Se contureaza tot mai mult un tur doi cu Viorica Dancila. Ce obtin partidele cu potential de santaj si de ce sta USR pe margine Interviu

Pozitionarea USR in afara guvernarii post-Dancila nu ii va aduce beneficii lui Dan Barna. Din contra, spune politologul Cristian Pirvulescu, automarginalizandu-se, desi este partid mare, cu potential de negociere, nu de santaj, USR si-ar putea indeparta electoratul, care este unul de opinie, atent si critic, iar asta e cale sigura pentru ca Viorica Dancila sa ajunga in turul doi, din postura de premier-candidat.

Am vorbit cu profesorul Cristian Pirvulescu, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre cum arata pozitionarile partidelor dupa motiunea de cenzura care a dus la demiterea Guvernului Dancila, dar si la o criza politica, in care doar PNL e dispus sa isi asume guvernarea, dar nu e atat de sigur ca are si voturile pentru o investitura.

Pe cine avantajeaza acest context post-motiune, in campania pentru Cotroceni?

Cristian Parvulescu, am intrat in campania electorala cu un guvern demis prin motiune de cenzura, dar fara sa avem siguranta unui nou guvern, care sa organizeze si alegerile. Cum priviti acest context al motiunii de cenzura? A fost o motiune prematura, sa ii spun asa?

Nu a fost prematura. Motiunea de cenzura a fost depusa atunci cand s-au strans semnaturile si exista o logica constitutionala a derularii ei. Pe de alta parte, contextul electoral de care vorbeati influenteaza consecintele motiunii de cenzura, pentru ca daca toate partidele din Opozitie care au votat motiunea de cenzura erau interesate sa aiba o victorie simbolica impotriva Guvernului Dancila, niciunul dintre aceste partide, cu exceptia PNL, nu are interesul ca presedintele Klaus Iohannis sa fie beneficiarul acestei motiuni.

Asa ca vor pune conditii, in incercarea de a diminua contribuitia presedintelui Iohannis, iar propunerea lui Ludovic Orban ca prim-ministru este o propunere a presedintelui, este e decizie prezidentiala, intr-o incercare de a prelua controlul guvernarii, pe care presedintele nu l-a avut nicio clipa. Toata perioada 2014-2019, presedintele a fost in minoritate in Parlament.

Si asa se explica pozitia lui Victor Ponta, cel pe care l-ati intervievat joi, care se considera principalul arhitect si artizan al motiunii de cenzura - fara voturile Pro Romania, motiunea nu ar fi reusit - si atunci incearca sa foloseasca acest lucru pentru a se promova, pe sine si partidul sau. Pe sine, ca politician care revine in marea politica, dupa ce fusese expulzat de victoria lui Klaus Iohannis si apoi de victoria lui Liviu Dragnea in zona marginala.

Daca Victor Ponta pare ca stie sau incearca cel putin sa capitalizeze simbolic trecerea motiunii de cenzura, ceilalti actori - PNL, USR - fac acelasi lucru?

Aici este, de fapt, problema. Sunt trei partide in Romania care, conform definitiei standard din politologie - data de Giovanni Sartori, in 1976, cand a scris cartea sa despre partide si sisteme de partide - au potential de santaj. Sunt partide mici, fara aportul carora nu se poate realiza o majoritate.

In negocierea de coalitie, aceste partide au o pondere importanta. De la inceput Victor Ponta, Kelemen Hunor, Calin Popescu Tariceanu au fost constienti de acest potential si cuvantul santaj nu este intr-un sens negativ, ci intr-un sens cat se poate de neutru.

Celelalte partide au potential de negociere: PNL, PSD, respectiv USR. Or, ce constatam?

PSD-ul prefera sa nu-si foloseasca potentialul de negociere, sa capitalizeze, de asemenea, din aceasta situatie, sa se victimizeze. Are, totusi, un electorat propriu, poate nu e foarte numeros, dincolo de clientela de care dispun primarii, dar are un electorat de opinie pe care, prin intermediul televiziunilor satelit, vrea sa il controleze.

