Pensia infanteristului si cea a biblioraftistului

Departe de a-i face fericiti pe salariati, legea salarizarii i-a resemnat, in opinia mea, pe cei mai multi. Unii s-au multumit cu ceea ce au primit, altii se tem de mai rau, dar sunt si din cei care protesteaza, fara sa observe ca vorbesc la bec.

Si chiar daca auzi ca ti se va dubla salariul in patru ani, tot te apuca lehamitea, afland despre cei carora li s-a si triplat deja, de luna trecuta.

Sunt convins ca injuraturi in surdina au ajuns pana la urechea doamnei ministru al muncii, dar n-am auzit-o sa dea vreo explicatie asupra acestui fenomen aproape paranormal. Se face ca ploua si inca mai lauda programul de guvernare, ca si cum nici n-ar fi obsevat ca sacrosantul program a esuat rusinos.

Simtind nevoia sa mascheze o situatie jenanta, PSD descopera ce salarii nesimtite primesc unii, ce pensii uriase si-au aranjat altii, ba chiar ce fabuloase indemnizatii de crestere a copilului exista pe rol.

Se pare ca detinem un record european absolut atat in ceea ce priveste salariile, pensiile si indemnizatiile minime, cat si cele maxime. Este intr-adevar de speriat prapastia dintre pensia maxima de 28.825 lei (pe luna, nu pe an!) si cea minima (din agricultura) de 381 lei.

La una ca asta, ministrul muncii arata din cand in cand cu degetul intr-o directie necunoscuta, ca si cum altii ar fi facut prapad pe banii statului, iar acum, poftim, trebuie sa vina PSD, ca sa repare tot ce stricasera ceilalti, cand si-au batut joc de noi.

I-as zice, pardon. Mi se pare ca tot PSD (sau predecesorul PDSR) a fost la guvernare, atunci cand s-a legiferat toata gugumania. A dezlegiferat-o intre timp guvenul Boc, cand cu salariile nesimtite, dar a venit din nou PSD, a legiferat-o imediat la loc, iar acum acelasi PSD dezlegifereaza ceea ce legiferase dupa dezlegiferarea celelaltei legiferari. Nu e clar?

Acum ministrul muncii are impresia ca, descoperind niste megapensii, supersalarii si ultraindemnizatii aprobate conform legii, se va infatisa in fata noastra ca omul dreptatii, cavalerul pe cal alb, capabil sa ia de la cei care au si sa imparfta regeste celor care n-au.

Nici vorba! Favorizatii soartei au obtinut privilegiile pe cale legala, iar defavorizatii tot pe cale legala trag mata de coada. Unde-i lege, nu-i tocmeala. Numai ca defavorizatii sunt incomparabil mai multi decat par la prima vedere. Este urias numarul celor uitati de program, de legea salarizarii, se pare ca si de legea pensiilor. Ei sunt, ca sa zic asa, ai nimanui.

Ati auzit, de exemplu, despre veteranii de razboi, acei nonogenari care au supravietuit si la masacrul de la cotul Donului (peste 100.000 morti), si la batalia de la Debretin, si la cele din muntii Tatra? Ei bine, indemnizatia lor este de cateva sute de lei.

Cu atat il pretuieste statul pe infanteristul supravietuitor care a infruntat atunci inamicul cu arma in mana, in timp ce un coleg de al lui care nu-l infrunta azi pe inamic, decat cu fisetul si eventual cu biblioraftul, inhata, in functie de grad, chiar si peste 10.000 de lei pe luna.

Unde este dreptatea? Unde este echitatea cu care se lauda doamna Olguta? Unde este fata umana pe care o clameaza social-democratia din intreaga lume?

Dar problema nu sta in marimea indemnizatiei, ci in dispretul sfidator, cu care matadorii camarilei PSD+ALDE, cocotati sus, se uita spre aceasta categorie, dispretuita si umilita de toate regimurle.

Mai sunt si romanii care au apucat anul de restriste 1940. Ei se numesc azi "dizlocati", adica nevoiti sa-si paraseasca avutul, casa, pamantul, totul si sa fuga din calea sovieticilor care ocupau Basarabia si nordul Bucovinei, din calea celor care ocupau Ardealul de Nord si din Cadrilaterul Dobrogei, cedat tot atunci de guvernul roman. Tot indemnizatii de nimic primesc si acestia, tot neglijati de programul Dragnea sunt si ei.

Si poate ca ati auzit de "trenurile mortii", de deportari, de inchisorile comuniste, de multe altele, prevazute toate in legi speciale, dar scapate total din vedere din actualele majorari sau indexari, pe scurt tratate ca si cum n-ar fi.

Dar, pentru ca venise vorba despre veteranii de razboi, imi permit sa rememorez un moment de la inceputul anilor '40, cand un grup de veterani ai razboiului independentei din 1877 apareau in fata tribunei, defiland de ziua noastra nationala. Erau cateva zeci de nonogenari imbracati in uniforme militare.

Atunci am aflat ca acestia primeau lunar de la stat o suma echivalenta cu solda gradului pe care il avusesera pe campul de lupta.

Este departe de mine gandul ca n-am avea datoria sa-i rasplatim pe acei care stau pregatiti sa ne apere tara la nevoie, dar mi se pare o impietate sa nu-i bagam in seama pe cei care au aparat-o deja.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...