Declaratia in care presedintele Iohannis a cerut demisia premierului Dancila ar fi trebuit sa inceapa cu scuze.
Scuze fata de acest popor caruia i-a desemnat la inceputul anului un premier despre care numai domnia sa nu intelesese sau se facea ca nu intelesese ca este complet inadecvat, ca sa folosesc cea mai blanda formulare cu putinta.
Am fost multi atunci cei care i-am semnalat presedinelui ca dna Dancila este ceea ce domnia sa a constatat public abia acum ca este si chiar mai rau decat atat. Dar presedintele a dat fara sa cracneasca inca o sansa PSD.
Adica in loc sa-l sanctioneze politic pe Liviu Dragnea cand acesta era intr-un moment foarte dificil, cu al doilea premier schimbat, cu un inceput de contestare in partid, nu doar ca i-a aruncat colacul de salvare, dar i-a oferit premisele revenirii. Si Liviu Dragnea si-a revenit. Si-a instalat premierul preferat, a distrus orice opozitie interna in PSD, a accelerat epurarea si capturarea institutiilor si s-a suit pe cai si mai mari.
Daca dl presedinte avea intuitie si intelegere politice, putea sa stie inca din ianuarie ca aici va ajunge. Pe cine nu lasi sa moara politic, sigur nu te va lasa sa traiesti, mai ales daca se numeste Dragnea si e in ajun de an electoral.
Iertati-ma! Asa ar fi trebuit sa sune primele cuvinte ale dlui Iohannis. Dar, cu sau fara scuze, aici suntem, cu acest guvern inept pe cap, cu o putere care distruge Romania bucata cu bucata. Intrebarea nu e cine poarta vina, ci ce e de facut.
Si, din acest punct de vedere, solicitarea presedintelui e legitima. Dar cand pornesti in felul acesta la atac, e de preferat sa ai pregatit si pasul al doilea, o miscare in plus. Pentru ca, daca din aceasta confruntare victorios va iesi Liviu Dragnea, efectul, cel putin de imagine, va fi devastator.
Nu servesti pe tava un exercitiu de forta. Deci tot ce pot spera e ca presedintele are o strategie bine calculata.
Miza nu e atat Viorica Dancila cu nume si prenume, pentru ca ea este doar premierul de vitrina. Dupa parerea mea, este o autentica rusine nationala, a devenit noul Bula, dar nu domnia sa conduce Romania. Este doar mana lunga a lui Liviu Dragnea din al carui cuvant sunt convinsa ca nu se abate nici macar un milimetru.
Daca insa Liviu Dragnea ar pierde-o pe dna Dancila, pe de-o parte, ar resimti efectul direct al ramanerii fara cel mai fidel executant, pe de alta parte, ar trebui sa treaca din nou prin desemnarea premierului. I-ar mai da partidul si al patrulea premier? Ar mai gasi unul la fel de fidel? Ar mai desemna presedintele un premier PSD? Grele intrebari, care pot destabiliza PSD. Mai ales ca sentinta in dosarul Bombonica e aproape.
Deci care ar fi solutia?
Cred ca de acum e clar ca premierul Dancila nu demisioneaza. Cel putin nu deocamdata. Si, la fel de previzibil, a ales strategia victimizarii.
E teoretic posibil ca pe femeia venita de la Videle, fara exercitiul puterii la nivel inalt, sa o lase nervii sub presiunea publica, dar nu as miza pe asta, pentru ca oricum am convingerea ca Liviu Dragnea ar lega-o cu lantul de Palatul Victoria.
Dupa cum nici PSD nu ar trebui sa se culce pe o ureche ca presiunea publica se reduce la protestele de vineri seara. A inceput vacanta de 1 Mai, lumea are alte ganduri. Masuratoarea se va face in conditii normale.
Dar mi-e greu sa cred ca, oricat ar fi de mare, presiunea publica va urni premierul. Nu s-a intamplat nici anul trecut, cu sute de mii de oameni in strada. Dupa cum cred ca presedintele poate sesiza CCR cu un autentic conflict, cu sanse foarte mari de reusita avand in vedere decizia CCR din 2012, avandu-i ca protagonisti pe Traian Basescu si Victor Ponta.
Dar conflictul nu atrage demisia, iar CCR este precum cutia cu bomboane a lui Forest Gump, totul e posibil chiar impotriva propriilor precedente.
Un mare pericol mi se pare ca PSD sa performeze in registrul in care este foarte experimentat: victimizare, adica partidul cel minunat, care vrea binele poporului, dar mereu il impiedica cineva, de la Traian Basescu, la statul paralel, de la Soros la Iohannis.
Si nu ma indoiesc ca PSD va incerca sa il invinovateasca pe presedinte pentru toate involutiile viitoare, fie ca e vorba de dobanzi, curs, inflatie sau ce nenorociri va mai provoca guvernarea, pe motiv ca presedintele ar fi provocat criza politica.
Deci, pana la urma, intrebarea este daca in Parlament va exista majoritate pentru demiterea Guvernului, adica motiunea anuntata de PNL si USR va avea succes.
Chiar daca PMP a anuntat ca va sustine demersul, cele trei partide nu au majoritate.
O prima cheie este la UDMR. Deocamdata, liderii maghiari au reactionat previzibil: mai intai sa vedem motiunea. La precedenta initiata de PNL au reclamat lipsa de substanta, nu nejustificat, de altfel.
De fapt, cred ca maghiarii fac ce stiu mai bine, adica negociaza si calculeaza. Nu stiu daca tafna lui Ludovic Orban in chestiunea liceului teologic maghiar este de bun augur, eu cred ca orice pozitie trebuie luata cu loc pentru buna ziua, dupa cum e clar ca cine e la putere are mai mult de oferit.
Si in acest context ma uit cu ingrijorare la declaratia vicepresedintelui Ungariei care cere tocmai acum autonomie teritoriala pentru Tinutul Secuiesc.
Dar si pentru UDMR va fi greu sa sustina un guvern care aduce numai nenorocire economica si pentru etnicii maghiari.
A doua cheie este, ce ironie!, la Victor Ponta si la numarul de pesedisti furiosi pe Dragnea pe care ii va putea disloca. Nu am nicio indoiala ca fostul premier este insetat de revansa, deja a ridicat sabia.
Dar nu stiu ce forta de atractie mai are in fata celor care l-au acuzat de abandon si chiar de tradare a partidului si nu stiu cat de dispus este sa puna osul la lupta politica dincolo de postarile pe Facebook facute din fotoliu.
De luat in calcul ca nici Liviu Dragnea nu va sta cu mainile in san. Cu siguranta va lupta pana la capat cu toate fortele si probabil ca va folosi acest scandal politic ca perdea de fum pentru a accelera ce-l intereseaza cel mai mult, adica modificarea legilor penale.
De aceea, repet, sper ca presedintele are pasul al doilea calculat. Altfel, nu va fi bine.