alte organizatii care se invart in jurul acestei Coalitii si al unor atitudini care sunt ofensatoare pentru drepturile omului.

Nu este ceva ce se intampla doar in Romania, face parte din jocul acesta al confruntarii dintre liberali si iliberali, ca sa simplific foarte mult lucrurile, in termenii lui Viktor Orban.

Ma raportez la Viktor Orban, dar adevarata sursa trebuie cautata totusi in Rusia si Turcia. De fapt, insa, sunt trei tari, noi suntem invatati sa ne raportam doar la Rusia si la Turcia, dar si Israelul lui Netanyahu este considerat o sursa mare de inspiratie, pentru ca Netanyahu este un rezistent si probabil si-a inceput cariera politica chiar inaintea lui Putin si a reusit promovand astfel de teme sa reziste, in conditiile in care nu a avut niciodata majoritate, asa cum se intampla in Rusia, Turcia sau Ungaria.

Partidul sau nu obtine mai mult de 30% din voturi, dar nu exista alternativa. Solutia prin care a reusit sa se impuna este chiar promovarea unor teme pe care le-a expus acum 25 de ani. A fost un om cat de poate de onest, lumea nu l-a luat in serios. Aceste idei au inspirat politicienii romani, pentru ca, daca au reusit intr-o tara atat de complicata politic cum e Israelul, de ce nu ar reusi intr-una unde lucrurile sunt mai simple?

Iar chestiunea este legata intotdeauna de emotivitatea privind moravurile. Netanyahu este un sionist, el s-a aliat cu traditionalistii si religiosii impotriva adeptilor modernizarii. Vedem cum acest model are succes si in alte tari, in Turcia, in Rusia, in Ungaria. Si cum Netanyahu este atat de important in politica romaneasca in ultima vreme, ar trebui sa ne gandim si la aceasta sursa de inspiratie.