Ziare.com

20 august 2019, Casa Alba, Washington - cum am inaugurat a doua oara un santier la care doar ne facem ca lucram

de Petrisor Peiu, analist
Sambata, 24 August 2019, ora 09:42

   

20 august 2019, Casa Alba, Washington - cum am inaugurat a doua oara un santier la care doar ne facem ca lucram
Petrisor Peiu
M-am uitat aproape o ora la fotografia facuta la intalnirea dintre delegatia romana si cea americana din 20 august 2019, la Washington. Presedintele Iohannis este insotit de 5 persoane, dintre care se remarca ambasadorul George Maior (cu rol protocolar, fara agenda si stilou pe masa) si Bogdan Aurescu, consilierul prezidential pentru politica externa. Presedintele Donald Trump este insotit de noua persoane, toate inarmate cu agende si stilouri, pregatite de munca.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com


Sursa: Administratia Prezidentiala

Intalnirea de la Washington ar fi fost de asteptat sa proiecteze profesionalismul cu care Romania a ajuns sa trateze parteneriatul strategic cu Statele Unite. Eu unul m-as fi asteptat ca delegatia romana sa includa specialisti in toate problemele aflate pe agenda: securitate, energie, telecomunicatii, comert si investitii. Ar fi fost un semn de abordare profesionista, structurata, a celei mai importante relatii bilaterale pe care o are Romania. Cand colo, profesionistii romani erau unul singur, profesorul Aurescu, reputat specialist in drept public international. Vi se pare ca avem, la Bucuresti, vreun plan pentru a "cuceri" America, pentru a creste comertul si investitiile? Daca avem un plan, atunci acesta nu prea functioneaza.

Cifrele globale indica faptul ca, la sfarsitul anului 2016, companiile americane investisera 11,6 miliarde de dolari in Polonia, 6,6 miliarde de dolari in Ungaria, 5,5 miliarde de dolari in Republica Ceha si abia 2,6 miliarde de dolari in Romania (sursa: AICI, pag. 25) . De atunci, proportiile nu s-au schimbat, adica americanii au investit in Cehia de doua ori mai mult ca la noi, in Ungaria de doua ori si jumatate mai mult, iar in Polonia de aproape patru ori mai mult. In ceea ce priveste comertul bilateral, iata cum stam in comparatie cu vecinii (sursa: AICI):


Si in acest caz, avem cele mai mici exporturi peste ocean, cele mai mici importuri si cel mai mic excedent comercial cu americanii!

Ce anume ne face sa fim atat de neinteresati pentru firmele americane, desi noi avem resurse energetice, avem a saptea cea mai mare piata din Uniunea Europeana, avem iesire la Marea Neagra, ce se intampla cu noi?

Romania, am zice, e o piata mai putin atractiva. Dar aici avem un mare dar. Sa ne uitam un pic la Polonia, acolo unde americanii sunt pe a treia pozitie investitionala:


sursa: AICI, pag.25


La noi, in schimb, americanii se afla abia pe pozitia a 14-a si ar putea urca pe pozitia a noua, daca luam in calcul si investitiile firmelor americane din Olanda sau Luxemburg:

Sursa: BNR - Investitiile straine directe in Romania - raport anual 2017

Pana la urma, asa cum scria si pe sapca daruita de Donald Trump lui Klaus Iohannis, America isi doreste aici o Romanie mareata, puternica, poate chiar o Romanie Mare. Vorbele neobisnuit de calde rostite de catre presedintele american se adauga unui simbolism puternic: in august 2019 aniversam 50 de ani de la istorica prima vizita la Bucuresti a unui presedinte american, Richard Nixon. Si tot acum, pe 21 august, aniversam 51 de ani de la actul ritualic prin care Romania s-a rupt de Moscova definitiv: mitingul impotriva invaziei sovietice din Cehoslovacia. In plus, in timp ce Donald Trump a sarbatorit 30 de ani de la caderea comunismului cu Klaus Iohannis, cu o zi inainte, la Sopron, Viktor Orban sarbatorea aceslasi eveniment alaturi de Angela Merkel, intr-o dihotomie simbolica: noi cu americanii, ungurii cu germanii...

