Presedintele, PSD si diversionismul dragniot: Sa-l mai credem pe Iohannis?

Sa-l mai credem pe Iohannis, dupa fermul sau discurs de la PNL? Sau ii facem jocul lui Dragnea, daca nu? Avem alternativa? Poate fi ea PNL? Ori poate Ciolos? Sau USR? Atentie mare la diversiunile regimului.

Toate aceste intrebari conduc spre batalii si mize false.

Ratacind intre aceste limite, intre care se deruleaza cearta din sanul Opozitiei, strategii scoaterii tarii din marasmul in care a varat-o regimul Dragnea risca sa piarda din vedere esentialul. Nu ajuta nici rasu-plansu prea abundent starnit de gafele si maltratarea intermitenta a limbii romane si a bunului simt de catre guvernantii PSD-isti.

In fapt, esentiala este unirea intru debarcarea unui regim lozincard nationalist, dar antinational, populist, dar antipatriotic.

In acest context, al mizei esentiale si al succesului in lupta cu cleptocratia, trebuie interpretate faptele si vorbele presedintelui. Primele, din pacate, le contrazic pe cele din urma. La vorbe, Iohannis a excelat in repetate randuri. Cele rostite la PNL, la finele saptamanii trecute, sunt, incontestabil, laudabile.

La fapte presedintele nejucator a dat chix

Dar la fapte presedintele nejucator a dat chix. Si nu o data. A dat-o afara, si inca intr-un mod deplorabil, pe sefa DNA, Kovesi.

A condamnat ceea ce, in calitatea sa de presedinte, a calificat just drept "dictatura majoritatii", dar desi detine, teoretic, pozitia de sef al statului alunecat in dictatura si, totodata, de sef al CSAT, n-a facut nimic spre a salva democratia si statul de drept de aceasta tiranie. Ba chiar a acceptat, sub pretextul epuizarii resurselor constitutionale, sa promulge o lege stramba, despre care stia ca e stramba. Atat si e destul. Pasivele ii omoara prin urmare reputatia presedintelui.

Dar n-are oare fapte bune? Presedintele a binemeritat contribuind activ la anularea catastrofalei ordonante de urgenta 13. Si a iesit candva in strada alaturi de protestatari.

Dar e cam mult de atunci. Si cam tarziu. Caci statul de drept nu se mai clatina in Romania, ci este la pamant. Sub Klaus Iohannis presedinte. Totusi, seful statului, un taciturn cu lungi perioade cotropite de mutenie, de "preocupari" si "grija", precum si de vacante lungi, a stiut sa le intrerupa, spre a vorbi pro domo de candidatura la un nou mandat.

Dar nu poate fi el iertat?

Are alternativa? Si nu-l ataca virulent chiar Liviu Dragnea? Daca e criticat presedintele, nu i se face oare, asa cum cred unii adepti ai lui Iohannis, jocul liderului PSD?

Cel din urma, un hot doar mai fudul, nu insa mult mai cultivat decat papusile pe care le tot misca-n scena, manevrandu-le din sfori pe la Guvern, e dornic sa-si spele de faima de analfabetism puterea.

Spre a da impresia ca ar fi, intelectual, la inaltime, a aruncat in lupta propagandistica, deci, pretiozitatea tezei Hannei Arendt despre "banalitatea raului". Dar, fara sa-si realizeze, ori sa-si regrete inadecvarea, a confundat-o cu o vorba a fostului sau sef de partid pesedist, Adrian Nastase, care o citase el insusi pe autoarea Originilor Totalitarismului.

Dar prostia, incultura si trufia nu epuizeaza lista neajunsurilor liderului PSD-ist. Liviu Dragnea mai e, deopotriva, hulpav si foarte smecher. Ca militant al partidului sau nominal social-democrat, in fapt comunist, stie cat de importante sunt nu numai propaganda, indoctrinarea si mitele politice platite din banii contribuabililor, gen vacante gratuite in Grecia si majorarea pensiilor, ci si diversiunea.

Pe taramul crearii de false probleme si de falsi dusmani, Dragnea e mare specialist.

Dragnea n-are de ce se teme de Iohannis

Spre a incurca borcanele adversarilor si a distrage atentia de la problemele reale ale Romaniei, Dragnea arunca adesea cu mult praf in ochii lumii. Impreuna cu abilii sai consilieri si cozile lor de topor intelectuale si politice, liderul PSD se arata expert in a deschide piste si campuri de bataie false si a plasa fantose in Guvern si Parlament, ori la televiziunile arondate.

Precum si vrajmasi parelnici in campul tactic. Orice noua ofensiva ar lansa ar trebui sa faca, prin urmare, obiectul unei analize atente si lucide, menite se faciliteze evitarea capcanelor intinse de decurcaretul presedinte al Camerei Deputatilor. Care a impus recent in Parlament, fara o dezbatare publica lamuritoare, consistenta si suficienta, dar pe baza de lozinci si pretexte nationaliste, amendamente atat de dure la legea offshore, incat a umplut de bucurie Kremlinul si concernul sau, Gazprom, speriindu-i totodata, rau, pe investitorii occidentali de la ExxonMobil si OMV. Cui prodest?

Celui care-si freaca mainile de bucurie la orice victorie europeana sau globala a unor miscari extremiste. Lui Vladimir Putin si interesului sau de a mentine Ungaria si Bulgaria (pe unde ar fi urmat sa treaca gazul romanesc din Marea Neagra) in stricta dependenta energetica de Moscova.

Si cui prodest noile atacuri retorice antiprezidentiale? Atacandu-l pe Iohannis, Dragnea stie ca nu risca nimic. Fiindca, dupa ce s-a autodemolat, presedintele a devenit greu sau imposibil de recuperat ca personalitate capabila sa tina piept regimului, prin unirea romanilor intru salvarea statului de drept.

Or, cat timp presedintele se rezuma sa mimeze indemanatic cu vorba, dar nu dovedeste prin fapte ca e in stare sa stavileasca avalansa politica si economica anti-justitie si anti-occidentala a regimului, ori sa uneasca Opozitia, Dragnea n-are de ce se teme de Iohannis.

Nu-l costa deci nimic sa dea o mana de ajutor popularitatii "neamtului", diminuand astfel sansele altora de a profita, politic legitim, de miscarea #rezist pentru a edifica o opozitie unita si articulata, in stare sa opreasca procesul demontarii democratiei si al dezoccidentalizarii romanesti.

In reactie, ar fi util ca romanii sa-si sustina presedintele doar critic si conditionat si exclusiv pe baza de bilant concret si sa respinga orice revendicare de sprijinire neconditionata a lui Iohannis si a PNL.

Nu mai putin util ar fi sa-i zadarniceasca lui Dragnea si tentativa de a-i orbi cu varii diversiuni si cea de-a macula si dezbina (inclusiv prin lachei) opozitia populara si personalitatile ei, care chiar rezista, prin fapte, tavalugului PSD-ist.

Concomitent, romanii trebuie sa le ceara socoteala sefilor partidelor, revendicand urgenta lor unire si integrarea lor si a protestului Diasporei intr-o miscare nationala coerenta si solidara.

Raspunsul la problemele romanilor nu e nici Iohannis, nici PNL, USR, Ciolos sau PMP. Ci unirea tuturor contra penalilor.

Petre M.Iancu

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...