PNL si-a manifestat disponibilitatea de negociere, a anuntat ca are prim-ministru si incepe negocierea.

In schimb, USR nu pare constient de mandatul pe care il are, se comporta ca un partid cu potential de santaj, ca un partid mic, nu isi asuma responsabilitatile si s-ar putea, daca situatia continua in varianta pe care o vedem acum, sa fie principalul responsabil pentru caderea Guvernului.

Atunci cand niciun partid cu potential de negociere nu se asociaza partidului-pivot, partidul-pivot nu poate construi acea minima coalitie in jurul careia sa se inchege marea coalitie. USR are o responsabilitate mult mai mare decat Pro Romania, ALDE si UDMR, pentru ca acestea sunt in rolul lor, negociaza dur, incearca sa obtinua maximum din aceasta situatie.

In schimb, USR a obtinut, dar nu vrea sa isi asume pozitia pe care a obtinut-o. A obtinut rezultate foarte bune si crede ca aceste iluzorii alegeri anticipate de care vorbeste ar putea sa il ajute in vreun fel.

Dar cum are un electorat volatil si rational, s-ar putea ca acest electorat sa nu aprecieze acest joc politic, care urmareste fabricarea unei majoritati cat mai repede cu putinta, a unei majoritati daca nu monocolore, macar una in jurul USR-ului.

USR vrea sa inlocuiasca PNL-ul, traind cu iluzia ca alegerile anticipate ar putea sa genereze o asemenea situatie. Or, cum alegerile anticipate nu sunt posibile, devine responsabil pentru caderea Guvernului si nimeni nu se va da in laturi sa il atace din acest punct de vedere.

De altfel, USR este in momentul de fata obiectul unui atac concertat din partea multora si asta va afecta cu siguranta candidatul partidului la prezidentiale, Dan Barna, dar si potentialul partidului de a se propulsa in centrul sistemului politic.

Se situeaza, culmea, dintr-o analiza si o abordare ciudata, la marginea sistemului.

Va fi afectata sansa lui Dan Barna pentru turul al doilea de aceasta pozitionare fata de guvernare? E o strategie riscanta.

E o strategie riscanta si cred ca din ce in ce mai mult se contureaza un tur al doilea convenabil presedintelui Iohannis, cu Viorica Dancila in postura de candidat-premier, pentru ca mai avem doar trei saptamani pana la primul tur al alegerilor, inca o saptamana si o zi pana cand prim-ministrul desemnat va trebui sa vina in fata Parlamentului cu echipa guvernamentala sau sa anunte ca nu a putut constitui una.

Toate lucrurile astea ne arata cat de complicata este situatia USR-ului, pentru ca timpul nu trece in favoarea sa, ci in defavoarea sa.

Victimizat si intr-o falsa marginalitate, PSD incearca nu sa castige noi electori, ci sa mentina electorii pe care ii are traditional. Sa aiba acele doua milioane si jumatate, trei milioane de electori care ii pot asigura propulsarea in turul al doilea. Pentru ca pentru PSD necalificarea in turul al doilea ar echivala cu o criza grava.

Partidul trece printr-o criza, dar ar fi ilustrarea clara a acestei crize. Propulsarea candidatei in turul al doilea ar asigura alesii locali ca partidul ramane in zona cunoscuta si ca poate recupera, in conditii favorabile, de exemplu din Opozitie, o buna parte din pozitiile pierdute si, de ce nu?, intr-o formula de coalitie probabil, anul viitor sa vina la guvernare.

Asadar, avem doi candidati avantajati de acest context post-motiune, Klaus Iohannis si Viorica Dancila.

Da, numai ca vedeti Klaus Iohannis a castigat, evident, a sustinut dincolo de mandatul prezidential neutru aceasta motiune de cenzura, dar putem intelege tot acest discurs in contextul campaniei electorale, care nu incepuse formal, dar incepuse deja din august, informal.