Pai si atunci, daca America vrea, daca noi vrem, de ce nu putem? De ce nu reusim sa aducem firmele americane aici? Cum sa citim aceasta? In logica superficialitatii noastre proverbiale? In logica conflictului banalizat dintre presedinte si guvern? Oricum ar fi, abordarea de catre Romania a parteneriatului strategic cu americanii este clar nesistematica, nestructurata, lipsita de obiective, lipsita de calendar si lipsita de viziune strategica.

Daca politicienii nostri sunt buni la ceva, acel ceva este inaugurarea de santiere, la care nu va lucra nimeni in realitate. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, la sportul asta chiar suntem campioni mondiali. In Romania a devenit un banal fapt saptamanal inaugurarea de catre vreun ministru, sau chiar prim-ministru, a cate unui santier pentru care nu exista si nici nu va exista vreodata vreo finantare si care nu este inclus in niciun plan, strategie sau altceva de acest gen. Cu alte cuvinte, obiectivele majore ale politicienilor nostri sunt taierile de panglici prilejuite de inceperea lucrarilor, nu finalizarea lucrarilor. Mandatele lor sunt pline de festivitati prilejuite de inceperea lucrarilor, scop in care se mobilizeaza zeci de muncitori, multe utilaje, se aduce presa, se desface sampania si se tin discursuri. Imediat dupa taierea panglicii unui santier, utilajele se muta inapoi la racoarea garajului, iar muncitorii sunt trimisi inapoi la studiourile cinematografice de unde au fost imprumutati.

Cam asa este si parteneriatul strategic cu Statele Unite: un santier care se inaugureaza din cand in cand, dar care nu incepe efectiv niciodata. Avem, cum s-ar zice, talentul deosebit de a reduce totul la poza de album. Politicienii nostri sunt in postura miresei care face nunta doar pentru a se poza cu tortul si cu focul de artificii, nu pentru a-si intemeia o familie pe viata.

Conducatorii Romaniei au facut o greseala capitala, atunci cand au lasat in voia sotii parteneriatul strategic cu America. Nu exista niciun task-force, nicio forma institutionalizata de gestionare a celei mai importante relatii externe a Romaniei. Nu exista niciun Mr. America, o persoana care sa coordoneze tot ce este legat de America. Nimeni nu stie, de fapt, cum sa abordeze sistematic o astfel de relatie. Nu avem o lista de obiective pe care sa le urmarim, nu avem o lista de probleme de care ne impiedicam, nu avem o lista de proiecte pe care sa le lucram, nu avem termene alocate rezolvarii fiecarei probleme specifice, nu avem persoane responsabile de proiectele concrete, nu avem o viziune sau o strategie pentru America.

Da, acesta este tristul adevar. La Bucuresti se lucreaza haotic, improvizat si doar se reactioneaza la diverse chestiuni pe masura ce apar. Va vine sau nu sa credeti, la Varsovia sau la Budapesta exista cate un Mr. (sau o Mrs., dupa caz) America. Si diferenta se vede, se vede in cifrele investitiilor americane, in calitatea acestora. Se vede si in cifrele comertului bilateral. Si se mai vede si in agenda publica.

Pentru a face o analiza rece, lucida a modului cum ne raportam noi la America, trebuie sa plecam de la niste adevaruri simple: parteneriatul cu SUA nu este strategic doar pe hartie, el este vital. Singura garantie a existentei Romaniei asa cum este astazi este existenta si angajamentul Statelor Unite. Armata americana, prezenta sa in aceasta parte a Europei, este singura garantie a viitorului Romaniei in forma actuala. Dintre toate tarile din Europa de Est, numai Polonia se mai afla in aceeasi situatie si polonezii inteleg foarte bine acest lucru.

Toate celelalte mari puteri europene sunt pregatite sa se uite intr-o parte daca s-ar pune problema apararii tarii noastre. Germania, cel mai puternic stat european, este mai interesata de relatia comerciala cu Moscova decat de "aliatii" de la frontiera NATO, motiv pentru care construieste cu rigoare teutona conductele Nord Stream si aranjeaza guverne pro-rusesti la Chisinau, ignorand total opiniile de la Bucuresti sau Varsovia.

