Ziare.com

Cum trebuie gestionat un divort pentru a diminua traumele copiilor

Marti, 22 Septembrie 2020, ora 06:13

   

Cum trebuie gestionat un divort pentru a diminua traumele copiilor
Divortul ocupa locul al doilea in topul al celor mai solicitante evenimente de viata ale lumii civilizate, prin avalansa de schimbari pe care o antreneaza. Este o clasificare mai mult cu rol informativ asupra nivelului de stres general, pentru ca fiecare individ se raporteaza intr-o maniera unica la greutatile vietii, in functie de sistemul propriu de credinte si valori, de motivatiile care-l determina sa actioneze sau sa reactioneze, de capacitatea de intelegere. Cert este ca divortul, in familiile cu copii, este o trauma care ii afecteaza in primul rand pe cei mici.

Posibilele efecte pe care un divort le poate avea asupra unui copil reprezinta motive serioase de ingrijorare pentru parinti si impune gestionarea situatiei cu multa responsabilitate si intelepciune, din partea amandurora.

Cu toate acestea, cel mai important lucru in cazul unei familii cu copii, indiferent daca aceasta se sfarseste printr-un divort sau nu, este minimizarea stresului si starilor conflictuale dintre parinti, pentru binele copilului.

Desi un divort poate fi problematic in dezvoltarea copilului, o atmosfera nefericita, in care parintii se urasc si se ataca reciproc in permananeta, un camin in care domina tensiunea si ostilitatea, sunt mult mai daunatoare pentru copil, noteaza publicatia Super Bebe.

"Divortul se numara si el printre solutii, dar nu este << solutia >> . Eu le spun pacientilor mei asa << Divortati ori nu divortati, intrebarea este cum comunicati, chiar si dupa divort? >> . Daca vorbim despre un cuplu cu un copil, partenerii va trebui sa comunice oricat traieste acel copil. Este important cum comunica si cum reusesc sa pice la un fel de intelegere, pentru a nu se exacerba razboaiele astea din spate. In cazul bunurilor este simplu, se impart la partaj. In cazul unui copil nu ai cum sa faci acest lucru, nu poti sa il imparti. Deci, trebuie sa ajungi la un compromis si sa reusesti sa comunici, macar pentru el", spune psihologul clinician George Chiriacescu.

Exista insa cazuri, cand separarea cuplului este absolut necesara, in primul rand pentru binele copilului.

"In cazurile in care exista violenta domestica, separarea este nu doar recomandata, ci se impune. Norocul este ca totusi aceste zone extreme, cel putin asa sper eu, nu sunt norma. Cu toate acestea, sunt foarte multi oameni traumatizati de zonele astea nu atat de fierbinti, care par ca-s tolerabile. Cand exista un factor traumatic evident, este posibil ca un copil sa iasa mai putin afectat, pentru ca incepe sa ia decizii << asa nu >> . Desigur, din punct de vedere afectiv, va fi nevoie sa se reajusteze", a completat psihoterapeutul George Chiriacescu.

Riscul ca un copil traumatizat de relatia violenta a parintilor sa fie marcat si chiar sa ia decizii proaste, mai tarziu, in viata lui de adult, este foarte mare.
De exemplu, desi in multe cazuri un copil dintr-o familie de alcoolici nu va bea la maturitate, fondul sau afectiv poate ramane grav afectat.

"Acest copil poate fi neincrezator in abilitatile profesionale, poate fi anxios cu gandul la ziua de maine. Sunt si cazuri in care copiii urmeaza modelul parintilor. Daca persoana de care sunt mai legati este cea agresiva, atunci s-ar putea sa preia comportamentul ei. Sunt cazuri in care, oricat de neuman suna, tatal cu fiul o bat pe mama", a mai spus psihologul.

Aflat in fata deciziei parintilor de a divorta, copilul poate experimenta sentimente de tristete, furie, anxietate, chiar si vinovatie, pe care nu va sti cum sa le gestioneze - vietile tuturor membrilor familiei de schimba, iar adaptarea nu este usoara nici pentru adulti.

Varsta copilului influenteaza foarte tare felul in care acesta este afectat de divort si in care va raspunde si intelege noua structura familiala. Adolescentii, de exemplu, inteleg mai usor usor situatia, mai ales daca tensiunile din familie sunt evidente.

Deasemenea, conteaza calitatea comunicarii intre parinti si copii, inainte de de producerea rupturii.

"Conteaza foarte mult tipul de relatie de la nivelul familiei. In general, parintii incearca sa mascheze tensiunile dintre ei. Ce stim despre copii este ca sunt excelenti observatori. De vazut, ei oricum vad tensiunile, poate mai greu este cu interpretatul a ceea ce se intampla. Cand vorbim despre copilul mic, interpretarea de multe ori este eronata, daca nu ii explica un adult, tinand cont de varsta si nivelul de dezvoltare ale copilului. Dar tot copilul mic poate fi si manipulat mai usor, in mod mincinos. Adolescentul are continut abstract, poate sa gandeasca la nivel abstract, dar si el este inca la inceputul acestui proces. Exista o mare doza de egocentrism. El abia invata sa se gandeasca si la ceilalti, sa aiba grija si de emotiile celor din jur, iar acest lucru face ca perspectiva asupra evenimentului sa difere", explica psihoterapautul.

