O eroare cat o tara

Afisand si frica si disciplina de fier, una de bunaseama nemteasca, presedintele s-a supus sentintei CCR si amenintarilor regimului Dragnea si a demis-o pe sefa DNA. A facut bine, cum crede ex-seful CCR, Zegrean?

Presedintele n-ar fi avut de ales, a declarat respectatul judecator Augustin Zegrean. Potrivit fostului sef al Curtii Constitutionale, seful statului ar fi "facut ce a fost obligat sa faca". Decizia fiind "definitiva, obligatorie, nu putea sa n-o respecte".

Zegrean a adaugat, regretand demiterea lui Kovesi, "persoana care si-a facut acolo datoria cu prisosinta si merita sa isi duca mandatul pana la capat", ca nu crede ca "se termina lupta anticoruptie aici...ca institutiile stau intr-un om". Dar "daca politicienii asta au vrut, asta au obtinut".

Inainte de a scoate, retoric, biciul spre a-l altoi pe seful statului pentru ceea ce pare o eroare politica, morala si juridica mare cat o tara, e util sa reflectam asupra declaratiei lui Zegrean. Care atinge aproape toate palierele importante ale chestiunii.

In conditii firesti, Augustin Zegrean ar fi avut, evident, dreptate. Unde ajungem daca nu respectam decizii irevocabile ale unei instante supreme? Sentinta Curtii Constitutionale era obligatorie si definitiva.

Dar nu asa sunt si ordinele militarilor superiori? Ce au de facut soldatii daca primesc ordine scelerate? Sa comita crime de razboi? Sau impotriva umanitatii pentru ca le-a ordonat un tiran ca Hitler? Jurisprudenta internationala le cere militarilor sa nu le execute.

Evident, demiterea unui procuror-sef nu e o crima de razboi sau impotriva umanitatii. Dar nu e cea de fata o crima impotriva societatii romanesti, a statului de drept, a democratiei, a imaginii externe a Romaniei? Era decizia obligandu-l pe presedinte s-o dea afara dreapta si constitutionala, precum si adoptata in conditii ireprosabile, date fiind si componenta si politizarea condamnabila a Curtii?

Dimpotriva. Nu doar in opinia majoritatii magistratilor (vezi avizul negativ al CSM) in a expertilor interni si specialistilor straini s-a vadit nedreapta. Ci si din unghiul fostului presedinte al CCR, care se contrazice fatal. Caci din unghiul lui Zegrean, la fel ca pentru majoritatea judecarilor si procurorilor romani, pentru mare parte din societate, ori pentru partenerii externi ai Bucurestiului, Kovesi a ramas "persoana care si-a facut...datoria cu prisosinta si merita sa-si duca mandatul pana la capat".

Iar sintagma "daca asta au vrut politicienii, asta au obtinut" evidentiaza caracterul politic al deciziei CCR.

O crima impotriva poporului roman

Or, daca exista o incongruenta flagranta intre litera legii si dreptate, intre spiritul democratic al Constitutiei unui stat de drept si interpretarea ei de natura sa demoleze acest stat de drept, care se bazeaza pe independenta magistratilor de factorul politic, oare ce trebuia facut? Trebuia oare transpusa o decizie intarind dependenta sefului sau sefei DNA de ministrul de obedienta dragniota al Justitiei?

Raspunsul la aceste intrebari e juridic, complex, dar moral si politic evident. Intru apararea independentei Justitiei si deci a statului de drept, sentinta n-ar fi trebuit transpusa. Imoralitatea ei flagranta nu e egalata decat de imoralitatea punerii ei in aplicare.

Se poate deci argumenta ca, impreuna, ambele reprezinta o crima impotriva poporului roman. Chiar daca n-a curs inca sange. Nu pentru ca Laura Codruta Kovesi n-ar putea fi substituita. Nu pentru ca Justitia ar sta intr-un om. Nu pentru ca societatea n-ar putea impune, daca s-ar mobiliza, eliminarea de la putere a celor vinovati de politizarea, strambarea, macularea Justitiei romanesti si de edificare in Romania a unui rai al marilor corupti si al infractorilor multi si marunti.

Ci, intre altele, pentru ca atat DNA, ca institutie, cat si proaspat revocata ei sefa, ca model de procuror corect, onest si eficient, constituie simboluri ale Romaniei curate, drepte, cinstite, in care legea e egala pentru toti.

Iar magistratii pot alcatui o pavaza, un scut de netrecut in calea dictaturii majoritatii sau minoritatii, a oligarhizarii si feudalizarii tarii.

De ce sa-l consideram vinovat pe seful statului

Dar, daca pana si Augustin Zegrean e de parere ca presedintele n-ar fi avut de ales, de ce sa-l vituperam pe Klaus Iohannis? De ce sa-l consideram vinovat pe seful statului? Pentru ca in realitate a avut de ales. Da, risca suspendarea. Dar de ce nu si-a asumat-o, renuntand la presedintie si privilegii in numele dreptatii?

Pentru ca e legalist? Pentru ca, neamt pana la capat, ii place sa respecte ad literam normele si regulamentale in vigoare? Hai sa fim seriosi. El insusi a aratat in repetate randuri ca nu considera justa decizia CCR.

Apoi stia bine ca, daca accepta ordinul prea putin constitutional al echipei PSD-istului Valer Dorneanu, devine el insusi, din sef de stat, anexa ministrului Justitiei, reducand la derizoriu votul a sase milioane de romani.

I se atrasese, in context, atentia ca, daca nu e in stare sa-si apere poporul de tirania pe care el insusi a constatat-o, deplangand, textual, "dictatura majoritatii" instituita de Dragnea si ai lui in Parlament, n-are ce cauta in inalta pozitie pe care o ocupa.

In fine, Iohannis mai stia ca, luand impopulara decizie a revocarii Laurei Kovesi, isi compromite in buna masura sansele de a fi reales, daca, printr-o minune, in Romania se va mai derula, pe viitor, un scrutin prezidential liber si corect.

A facut Iohannis un pact cu Dragnea?

A facut Iohannis un pact cu Dragnea, care i-a promis un al doilea mandat? Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Laura Codruta Kovesi s-a inselat, afirmand ca revocarea n-ar fi o infrangere. Or, e o infrangere. Chiar de proportii. Dar nu doar a ei. Ci, inainte de orice, a Romaniei, a Justitiei, a statului de drept si a democratiei, precum si a Uniunii Europene. Pe scurt, e o ingenunchere a romanilor si a dreptului lor la demnitate si libertate.

S-ar putea afirma ca presedintele, de cand se stie prost sfatuit, are circumstante atenuante. In fond s-a vazut lasat singur nu doar de catre o buna parte din popor, prea multi preferand un mic si o bere la televizor participarii la proteste consistente, ci si, in mare masura, de partenerii sai externi, care au refuzat sa adopte pozitii nete. Iar apoi e comprehensibila dorinta lui de a ramane nesuspendat.

In ciuda acestor circumstante, n-are scuze. La confruntarea cu poporul, cu tara, cu el insusi, Klaus Iohannis a ramas repetent. A dispus o revocare ca o mare, ca o istorica eroare. O eroare cat o tara, cat o Romanie amara.

Autor: Petre M. Iancu

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...