In acest context, Romania are un interes major pe termen foarte lung: sa aiba trupe si armament americane pe propriul teritoriu. Pentru a putea fi, insa, siguri, de angajamentul de durata al americanilor, ar trebui sa reusim sa transformam parteneriatul cu ei intr-un parteneriat real economic. Si aici nu prea am reusit. Ba chiar am reusit sa producem o lista lunga de esecuri in a aduce si a pastra in tara marile afaceri americane. O lista care explica cifrele ridicol de mici ale cooperarii noastre economice cu cel mai important partener extern.

Primul, in ordine cronologica, a fost esecul Noble Ventures, o firma facuta de cativa specialisti in siderurgie, care a cumparat Combinatul Siderurgic Resita in anul 2000 si a fost alungata de un complot sindicate-FPS in anul 2001 din combinat. A urmat un proces de arbitraj international costisitor si lung, incheiat in 2005, nedecis. Adica, tribunalul arbitral al Bancii Mondiale a decis ca americanii aveau dreptate dupa lege (by law), dar gresisera in actiuni (by facts); imediat dupa alungarea americanilor, guvernul a revandut combinatul unei companii rusesti!!!

Al doilea mare esec s-a petrecut in anul 2003: la cererea guvernului Romaniei, USTDA (US Trade and Development Agency) a platit si organizat o vizita in America a ministrului industriilor, Dan Ioan Popescu, insotit de o suita faraonica de 11 persoane (inclusiv sotia) pentru a promova apropiata vanzare a Petrom. Dupa ce a stat doua saptamani numai in apartamente prezidentiale si dupa ce americanii organizasera un grup de investitori, in frunte cu a saptea cea mai mare companie de profil din SUA (Occidental Petroleum) si cu finantare de la US Eximbank, Dan Ioan Popescu nici n-a catadicsit sa ii primeasca pe americani la Bucuresti. Si ca sa se faca si mai bine inteles, a descalificat Bank of America, castigatoarea licitatiei pentru consultanta la privatizare a Petrom. Degeaba a mai protestat oficial administratia Bush, Popescu a mers inainte si a aruncat Petrom in buzunarul OMV, o firma cu multipli actionari rusi la butoniera, o firma ombilical legata de Federatia Rusa.

A venit apoi scandalul Bechtel, cel in care guvernul Romaniei a inaugurat, simbolic, pe 4 iulie 2004, un santier care nu s-a incheiat nici astazi, la multi ani de la alungarea americanilor din Romania. Atunci, lui Bechtel i s-a dat sa construiasca o autostrada pentru care nu exista nici studiu de fezabilitate, nici proiect de executie, nici macar un pret total; superficialitatea romaneasca a fost platita insutit de ingeniozitatea de a tripla costurile ale inginerilor turci ascunsi sub camasa pe care scria Bechtel.

Intre timp se pornise morisca Microsoft, in care statul roman platea la suprapret licentele software achizitionate de la firma lui Bill Gates, prin intermediul exclusiv al companiei austriece (!!!) Fujitsu-Siemens. Poate e momentul sa amintim aici ca cel care conducea Microsoft Romania atunci se numea Silviu Hotaran, acum reprofilat sustinator al celor drepti si anticorupti....

A venit apoi Fondul Proprietatea, o afacere gaunoasa, prin care regimul Tariceanu a ales 10% dintre cei deposedati de regimul comunist, le-a aprobat despagubiri de cateva miliarde, dupa ce i-a silit sa faca contracte de cesionare a actiunilor pe care le vor primi la acest fond. Dupa lansare, evident ca un grup de companii-rechin a ajuns sa detina majoritatea actiunilor. Acele companii-rechin i-au gasit drept administratori pe nimeni altii decat un fost ambasador american la Bucuresti (!!!) si pe directorul uneia dintre cele mai mari filiale Oracle din lume, candidatul preferat la fotoliul de Prim-Ministru cu care isi imbia Basescu admiratorii vestici. Acesti distinsi "administratori" au lichidat cu sarg portofoliul cu care statul inzestrase Fondul, spre fericirea rechinilor care deposedasera de actiuni pe sarmanii batrani supravietuitori ai dictaturii comuniste.

Anii au trecut si ajungem in zilele noastre, la ratarea celei mai mari afaceri din istoria Romaniei. Ei bine, tara noastra are mari rezerve de gaz, inclusiv cateva sute de miliarde de metri cubi, sub fundul Marii Negre. Un comportament rational ar fi dus la identificarea unei companii mari, detinatoare de tehnologie, cu care statul nostru sa se asocieze pentru producerea catorva zeci de miliarde de dolari. Conducatorii nostri, in schimb, au facut tot ce-au putut sa nu fie simplu, curat si transparent. Asa ca au dat initial concesiunea aceleiasi companii austriece norocoase (OMV), desi toti stiau ca OMV nu are nici banii, nici tehnologia necesare pentru a extrage acel gaz. Apoi au mai dat concesiunea unor zacaminte mai mici ba pe la Lukoil, ba pe la un fond american. Si, la final, pentru ca cineva trebuia totusi sa munceasca, i-au lipit pe austriecii neajutorati de gigantul american Exxon. Cand credeam ca vor face totusi ceva cu gazul ala, i-a chemat liderul suprem, Liviu Dragnea, pe investitori la el in birou sa discute intre patru ochi. Rezultatul a fost o lege proasta si pentru Romania si pentru Exxon, astfel incat acestia din urma decid sa paraseasca proiectul de la Marea Neagra. In vremea aceasta, guvernul Ungariei alege Exxon pentru a dezvolta un "parteneriat strategic": americanii au la Budapesta un centru global de servicii, ExxonMobil Global Business Center, in care lucreaza 1.700 de oameni cu salarii foarte mari, care asigura serviciile companiei pentru IT, aspecte juridice, taxar, downstream si upstream...

In paralel cu afacerea Exxon, a fost pus sub acuzare si directorul-minune al companiei Oracle, Sorin Mandrutescu, cel care vindea pe bani buni distributia de licente soft catre diverse institutii de stat. Problema majora este ca Sorin Mandrutescu este, de ani buni, cel mai bun "partener" pentru ambasada SUA de la Bucuresti si unul dintre principalii apropiati ai ambasadorului Klemm. Conducatorul unui business de 1 miliard de lei si a 4.500 de angajati, Mandrutescu aparea pe orice lista scurta de prim-ministri potentiali din ultimii 10 ani in Romania. Iar vanzarea de licente prin canale preferentiale la ministere si agentii este o practica care dureaza tot de peste 10 ani si de care auzise orice om cu doua urechi atente din Bucuresti...

O, dar era sa uit escrocheria numita Circinius, o smecherie prin care apropiatii lui Liviu Dragnea doreau sa cumpere cu 1 miliard de dolari, bunavointa lui Elliot Broidy, achizitionand de la firma acestuia sistemul C4I de comanda si control pentru mari unitati militare. Nu conta ca firma lui Broidy nu producea asa ceva, daca astfel credea Liviu Dragnea ca va cumpara bunavointa unuia dintre apropiatii lui Donald Trump...

Bomboana pe coliva? Cu numai doua saptamani inainte de vizita presedintelui Iohannis la Casa Alba, guvernul Dancila a pus la cale un plan simplu de a narui afacerile din Romania ale celor mai cunoscute marci americane, inventand peste noapte o taxa pe zaharul continut de bauturile racoritoare produse de catre acestea. Diabolic de simplu si de direct: niciun alt producator din tara de dulciuri, sau patiserie nu trebuia sa plateasca pentru zaharul continut de produse, ci fix doar cele doua firme americane.

Am listat, mai sus, exemplele majore de neimpliniri din relatia bilaterala, dar putem gasi si un exemplu mare, important, de lucru bine facut: investitia Ford de la Craiova, o fabrica care a ajuns deja la o cifra de afaceri de peste 1 miliard de euro. Si totusi, vi se pare ca asa arata un parteneriat strategic? Asa arata o relatie bilaterala de care se ocupa cineva? Hai sa fim seriosi, oameni buni. A trecut vremea unor asemenea improvizatii jalnice, acum este nevoie de o abordare metodica si structurata.

Mai tine cineva minte de cate ori a anuntat Ministerul Apararii ca va cumpara noi avioane multi-rol? Mai tine cineva minte de cate ori a anuntat Ministerul apararii ca va achizitiona elicoptere de atac? Mai tine cineva minte de cate ori a anuntat Guvernul ca va revizui legislatia exploatarilor off-shore de gaze? Simplu, va spun eu: de cate ori venea cineva in vizita pe la Palatul Victoria sau pe la vreun minister.