Klaus Iohannis nu mai poate castiga mai mult, nu pentru primul tur, la turul al doilea discutam despre o alta ecuatie. In schimb, Viorica Dancila poate castiga. Toata aceasta tergiversare este in favoarea Vioricai Dancila si a PSD-ului.

Iar partidele cu potential de santaj, care vor sa profite cat mai mult de aceasta situatie, sunt interesate de aceasta confruntare Viorica Dancila - Klaus Iohannis, pentru ca asta ar insemna ca, politic, USR devine un partid mai putin important. USR-ul se vede un partid important, dar comporta ca un partid marginal si se automarginalizeaza.

O eventuala neintrare a lui Dan Barna in turul al doilea va afecta alianta dintre PLUS si USR?

Nu, in niciun caz, pentru ca a fost vorba despre o candidatura asumata pentru alegerile de anul viitor, pentru locale si parlamentare. Pentru profilarea aliantei, nu au avut iluzia, cel putin la inceput, ca vor ajunge in turul al doilea, evenimentele au aratat ca s-ar putea apropia de turul doi, dar diferenta dintre USR si PSD, in momentul in care discutam, este fundamentala.

PSD are organizatii locale, are masinarie, pe cata vreme USR are un electorat de opinie, nu are masinarie.

Electoratul de opinie variaza, este un electorat volatil. Dezbaterea din campania electorala influenteaza pozitia acestor electori. Sunt electori informati si sunt electori reactivi. De foarte multe ori, in mod rapid, isi schimba opinia, in functie de situatie. Nu inseamna ca aceasta volatilitate pleaca din necunoastere ci, din contra, din evaluarea foarte rapida a consecintelor.

Or, electoratul PSD este un electorat stabil, este un electorat constant, variatiile sunt de 15, 20 de procente intre momentele minime si momentele maxime. Nu le asigura victoria in prezidentiale, dar, in conditiile prezentei scazute la vot, le asigura o buna reprezentare la nivel local si parlamentar, ceea ce este suficient pentru a avea acces la resurse.

Scopul unui partid este sa aiba acces la resurse, iar resursele sunt date de guvernare si nici pe departe de presedintie.

Klaus Iohannis a fost cinci ani presedinte, dar nu a putut in niciun fel fructifica aceasta pozitie si nu si-a putut pune programul in aplicare.

Exista ceva care sa poata afecta avantajul pe care il are Klaus Iohannis?

Oricand poate sa apara un eveniment care sa rastoarne situatia. In momentul in care discutam, nu, dar orice eveniment societal poate afecta grav campania.

O eventuala scoatere a lui Iohannis din competitie sau o infrangere a sa ar insemna o criza grava a PNL-ului, un partid care abia a reusit sa vindece ranile fuziunii, dar fuziunea PDL/PNL nu este pe deplin realizata. In cazul unei duble infrangeri - formarea guvernului si alegerile prezidentiale, partidul ar intra intr-o criza care ar favoriza in mod clar PSD, ce ar avea o oportunitate extraordinara de a se reconstrui.

In fond, ce constatam? Ca partidele politice romanesti sunt foarte fragile. Toate, si cele mari, si cele mici. Cele mari, datorita marimii lor, iar cele mici, datorita faptului ca nu au acces la resurse, care sa le asigure continuitatea. Supravietuirea de pana acum s-a datorat unui joc partitocratic, intre marile partide, care s-au inteles sa reduca pe cat posibil prezenta la vot.

Dar revolutia tehnologica, Internetul, retelele sociale au facut posibila informarea mult mai rapida si mult mai ampla a unei mari parti a electoratului, care nu se mai lasa asa de usor prins in acest joc politicianist.

Partidele au inteles lucrul asta, unele incearca sa se adapteze, altele nu sunt capabile. PNL-ul incearca sa se adapteze pe parcurs, dar are niste organizatii locale care atarna greu si nu ii permit sa zboare ca USR-ul, iar PSD nu se poate adapta, pentru ca structura sa teritoriala este una caracteristica anilor 2000, in cel mai bun caz, deci nu este o structura suficient de usoara.

