Klaus Iohannis, in mare pericol

Anul de miere, acela in care electoratul nu isi modifica substantial optiunile, fie pentru ca refuza sa accepte ca s-a inselat, fie pentru este inca prea obosit dupa descarcarea de energie a alegerilor prezidentiale, s-ar putea incheia mai repede pentru Klaus Iohannis decat pentru alti presedinti.

Pentru ca timpurile pe care le traim sunt extrem de complicate si ele nu mai au rabdare cu presedintele.

In chestiunea refugiatilor, considerata pe buna dreptate primul mare test de politica externa al presedintelui, in opinia mea Klaus Iohannis a cazut, cum s-ar zice, intre scaune.

In plan extern a reusit marea contraperformanta de a se plasa in banca nu numai minoritara, ci si nefrecventabila a controversatilor Orban si Fico.

Dupa ce am mers orbeste pana la capat impotriva cotelor obligatorii, chiar stiind ca vom fi perdanti, mai ales dupa fandarea previzibila a Poloniei (tara care ar trebui sa ne fie un exemplu de inteligenta si pragmatism), ca ne place sau nu, facem parte dintre destinatarii avertismentului fara precedent al presedintelui Hollande: "Tarile care nu impartasesc valorile noastre, care nu vor sa respecte aceste principii, trebuie sa inceapa sa isi adreseze intrebari despre locurile lor in Uniunea Europeana".

Asta nu mi se pare o dovada de consecventa principiala, ci una de profunda inadecvare la realitatile si provocarile lumii contemporane care forteaza o redesenare a UE, proces din care suntem pe cale sa ne autoexcludem.

In plan intern, prin refuzul cotelor obligatorii si, mai ales, prin cramponarea de numarul fix 1.785, presedintele a dat satisfactie si chiar a incurajat un electorat nationalist, care, ma tem, nu intelege mare lucru din ceea ce inseamna, de fapt, constructia europeana si mizele viitorului.

Dar pe termen lung presedintele nu are cum sa mentina multumit acest electorat. Deja s-a vazut acest lucru atunci cand a acceptat fara cracnire 4.200 de refugiati, pe care ne spune ca ii putem gestiona cu usurinta.

A fost un inceput de redresare in extremis, salutara in fata electoratului proeuropean si a partenerilor externi.

Dar pentru electoratul nationalist pe care l-a incurajat initial prin pozitia sa, Klaus Iohannis a transmis un mesaj de slabiciune, de neputinta chiar, foarte pagubos, si, chiar mai grav, a amplificat reactia antieuropeana, transmitand explicit sentimentul ca am fost fortati impotriva vointei noastre.

Si dupa ce l-a incalzit bine, dl. Iohannis ii livreaza acest electorat pachet cu fundita tocmai lui Traian Basescu care, eliberat de presiunea mandatului, isi permite acum sa joace rolul unui Tarzan politic, nu numai captand nationalistii, ci si cultivand nostalgia dupa un presedinte care, neincalecat de straini, sparge norii pentru demnitatea Romaniei.

Sparge pe naiba! Si cand era in mandat, dupa cum mi-au relatat mai multi oameni din anturajul lui, Traian Basescu mai avea porniri din acestea de Tarzan contemporan, pana ii suna un telefon rosu pe birou si se calma brusc.

Dar acum, cand nu mai suna telefonul, e simplu sa o iei nestingherit din liana in liana de rasuna jungla politica. Poate intre doua strigate de lupta anti-europeana, dl. Basescu s-o gandi ce s-ar fi ales de Romania in vara lui 2012 fara interventia unei Europe impotriva careia acum vitupereaza.

Dar in plan intern nu numai Traian Basescu este beneficiarul inabilitatii lui Klaus Iohannis. Profita din plin si Victor Ponta care a prins din nou glas si, simtind momentul prost al presedintelui, trage cu toate armele, de la ironie, la acuzatii grave de manipulare a Justitiei.

Ceea ce proiecteaza Victor Ponta este un presedinte care degeaba se duce la Bruxelles ca tot nu rezolva nimic, care nu face nimic in afara de a se baga in seama, ca treaba e oricum la Guvern.

Victor Ponta profita de slaba intelegere a impartirii atributiilor, potrivit careia chestiunea refugiatilor era in primul rand o responsabilitate a Guvernului care, de altfel, a si fost reprezentat la JAI de ministrul Oprea, nu de vreun consilier prezidential.

Daca Romania a jucat prost, premierul nu este cu nimic mai scutit de raspundere, dar in conditiile comunicarii deficitare a presedintelui este foarte usor pentru Victor Ponta sa arunce in curtea Cotrocenilor toate consecintele.

Si peste toate mai vine si problema premierului urmarit penal care pare de neclintit.

Unii vor spune ca presedintele nu putea face mai mult si, cat timp Gabriel Oprea isi da acum interesul national pe fata, acolo trebuie cautata raspunderea pentru situatia penibila si umilitoare pentru Romania.

Dar acestea sunt subtilitati. Ceea ce ma tem ca vede mare parte din popor este un presedinte neputincios, din ce in ce mai retras intr-o pozitie decorativa, decuplat de electorat si asteptarile lui, adica, imi pare rau sa o spun, un presedinte irelevant.

Ceea ce cred ca presedintele ar trebui sa inteleaga si sa accepte rapid este insasi postura sa de lider. Asta inseamna sa pastreze legatura permanenta si profunda cu electoratul, iar in baza ei sa tracteze Romania intr-o directie benefica, uneori chiar impotriva intelegerii limitate a poporului, care are insa nevoie sa vada si sa simta in presedinte un autentic conducator, pe care sa-l iubeasca, sa-l urasca, dar la care sa se raporteze.

Irelevanta este insa cu siguranta doar o cale spre dezastru. Si acesta este marele pericol care-l paste pe presedinte.

Iohannis dezaprobă recrutarea militară obligatorie: ”Trebuie mai multă atractivitate pentru cariera militară”

Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat, marţi, 23 aprilie, că nu va avansa recrutarea militară obligatorie şi a subliniat că pentru cariera militară ar trebui să se facă mai multă...

Iohannis, întrebat de ce a mers în Coreea de Sud cu un avion de lux: „Am venit cu o aeronavă mică. Nu ştiu cum definiţi un avion de lux”

Klaus Iohannis a răspuns marţi, 23 aprilie, de ce s-a deplasat în Coreea de Sud cu un avion de lux în timp ce miniştrii au mers cu un avion de linie, precizând că a venit într-o deplasare...