Vizita presedintelui Romaniei la Casa Alba nu trebuie sa se transforme intr-un obiectiv in sine, ci ar fi normal sa fie doar un pas spre energizarea parteneriatului nostru. Adica nu bifam o vizita si ne culcam linistiti pentru doi ani. Nu, ar trebui sa ne suflecam manecile si sa ne apucam de treaba, fara ifose, cu rigoare, cu tenacitate. Nimic nu poate inlocui lucrul facut metodic, institutionalizat. Un presedinte poate avea sclipiri de geniu, poate avea carisma sau farmec personal. Dar nu poate suplini o armata de negrisori care sa lucreze zi de zi, in baza unei strategii, cu termene clare si obiective asumate.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 15644 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
16 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Regret, dar nu pot accepta din parte unei persoane de calitatea

dlui. Peiu, aceste fraze asasine si profund anti-europene:

"Singura garantie a existentei Romaniei asa cum este astazi este existenta si angajamentul Statelor Unite. Armata americana, prezenta sa in aceasta parte a Europei, este singura garantie a viitorului Romaniei in forma actuala."

Este o prostie monumentala. Romania face parte din alianta numita NATO si din Uniunea Europeana. Soarta ei este legata de soarta Europei, buna sau rea, cum va fi ea! Nu se protectia USA. USA este un aliat respectabil, dar si mai respectabila este Europa in care suntem cu munti si lacuri, cu prosti si genii !

Romania NU POATE sa isi permita sa fie anti-europeana!
Ar fi contra natura.

 

Stimate autor

Acum cu multi ani in urma s-au impartit prin teleconferinta posturile geologilor. Eu cum eram expert in fizica cristalelor visam sa ajung la Magurele si sa fac lasere. Al doilea obiectiv era sa urc pe prima platforma romaneasca in expolare de petrol in Marea Neagra.
Posturile erau afisate.
O voce a nustiu cui ne transmite ca aceste doua posturi au fost deja atribuite unor fii de "intelegeti de sefi de Partid".
Atunci am pierdut speranta.
Si lupt sa o recapat.
Dar in conditiile politice axtuale este aproape imposibil.
Sin Embargo (fara indoiala) ma doare in cot de Clasa Politica.
Ma intereseaza mai mult sa am un miel de Pasti si un porc de Craciun conform datinilor strabune.
A fost odata un ***
Obraznic, mare si motzat.

Il dusmanea cacatzii totzi,
Ca numai el era cu motz..

Odata un ciine jegarit,
S-a dat la el si l-a halit.

A stat o zi, l-a digerat,
Pe urma iarasi l-a ***,
De data asta fara motz,
Ridea de el cacatzii totzi.

Salam cu soia

Inainte, cinta cucul:
- Cucu, cucu !
- Ciubucu, Ciubucu !
Astazi cinta ciocirlia :
- Puscaria, Puscaria !

Pizma bate cizma.
.

 

@Petrisor Peiu

In sfarsit, o analiza buna pe ziare.com

Sunt cateva chestiuni de nuanta in articol cu care nu sunt de acord dar nu le comentez deoarece inteleg si respect gandirea profunda din background...

Adevaruri care dor

Ce-i neadevarat in scrisul profesorului Peiu? Si-n ce oglinda mai fidela a realitati ne-am putea vedea mai bine daca nu in cele prezentate cu o atit de mare claritate? Posibil sa supere observatia ca ca presedintele s-a dus peste ocean intr-o formatie atit de subtire? Sa nu uitam insa si ,,subtirimea" prestatiei sale de pe tot parcursul mandatului care se incheie. Dar asta-i alta poveste.
Nenorocirea e ca, in toti anii care au trecut de la revolutie, poporul asta, tara, in intregul ei, n-au avut parte de conducatori bravi, de slujitori care sa le apere si sa le promoveze interesele. N-avem oameni providentiali, motiv pentru care ne meritam soarta.
Cine nu a crezut in presedintele de azi ca tocmai el ar putea fi solutia? Multi, majoritatea dupa numarul voturilor. Dar... pacat. Va trebui sa o luam de la capat, altul si tot alt capat pina cind nu s-o mai putea. Oricum sintem pe drumul pierzaniei daca tot privim spre americani sau spre europenii de vaza, fara a ne angaja, cu propriile forte, la noi acasa, la recladirea morala, din temelii, a intregii noastre vieti. Sansa o reprezinta multele optiuni electorale, dar cum se poate deduce... orizonturile sint intunecate. Iar minunile...