Este important de stiut ca adolescenta si-a marit plaja in ceea ce priveste dezvoltarea varstelor si a coborat plafonul, ceea ce inseamna ca multi copii isi incep adolescenta, inclusiv hormonal, la varsta de 13-14 ani.
In plus, fiecare persoana este unica si poate percepe diferit aceeasi experienta.

"Putem vorbi despre un cuplu care divorteaza, o familie cu trei copii, cu un an jumatate diferenta intre copii, copii intre 5 si 8 ani sau intre 15 si 18 ani. Fiecare copil in parte va trai diferit experienta divortului parintilor, fiecare poate avea alt parinte favorit", spune psihologul.

De cele mai multe ori, chiar daca parintii incearca sa ascunda tensiunile aparute in cuplu, copiii simt ca lucrurile intre mama si tata nu stau tocmai bine. Reactiile lor, desi adesea dominate de stari anxioase, sunt totusi diferite.

"Unii copii devin tematori, se pot intreba ce se va intampla cu ei dupa despartirea parintilor, altii se simt usurati, gandesc << In sfarsit, o sa fie liniste, de ce nu v-ati gandit pana acum sa faceti asta? >> - un puber, un adolescent ar putea reactiona asa, copiii mai mici, mai rar. Desi, profunzimea celor mici este adesea uluitoare, ei vad si inteleg mai mult decat credem noi ca inteleg si chiar decat intelege un adult", explica psihologul clinician.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori, copilul, indiferent de varsta, este ingrozit de perspective.

"Nu se gandeste neaparat ca era mai bine inainte, cand mama si tata erau impreuna, dar se gandeste << Eu acum unde stau, ce fac, ce se intampla cu mine? >> Mai ales cand cei doi parinti nu pica de acord in legatura cu cine va creste copilul in continuare", a mai spus psihoterapeutul George Chiriacescu, subliniind ca atitudinea parintilor unul fata de celalalt sau felul in care folosesc copiii in razboiul dintre ei sunt, de fapt, cele mai traumatizante.

"Mai avem incercarea unuia dintre parinti de a-l sabota pe celalalt, fie ca vorbim despre relatia aceluia cu copilul, fie despre tipul de educatie pe care incearca sa i-o ofere. Se intampla de multe ori, de pilda, ca mama sa vina cu niste reguli, cu niste limite, iar tatal vine cu un mesaj exact pe dos. Copilul ajunge sa fie rupt in doua. Intr-o parte e intr-o zona hedonica, in care placerile lui sunt cele care conteaza, iar parintele mai strict, care il aduce cu picioarele pe pamant, devine de nedorit. Intr-un final, cel care ofera placeri ofera, de obicei, doar acele placeri, nu si apropiere, si pe un termen limitat de timp. Copilul este pur si simplu cumparat", explica specialistul.

In adolescenta, insa aceasta atitudine a parintilor va genera o multime de probleme. Copilul poate manifesta sentimente de abandon afectiv, lucru care il poate determina, de pilda, sa isi aleaga un anturaj nefavorabil. Mai mult decat atat, in cazul in care anturajul ales il respinge, adolescentul poate fi pur si simplu distrus.

Efectele rupturii dintre parinti si gestionarii ei defectuoase nu se manifesta doar in copilarie, ci si pe termen lung. Un divort poate impacta relatiile de cuplu ale copilului atunci cand acesta devine adult, in moduri foarte diferite.

"Exista posibilitatea sa nu depuna efort in relatii, daca apar probleme, sa plece din relatie, fara sa incerce sa mai repare ceva, fara sa conteze ce spune celalalt. Exista si posibilitatea sa nu isi doreasca sa divorteze niciodata, indiferent de cat de grea devine situatia. Se va gandi << Uite, ai mei au divortat, mie mi-a fost rau, iar pentru copii trebuie sa ramai acolo >>, lucru care nu este deloc logic, pentru ca s-ar putea sa ii faci rau copilului daca stai in relatii tensionate pe termen lung. Poate ajunge si la concluzia ca nu isi doreste relatii, ca isi doreste partener sau parteneri, dar nu o relatie serioasa, copii, casatorie. Daca are o structura interiorizata, pur si simplu ramane un introvert, cu o doza de tristete, alienare fata de grupurile sociale, se tine departe de prieteni. Mai exista si varianta in care devine un hedonist prin excelenta, in care totul este despre el, despre ce-i ofera placere, partenerii sunt si ei doar obiecte ale placerii, nu persoane, nu se conecteaza afectiv la ei si ii e si frica sa faca asta", spune psihologul George Chiriacescu.

Pentru a nu se intampla asta, pentru ca divortul sa nu lase cicatrici adanci si indelungate, este foarte important ca parintii sa comunice armonios cu copiii si intre ei, chiar si sau mai ales dupa divort.
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2427 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor