Ramai uluit cand vezi ca, la numai doi ani de cand s-a elaborat si aprobat Legea Salarizarii, apare in Parlament un nou proiect de lege, pentru modul de calcul al salariilor.
Intitulat pretentios "Lege pentru stabilirea indicatorilor minimali de ierarhizare privind salarizarea personalului din economia nationala", proiectul afecteaza unul din principiile de baza ale salarizarii: ierarhizarea.
Greu de explicat de ce a trebuit sa fie completata, sau poate modificata, o lege care se pretindea unitara si care avea pretentia de a reuni puzderia de reglementari in domeniu, promitand ca de acum incolo se va instala ordine si stabilitate.
Numai de stabilitate nu se poate vorbi, cand legea menita sa consfinteasca salariile si cresterile promise in campania electorala mai trebuie carpita "pe ici, pe colo, prin partile cele mai esentiale", cu ordonante de urgenta sau chiar noi proiecte de legi, ca sa modifice dintr-un condei ceea ce Parlamentul aprobase prin dezbateri si votul in plen.
Caci acesta este adevarul: de la 28 iunie 2017 cand s-a publicat Legea Salarizarii si pana in prezent, ea a mai fost modificata sau completata fara jena, cam asa:
* Prin Legea 287/2018 pentru modificarea si completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice;
* Prin OUG 41/2018 pentru modificarea si completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice;
* Prin Legea nr. 61/2019, care a modificat OUG de mai sus si, in final, a aprobat-o;
* Prin OUG 91/2017 pentru modificarea si completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice;
* Prin Legea 79/2018, care modifica OUG de mai sus si, in final, o aproba;
Asta, dupa ce toata crema PSD laudase proiectul de lege a salarizarii ca pe un mare succes, dupa ce doamna Viorica Dancila i-a adus laude publice ministrului Muncii de atunci, Lia Olguta Vasilescu, si dupa ce aceasta, demisionand de la respectivul minister, declara cu emfaza ca se retrage deoarece si-a terminat cu bine toate sarcinile din programul de guvernare, a facut toate legile cate erau de facut, nu mai are nicio treaba, si nu vrea sa ramana in continuare "un ministru somer" - termenul ii apartine.
Ca sa nu ramana respectiva doamna un somer intr-ale muncii, prim ministrul s-a hotarat sa-i incredinteze Ministerul Transporturilor - un domeniu care ii este la fel de familiar acestei licentiate in litere precum cel al muncii, sau cel de edil la Craiova.
Dupa refuzul presedintelui Iohannis privind respectiva numire, prim ministrul a mai incercat inca o data norocul doamnei Olguta, cu Ministerul Transporturilor, apoi cu cel al Dezvoltarii, unde fara indoiala este tot experta, si in final i-a gasit un loc caldut de consilier in Guvern, unde nefiind nevoie de alte aprobari, a angajat-o doamna Viorica, singura si pe barba ei.
Nu afirm ca Lia Olguta Vasilescu ar taia frunze la caini acolo, dar nici nu rezulta clar ce treaba face dansa in aparatul guvernamental, desi cerintele transparentei impun sa cunoastem cu totii cum sunt folositi banii publici in organigrama personala a premierului.
Mintea mea de simplu cetatean pricepe greu cum de a fost posibila definitivarea, dezbaterea in Parlament si aprobarea prin vot a unei legi privind salarizarea, pentru ca dupa un timp sa se remodifice si razmodifice prevederile batute in cuie de lege. Si ce prevederi? Tocmai cele cu ierarhizarea salariilor!
Legea pensiilor, recent aprobata, si pentru care ministerul de unde a plecat doamna Olguta, numara zilele, lunile si chiar anii necesari pentru recalcularea a cinci milioane de dosare ale pensionarilor, ne pune in fata imposibilului.
Pare gluma, dar imi pun o intrebare retorica: daca recalcularea a cca 50.000 de pensii din grupele I si II de munca, reglementata tot prin lege, a durat 6 luni, cat va dura recalcularea cu acelasi personal existent a cca 5.000.000 de pensii? Nu cumva 50 de ani, adica o jumatate de secol?
Fireste, nimeni nu opreste Ministerul Muncii sa angajeze personal suplimentar pentru Casa de Pensii, sau sa comande softuri speciale care sa accelereze operatiunile de recalculare, eventual chiar sa angajeze pensionari in acest scop - cum propunea recent un comentator in presa. Dar asta trebuia sa fi prevazut Legea, nu se ne gandim abia acum ce-i de facut, dupa ce aceasta a intrat in vigoare.
N-ar fi pentru prima oara la noi, cand dam legea si abia apoi ne gandim ce sa facem cu ea. Evident, specialistii nostri au pus carul inaintea boilor si parca vad cum apare o OUG sau mai multe, strict necesare ca sa faca aplicabila legea care a si inceput sa se aplice.
Deocamdata, nu se observa nicio perspectiva cu asemenea lege. Este adevarat ca drepturile veteranilor (si altor categorii defavorizate in anii de restriste) sunt reglementate si ele prin diferite legi, dar nu s-a nascut inca demnitarul capabil sa reglementeze unitar toate aceste categorii dependente de fondurile statului, asa cum incearaca Legea Salarizarii si cea a Pensiilor.
Autoritatile statului trebuie s-o faca. Insasi titulatura ministerului include asa ceva: Ministerul Muncii si al Justitiei Sociale. Cum adica, justitie sociala? Adica nu numai munca si pensii, ci si alte plati efectuate din fondurile statului, nelegate de munca: drepturile copiilor, ale persoanelor defavorizate si incapabile de munca, plus ale celor despre care vorbeam mai sus: veterani, relocati, evacuati, dizidenti persecutati, victimele comunismului si altii.
Toti acestia primesc indemnizatii reglementate prin legi disparate, fara prevederi clare privind eventualele majorari pe parcurs. Din cand in cand, isi aduc aminte guvernele de ei si le acorda cresteri ad libitum, adica mai pe romaneste dupa plac.
In mod spectaculos, doamna Viorica Dancila a anuntat la festivitatile inchinate Centenarului ca se vor majora de cinci ori indemnizatiile acordate veteranilor. Si-a aminit cu acel prilej. Altfel, nu-si amintea. Dar obligatia statului fata de acestia nu poate fi ceva ocazional.
In plus, faptul pare cinic: a promis, promettre c'est noble. Dar putini din acestia mai sunt in viata. De aceea mi se pare cinic sa promiti in 2018 stiind ca in 2019 vor ramane mai putini din ei, iar in 2020 si mai putini.
Un comunicat al Ministerului Apararii informa la 29 noiembrie 2018 ca, la acea data, beneficiau de cele hotarate 7.027 veterani, 389 vaduve de razboi (cu sotii decedati pe front) si 57.530 vaduve ai unor veterani de razboi (cu sotii decedati dupa intoacerea in tara) . Astazi, bineinteles, sunt incomparabil mai putini.
Ati inteles smecheria? Majoram impresionant, cu 500%, dar platim putin, pentru ca putini au mai ramas din cei care beneficiaza de majorare.
Celorlalte categorii de oropsiti ai sortii, ramasi si ei tot in ce in ce mai putini, doamna Viorica nu le-a prevazut nimic nici anul trecut, cand s-au majorat pensiile, nici anul acesta, cand tocmai se majoreaza, nici pentru anul viitor. Nimic pana in anul 2020.
Toate acestea trebuia sa le fi rezolvat Lia Olguta Vasilescu, care a avut impresia ca si-a terminat treaba, atunci cand a plecat de la ministerul Muncii, cautandu-si alt loc caldut, oriunde ar fi el.
In primul rand ea dă LEGI, așa ca o absolventă de Litere... Vezi tot
Chiar nu puteti sa ii ingropati definitiv si sa reveniti la un stat de drept, occidental... Vezi tot