Nu ne mai facem bine niciodata

Sunt cifre verificabile,faptele le cam stim cu totii.
Si ce intereseaza asta pe primarul din Olt sau Teleorman?
Curge cumva, sunt toti grasi ca porcii si umflati de bautura.
Omul obisnuit sufera, unii de mizeria morala, cei mai multi de mizeria materiala.
M-am saturat si eu de cate ori am spus asta, nu mai asculta nimeni, sunt cliseuri de mult timp, satra trece, cainii latra.
Eu raman linistit pe alte meleaguri si imi fac vacantele tot prin Caraibe, e adevarat ca nu sunt acasa dar e liniste, nu ma fura, nu ma minte nimeni, si e curat, mai curat decat a fost vreodata pe Dambovita.
Sa fim sanatosi, votam la toamna cu ai nostri !

P.S. Mai este un mic amanunt, aici chiar muncesc, si muncesc bine altfel n-am pe cine sa votez sa-mi dea vreun blid de mancare, resturi de la patrihotii de tzara.
Ura, ne vedem de Craciun, transferurile se transmit acum electronic, miliardele alea vin de undeva pana la urma si nu de la primarii PSD-isti.

 

de ce nu face presedintele actual intr-o zi

ce n-au facut urmasii pecereului in 30 de ani? desprea asta am citit ?
daca dumneavoastra stimati locuitori ai capitalei tarii va uitati in oglinda veti afla ca v-ati complacut in dolce far nientele vostru si apoi ati acceptat solutia facila. Daca noi ceilalti am tacut nu inseamna ca nu vedem ce (nu) faceti. Cand am ajuns in America am vazut ca ati continuat politica ceausescului care s-a suparat ca vacarul pe sat pe clauza natiunii favorizate. Si aratatul cu degetul la ceilalti e tot model tovarasesc.

 

Logica

Ca sa mergi cu profesionisti, trebuie sa fii tu insuți un profesiojist;
Ca neprofesionist, trebuie sa fii umil sa accepti sa meargă profesionistii cu tine; e presedintele profesionist!?
Poate nu mai sunt profesionisti!
Dar ce este un profesionist!?
Dl Peciu, dvs sunteti profesionist!?

 

CE BINE CA EXISTA SI critici rezidenti prin alte galaxii ,

fara interese directe , fericiti si plictisiti , fara griji care si-au refuzat sansa de a ajuta tzara de origine ...poeti si pedanti pe care vulgul nu i-a ascultat si a votat altceva decit un RATIU ...sau unul mai rasarit , caruia emigrantii romani i-ar fi lustruit pantofii ...desi , in vremurile acelea astfel de prsonaje , nu erau decit o abureala fara contur si fara forma pe care comunistii ar fi spulberat-o cu o minima suflare , e plina istoria cu astfel de exemple .

Rugati-va , totusi , sa nu va dea Domnul un Partid Comunist , ca sa fiti multumiti si fericiti tot restul vietii.

Dl Peiu (onorabilul), este un posibil pilon al tinerei noastre democratii , cu mici exceptii ...mai cinta si pe alta voce care , nu excludem si nevoile unor sponsori ...

 

amice Mos Craciun,

vad, cu durele, ca batzi campii. Nimeni nu contesta apartenenta Romaniei la Europa, la UE, dar aceata are un efect mai degraba economic, fiindca apararea tarii fata de pericolele externe, cel rusesc masi ales, nu poate fi asigurata decat de SUA (via alianta nord-atlantica, dar tot SUA este mototrul si sprijinul principal. Daca nu stii asta, lasa-te de critici si comentarii.

 

Un articol fff bun si binevenit!

De ce nu reusim noi unde altii reusesc?
Pai, in Ungaria, de exemplu, Orban conduce cu mina de fier de multi, multi ani. Si nu se sperie nimeni de dictatura!
Pai, in Polonia, de exemplu, conduce de cind se stie familia patriotilor nationalisti, fara sa se sperie nimeni de dictatura.
Noi citi prim ministri am perindat de cind conduce Orban in Ungaria?
Organizarea noastra statala pare a fi ideala. Dar este ideala doar in masura in care in caz de coabitare parlament, guvern, presedinte urmeaza aceeasi linie, linia dezvoltarii si prosperitatii tarii.
Acest lucru n-a fost inteles si platim, foarte scump!
Si o alcatuire in care majoritatea parlamentara, guvern, presedinte ar fi din acelasi partid poate duce la dezastru. Daca ar fi fost asa, nimeni si nimic, exceptind poate UE, n-ar fi oprit Puterea sa faca ce-ar fi vrut cu Justitia.
Deci cind nu se intelege si mai ales nu se vrea, dezastrul este grarantat.
In conditiile date, pentru noi republica prezidentiala pare a fi organizarea de stat rationala. Si cum ne-o fi norocul! Daca asa ne este scris, de dictatura nu scapam!

Ar fi foarte bine ca opinia publica sa stie de ce Legea Offshore si OUG 114 nu sunt bune. Adica, care este cistigul statului nostru din afacerile petroliere si cu gaze in comparatie cu cistigurile altor state?

 

Ne facem ca nu intelegem!

Iohanis a fost chemat la “Inalta Poarta" ca sa semneze ceea ce depinde de el ca presedinte, de-aia nu a luat niciun ministru in delegatie! Nu avea de ce! Vizita a fost anuntata cu 2 saptamani inainte, nici nu ar fi fost timp de pregatire, deoarece totul era pregatit de catre americani! Macar, daca ar fi de bine!

 

USA

Politicienii nostrii s-au obisnuit sa-i pupe undeva pe americani.Dar noi traim in Europa si cu aceste state trebuie sa avem o buna colaborare si intelegere.Prin ceea ce face Trump cu Polonia,Cehia,Ungaria si cu Romania nu e altceva decat o manevra de destabilizare a Comunitati Europene.Priviti in urma si vedeti ce au facut americanii din 89 incoace.In timpul razboiului din Jugoslavia au promis ca vor despagubi pe romani si bulgari datorita pierderilor cu transportul pe Dunere.Apoi au uitat cu totul.Au venit sa faca autostrada Transilvania si apoi ne-au lasat cu ochii in soare.Pentru mine politica americana este cea mai josnica de pe glob !

 

asa zic si

japonezii,sudcoreenii,si tot vestul europei dupa ce sau vazut cu sacii in caruta.e randul albaniei,croatiei,sloveniei si cine? kosovo care in numai 3 ani si a tras autostrada pe care americanii au mutat- o din Transilvania. autostrada care datorita terenului seamana mai degraba cu aia inca in faza de fezabilitate care trece prin Comarnic si a inghitit inghitit zeci de miliarde.

Exxon Romania - o afacere americano-ungara ?

Cam cum a fost cu "expertii" maghiari ai OMV la Arpechim ?
Dl.Peiu a scapat porumbelu : centrul Exxon de la Budapesta , cu 1700 de angajati . Pai e clar de ce era obraznic sefu de la Transgazu unguresc , si de ce insista Orban la Trump cu Exxonu.Daca vor sa faca exploatare in Ro , de ce nu au relocat centrul aici ? Si cum de nu a aparut informatia mai devreme , de cand a inceput discutia cu offshore ? Mister .
Asadar ungaria trebuie alimentata cu gaz ieftin romanesc , pe care il prelucreaza si/sau il vinde , Exxon face bani , iar fraierii fluiera a paguba. Frumos lucrat.

 

aha am inteles...,

putem foarte bine sa o interpretam si ca pe o afacere Ceho Americana,daca luam in calcul si sediul Exxon de la Praga.sunt aproape 20 ani de cand Exxon sa stabilit in cele doua tari,timp in care Romania era devalizata de proprii alesi .Bancorex,Vantu ,Nastase fonduri invizibile si inca departe de UE.

"timp in care Romania era devalizata de proprii alesi"

Extraordinar!
Citi dintre romani constientizeaza asta?
I-am spus azi unui senator: Mai, voi faceti numai prostii, intelegind prin asta hotii, coruptie, neprofisionalism, prostie... Si a fost de acord!


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor