Cum ajuti copilul sa invete cu placere si ce greseli sa eviti cand il trimiti la scoala

Jobul de parinte nu este tocmai simplu, mai ales daca ai copii la scoala si daca esti prins intre dorinta de a le oferi cat mai multe si cea de a petrece cat mai mult timp cu ei.

Unii parinti ajung sa se condamne pentru ca nu pot face impreuna cu copiii toate lucrurile marunte pe care si le-ar dori, in timp ce se dau peste cap sa impace viata de familie, cariera si toate celelalte responsabilitati.

Nu te ajuta cu nimic sa te invinovatesti pentru ca n-ai timp sa-i pregatesti in fiecare dimineata micul dejun sau sa-i citesti in fiecare seara cate o poveste. Copilul stie ca il iubesti, stie ca tu ii pui mereu in ghiozdan cate o mica gustare, inainte sa fugi la serviciu, la fel cu simte cand l-ai invelit, la culcare, cand ai ajuns mai tarziu dupa o zi grea de munca.

Incearca sa tii cont de sfaturile oferite de George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian, si invata sa te bucuri cand reusiti sa faceti impreuna lucruri cu adevarat importante.

Astfel vei reusi sa gasesti acea formula magica de echilibru prin care copilul tau este fericit si acasa si la scoala, iar tu poti doar sa te mandresti pentru ca ai reusit sa il cresti, sa muncesti, dar si sa traiesti facandu-le cat mai bine pe toate.

Cat de important este sa vezi ce-i place copilului tau la scoala, ce face cu usurinta si pasiune si la ce nu performeaza?

Albert Einstein scria: "Oricine este un geniu. Dar daca vei evalua un peste din perspectiva abilitatilor sale de a se urca intr-un copac, el va trai toata viata sa cu ideea ca este un prost".

Este foarte important ca parintele sa stie ce ii place copilului si sa ii poata cultiva pasiunile. Din pacate, sistemul de invatamant permite destul de putin explorarea invatatului din aceasta perspectiva, acesta fiind centrat mai mult pe profesor si nu pe elev.

Multi copii nu se simt bine la scoala si nu se simt intelesi de catre adulti, tocmai din cauza aceasta, nevoile, interesele si pasiunile le sunt ignorate.

Ce poate face parintele pentru a-l ajuta pe copil sa-i placa sa invete?

Unul dintre aspecte este si modelul oferit de catre parinte. Si nu cel ideal, cel spus, ci acela autentic. Parintele poate modela acest comportament in copil, aratandu-i ca si el invata, nu la scoala, dar asa, in viata de zi cu zi. Si cum este interesat sa se informeze despre lucruri. Asta poate naste multa curiozitate din partea copilului si i se va parea normal sa vrei sa afli lucruri noi.

Dar cum ii pot trezi interesul sau cum il poti face sa accepte si materiile care nu ii plac?

Sa faci "ce trebuie" are mare legatura cu responsabilitatea, cu simtul datoriei. Acestea se formeaza in timp, iar la cei din ciclul primar si gimnazial este posibil sa nu fie o solutie prea eficienta.

Recomand ca adultul sa caute sa arate copilului cum ii poate fi utila materia care nu ii place, sa vada daca nu ii place cu adevarat materia sau daca este o relatie proasta cu profesorul. Sau daca copilul se simte incapabil sa performeze si, astfel, nici nu mai depune efort.

Sunt multe discutii intre parinti privind sistemul pedeapsa / recompensa. In ce limite poti fi pedepsiti copiii? Pot fi ajutati in acest fel sa invete mai bine?

Metoda recompensei si pedepsei este perpetuata de foarte mult timp si, in afara de frustrari, nu a reusit sa rezolve problemele pentru copiii care nu vor sa invete. De multe ori, ea functioneaza doar pe baza fricii de pedeapsa. Iar recompensa ajunge sa fie absenta pedepsei.

Chiar daca, pe termen scurt, copilul va lua note mari, in viata sa adulta, atunci cand notele din scoala nu mai inseamna nimic, el va ramane doar cu frica, cea mai mare parte din cele invatate fiind oricum uitate. Este evident ca oamenii in fata fricii se inchid in sine, devin rigizi, agresivi, acest tip de stare psihica este improprie dezvoltarii armonioase.

Familia, daca isi doreste sa cultive gustul pentru invatat al copiilor, este de preferat sa aiba si o atitudine deschisa fata de autodezvoltare.

Un alt aspect ar fi sa vada si ce isi doreste sa studieze copilul. Daca parintele considera ca informatica este un domeniu de viitor si ca acolo trebuie sa se duca copilul sau, iar acesta vrea sa devina mecanic auto, electrician, bucatar sau coafeza, mari frustrari se pot naste acolo.

Cum functioneaza lauda in cazul copiilor? Este mai eficienta decat critica?

Daca ne uitam in fuga peste tot sistemul de invatamant, vedem ca acesta se bazeaza pe sublinierea lacunelor, a greselilor. Laudele nu sunt vazute cu ochi buni. Rezultatul este descurajarea. Majoritatea exagereaza si spun ca, laudand copilul, acesta va deveni un rasfatat si va deveni lenes.

As forta o paralela intre aceasta situatie si aceea in care unele persoane isi tin flamand cainele de paza pentru a-l tine intr-o stare ridicata de vigilenta si au fost situatii in care, dandu-i de mancare, hotii au putut sa isi vada de treaba fara probleme. Rezultatul, de cele mai multe ori, este acela de a avea un copil descurajat.

Critica nu te face sa devii obiectiv, daca este facuta pe ton de acuza, cearta, discreditare, batjocura, nu are cum. Intentia este abolita de sentimentul de inferioritate ce apare in cel criticat, iar acesta se descurajeaza.

De cele mai multe ori, copiii stiu cand nu le iese ceva sau cand nu performeaza. A le repeta acest lucru nu ii va face, ca prin minune, sa depaseasca aceasta stare. Depasirea se face prin sublinierea aspectelor pozitive, prin oferirea increderii ca va putea asimila ceea ce nu stie si indemnarea sa nu capituleze lupta si sa continue studiul.

Familiile au o viata tot mai agitata, in ziua de astazi. Parintii sunt extrem de aglomerati la job si nu reusesc sa se ocupe intotdeauna de copii asa cum si-ar dori. De multe ori, mamele nu mai au timp sa le pregateasca copiilor micul dejun si le pun in ghiozdan o mica gustare, care sa le tina de foame intre mese. Ce sfat le-ati da parintilor care incearca sa faca totul pentru copiii lor, dar au sentimentul ca tocmai din aceasta cauza nu reusesc sa le acorde celor mici toata atentia de care au nevoie?

Ideea de baza este ca trebuie sa intelegem ce inseamna acest "totul". Este nevoie de o ierarhizare a prioritatilor. Intr-un fel trebuie sa ai o dinamica in familie cand copilul este foarte mic, cand e de scoala primara, de liceu.

In general, toata lumea alearga dupa rezolvarea proiectelor materiale si asta mananca cel mai mult timp si cea mai multa energie.

Parintii trebuie sa inteleaga ca, pe langa nevoile materiale, principala nevoie a copilului este de relatie, de timp de calitate petrecut impreuna cu familia, de oferirea unui spatiu de siguranta afectiva - evident ca si banii sunt importanti, dar nu cei mai importanti.

Poate sa apara sentimentul ca nu am facut de ajuns sau ca i-am oferit totul din punct de vedere financiar, iar adolescentul nu mai vrea sa stea cu mine si spune ca eu nu am facut nimic pentru el.

Exista, din pacate, in vietile multor familii si aspectul asta: copiii simt ca rezolvarea nevoilor financiare nu a fost de ajuns pentru ei si ca, de fapt, s-au simtit singuri si incep sa reproseze, iar parintii se simt cu adevarat raniti, pentru ca nu au vrut sa-si abandoneze copiii, ci sa le ofere ce se poate oferi cu bani. Nu la asta se rezuma.

Situatia asta in general este un fel de furat de palarie. Fiecare parinte isi fura palaria, pentru ca vrea sa ofere ce nu a avut el. Iar noi, parintii din anii '70-'80, nu prea am avut lucruri, pentru ca traiam intr-o Romanie comunista, care nu avea nici pe departe toate beneficiile din Vest si nici nu se inventasera atatea lucruri.

In conditiile astea, iti vine sa-i oferi copilului ce nu ai avut tu. Noi am avut parte de parintii nostri - nu toti, multi au stat cu cheia de gat -, dar nefiind atatea distractii nici pentru ei, stateau cu noi.

Acum ce face parintele? "Haide sa iti cumpar aia sau aia". Copilul ii si cere: "Vreau iPhone, vreau Samsung", iar toate astea costa. Si da, in momentul de fata, ti le poti achizitiona, dar sunt scumpe si asta inseamna timp pierdut ca sa poti face rost de bani.

Trebuie gasit un echilibru, pentru ca este important si sa-i cumperi ce isi doreste, sa-i oferi o baza financiara mai buna decat ai avut-o tu, dar nu sa il lasi singur. Pentru ca atunci si tu o sa te simti singur ca parinte, iar copiii imediat te trag de maneca.

Rubrica sustinuta de batonul dublu Doi Frati de la Vel Pitar, gustarea ideala pentru recreatia mare.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...