Evreul Kurt Landauer a condus echipa spre primul titlu din istorie și s-a reîntors la cârma clubului după încheierea celui de-al doilea război mondial. Banii pe care i-a primit pentru că a fost persecutat de naziști i-a dat tot clubului.
Bayern München a fost unul dintre cluburile care au avut cel mai mult de suferit în urma terorii naziste conduse de Adolf Hitler.
Conform registrelor clubului, 7 sportivi și-au pierdut viața pentru că nu erau "de rasă pură", iar alți 56 au murit pe câmpurile de luptă.
Un destin aparte a avut Kurt Landauer, cel despre care Karl Heins Rummennige spune că este părintele fondator al clubului bavarez modern și cel mai bun președinte. Kurt Landauer s-a născut în 1884 la câțiva kilometri de München și avea nouă ani când s-a format Bayern, echipa de care s-a îndrăgostit rapid. La 17 ani, era unul dintre portarii echipei, însă tatăl lui a decis să își trimită fiul în Elveția pentru a-și continua studiile academice.
Când s-a întors la München, în 1913, el nu a uitat de Bayern. Avea 29 de ani când a devenit președintele clubului, având ca obiectiv să îl organizeze și să îl transforme într-un club modern. Dar primul lui mandat de președinte a durat doar un an, pentru că Landauer a fost trimis pe front. Și-a reluat poziția în 1919, după încheierea primului rzboi mondial.
Fructele pasiunii lui s-au văzut, iar în 1932 Bayern Munchen a câștigat primul titlu de cmapioană din istoria clubului în mandatul lui. Se anunțau vremuri frumoase pentru clubul baavrez.
Naziștii au venit însă la putere, iar în 1933 Kurt Landauer și nouă fotbaliști evrei au fost nevoiți să plece din club.
A doua zi după Noaptea de Cristal (9-10 noiembrie 1938), Kurt Landauer a fost prins de autorități și trimis la lagărul Dachau. Președintele lui Bayern Munchen a devenit deținutul cu numărul 20.009. Din fericire pentru el, Kurt Landauer a fost eliberat după 33 de zile după ce autoritățile au verificat și au constatat că el luptase în primul război mondial. A reușit să plece în Elveția, un al frate de-al lui s-a refugiat în Palestina, însă alți trei frați nu au putut fi salvați.
În 1947, s-a întors la Munchen, iar Bayern l-a convins să își reia mandatul de președinte. Avea 63 de ani. A ajutat la reconstruirea stadionului și și-a donat inclusiv banii pe care îi primise ca victimă a regimului nazist.
A rămas la conducerea clubului până în 1951, iar în 1961 a murit, la vârsta de 77 de ani, în spitalul Schwabing din München.