Practic, e nevoie de o reformare partinica, a partidelor, mai intai de toate.

Totul pleaca de la partide, partidele sunt cele care i-au trimis pe acesti politicieni in Parlament. Noi acuzam politicienii, dar partidele i-au recrutat, partidele sunt cele care au trimis mediocri sau non-valori in Parlament, au asumat acest lucru.

Fie ca vorbim de organizatii locale si de baroni locali, fie ca vorbim de organizatii nationale, pana la urma, asta e problema: calitatea vietii politice este data de partide. Daca democratie in partide nu este, in societate poate foarte greu sa existe. Este esential ca democratia sa existe si in aceste organizatii, prin natura lor birocratice, dar care, presate de catre societate, trebuie sa se democratizeze.

Cum inteleg ele sa se democratizeze? Doar jucand falsa carte a transparentei, dar in realitate mentinandu-si structurile intepenite, inghetate, pentru ca este mult mai simplu sa fructifici actiunea acestor structuri decat sa le reformezi.

Reforma presupune o activitate mult prea laborioasa pentru ca partidele vechi sa o poata duce la indeplinire. Au incercat multi sa-si reformeze partidele si astazi sunt iesiti din politica - vorbesc de Romania, nu de alte tari.

Si Iohannis, si Barna, si Dancila si-au prezentat deja proiectele de candidatura, mai lipsesc cele ale lui Diaconu, Toader Paleologu si altii. Ati retinut ceva consistent din proiectele de candidatura deja prezentate? In sensul reformarii statului, de pilda, lucru pe care toata lumea il pretinde.

Cred ca proiectul presedintelui Iohannis este mult mai clar orientat catre reformarea statului decat ceilalti adversari ai sai, desi intr-o oarecare masura si Dan Barna se gandeste la aceste lucruri. Dar reformarea statului nu inseamna doar reformarea Constitutiei, ci presupune o analiza mult mai ampla a cauzelor esecului politicii din Romania.

In primul rand, un diagnostic: Romania este intr-o criza sistemica, dar ea nu doar din cauza Constitutiei, care mai degraba a facilitat dezvoltarea acestei crize. Este o criza care dureaza de decenii si care nu va putea fi rezolvata decat daca partidele politice romanesti, politicienii vor intelege ca trebuie sa schimbe modul de a face politica. Sa treaca de la o politica a competitiei absurde, care a inceput cu violentele din 1990, la o politica consensuala, la constructia unei culturi a consensului, atat la nivel societal, cat si la nivel politic.

Nu se poate construi consens politic fara a-l construi la nivelul societatii. Asta este reforma care sta in fata lor.

Este absurd sa crezi ca un partid politic mai poate castiga majoritatea absoluta in alegerile din Romania.

Realitatea Romaniei este diversitatea ei, asta e bogatia ei si trebuie sa se regaseasca in politica, sa nu mai fie politica unora impotriva altora, ci una in care toti cei care pot participa la o guvernare sa puna ce au mai bun impreuna, sa gaseasca numitorul comun, iar acesta este interesul national.

Spuneti ca trebuie sa iesim din paradigma lui "anti", care a pornit de la anticomunismul din anii '90, apoi antipesedismul, in care am ramas.

Exact, in paradigma negativitatii si a refuzului. E o parte a societatii romanesti pe care nu o putem nega si care are dreptul la existenta, ca toate celelalte. Lucrurile vor evolua doar daca vom fi noi insine capabili sa evoluam si sa invatam de fapt din constructia politica europeana, care este o cultura a consensului.

Competitia este doar prilejul pe care partidele, gruparile politice il au de a se repozitiona, de a profita de erorile pe care le-au facut ceilalti, dar in final se intalnesc toti la aceeasi masa a negocierilor si incearca sa gaseasca solutii.

Si cand un presedinte gen Macron incearca sa rupa acest echilibru, surpriza, se blocheaza.

Se prabuseste constructia, ca o cutie de chibrituri.

Pentru ca jocul politic reprezinta diversitatea sociala, administrativa, complexitatea unei vieti moderne.