Presedintele Klaus Iohannis pare sa-si fi dat in cazul George Maior un prin test important de autoritate, dar si o mostra in privinta modului de actiune in momente de criza - "romanian sniper".
Se spune ca, odata instalat intr-o functie, nu iti consolidezi autoritatea pana cand nu "tai" un cap. Cu cat e mai important capul, cu atat demonstratia de forta mai eficienta. E o regula veche, care tine de raportarea noastra arhetipala la un lider, de la domnitori incoace. Pana nu i se stie si nitel de frica, nu e cu adevarat sef.
Nu stiu daca dl Iohannis isi propusese ca primul cap sa fie al sefului SRI sau a profitat de prima ocazie majora ivita. As favoriza prima varianta. Fapt este ca scandalul legilor "big brother" si razboiul declaratiilor intre CCR si SRI, catalogat deja de multi drept conflict intre institutii, au fost ocazii ideale.
Directorul SRI a iesit cu declaratii mai mult decat riscante, nepotrivite pentru pozitia domniei sale si izbitor contrastante cu toata conduita vreme de 8 ani de zile.
Scandalul a luat proportii, Victor Ponta a simtit ca momentul e bun ca sa-l provoace pe Klaus Iohannis sa medieze criza dintre institutii. Probabil ca isi freca deja mainile gandindu-se la spectacolul care va urma, raurile de cerneala care vor curge si posibilul esec de mediator al presedintelui.
Dar Klaus Iohannis a mediat. In felul sau. Devine din ce in ce mai clar, din tot mai multe surse, ca dl Iohannis i-a cerut demisia lui George Maior si inca intr-un mod care sa nu fi lasat loc de negociere. Scurt, fara dureri, fara pagube colaterale, fara mizerie si scandal. Tinta a cazut brusc, la prima lovitura, creand stupoare si, nu ma indoiesc, panica.
Pentru ca, daca o tinta ca George Maior a cazut asa si daca in cazul unui om cu puterea si legenda lui George Maior, Klaus Iohannis a actionat in acest fel, nimeni nu poate fi foarte sigur de "capul" lui politic. Lunetistii sunt cu mult mai periculosi decat armele masive si zgomotoase.
Va invit sa faceti o comparatie. Traian Basescu s-a plans cum l-a sfidat SIE vreme de un an in chestiunea ofiterului acoperit, dar Teodor Melescanu a demisionat cand a vrut el, adica atunci cand a candidat la prezidentiale.
Apoi, Traian Basescu a promis ca va chema serviciile la ordine dupa aparitia pozelor Udrea-Bica de la Paris. S-a intamplat ceva? Dupa un timp a spus scurt ca e secret de stat si gata, botul pe labe.
A acuzat serviciile ca au prea multa putere si nu sunt destul de controlate. Si? Imaginea a fost a unui presedinte care nu prea are ce face, e incalecat.
Klaus Iohannis n-a zis nimic, n-a comentat, si-a potrivit luneta, a fixat tinta si a tras. Si s-a terminat. Ironia este ca "victima" a fost tot un "lunetist", care insa a iesit in camp deschis si s-a expus total. Daca as fi Victor Ponta acum, as simti, cred, un firicel de transpiratie inghetata pe sira spinarii. De altfel, dupa consultarile de la Cotroceni, privirea lui nu mi s-a parut sa transmita chiar optimism.
Uitandu-ma la modul de actiune al lui Klaus Iohannis in cazul George Maior, ma intreb daca nu cumva noul presedinte a fost subevaluat sub aspectul determinarii si al abilitatii. E foarte posibil sa nu fie mai putin jucator politic decat Traian Basescu, dar sa actioneze diferit. Nu cu tancul, ci cu luneta, ceea ce ar putea fi in avantajul sau net.
Ramane de vazut ce alegere va face dl Iohannis pentru sefia SRI. Se speculeaza in presa ca ar dori un independent, ceea ce mi se pare nu numai o solutie buna, ci si una credibila si foarte probabila, spre marea tristete a pretendentilor politici la aceasta pozitie.
