Steaua a suferit o noua infrangere in Liga 1 si, evident, patronul fara actiuni al campioanei a mai dat afara doi jucatori in direct la TV. Insa acesta, cu toata experienta in fotbal pe care o invoca la fiecare succes, refuza aproape cu incapatanare sa se uite spre banca tehnica.
Laurentiu Reghecampf a avut, intr-adevar, o serie de rezultate excelente in primul sau mandat de la Steaua, atunci cand echipa nu doar ca reusea sa castige, insa se impunea intr-o maniera entuziasmanta.
Am spus-o atunci si se confirma acum, dominatia Stelei din primul mandat al lui Reghecampf nu era una tactica, ci fizica. Excelent pregatiti de neamtul Neubert, jucatorii "ros-albastri" reuseau pur si simplu sa isi sufoce adversarii, provocand greseli dupa greseli. Prin urmare, Steaua de atunci nu se impunea tactic, ci strict fizic.
Lucrurile s-au schimbat dupa revenirea lui Reghe la echipa, dupa cele doua experiente esuate din Arabia Saudita si Bulgaria. Tehnicianul l-a pierdut pe Neubert si s-a pierdut principalul avantaj, cel al prospetimii fizice, iar acest lucru se vede in evolutia Stelei.
Daca vreti o comparatie, e suficient sa va amintiti de Steaua lui Costel Galca. Fara a beneficia de transferurile spectaculoase de care a avut parte Reghecampf, era o echipa unde se vedea mana antrenorului. Joc elaborat de posesie, trasee bine stabilite, asezari clare in faza defensiva si asa mai departe. La Steaua de astazi totul pare facut dupa ureche.
Si pentru ca am vorbit de transferuri, din ultimii trei antrenori ai echipei, numai Reghecampf a beneficiat de achizitii scumpe, Galca si Radoi fiind obligati sa livreze rezultate cu loturi mult, mult mai subtiri din punct de vedere valoric.
Misterul in privinta rabdarii infinite parca a patronului fara rabdare cu antrenorul care nu prea antreneaza ar putea fi atitudinea celui din urma. Reghecampf s-a dovedit a fi de-a lungul timpului un tehnician foarte comod, el primind senin nu numai atacurile publice ale sefului sau, ci mai ales "sugestiile" lui in privinta echipei de start.