De ce minte copilul? Interviu cu un psihoterapeut

Prima minciuna sau fabulatie a celui mic e, fara indoiala, un moment unic. Trezeste reactii dintre cele mai diverse, in functie de parinte: de la amuzament si hohote de ras, pana la o spranceana ridicata, gest care tradeaza grija acestuia si incercarea gasirii unei motivatii din spatele acestui tip de comportament.

Ce sta insa cu adevarat in spatele unei minciuni "nevinovate" ne-a explicat intr-un interviu acordat Ziare.com Sanziana Burcea, psiholog clinician principal si psihoterapeut adlerian.

Vine un moment cand cel mic incepe sa minta, sa fabuleze, si parintii nu stiu cum sa reactioneze. Cand apare, de regula, prima minciuna?

Sinceritatea ar putea fi considerata o valoare indispensabila oricarei familii. Niciun parinte nu isi doreste sa fie mintit, pentru ca este greu sa nu ne simtim tradati, atunci cand am decoperit ca suntem mintiti de propriul copil. Cresterea unor copii sinceri, demni de incredere reprezinta o provocare mult mai mare pentru noi, ca parinti actuali, decat a fost pentru parintii nostri.

Cand copilul in varsta de 3-4 ani cucereste fantezia si falsifica realitatea, parintii sunt coplesiti de dragalasenia spuselor lui. Urmatorul pas este sa le aratam copiilor diferenta dintre realitate si fictiune, fara a-i taia elanul imaginatiei nemarginite.

Multi copii evadeaza intr-o lume imaginara perfecta, mai cu seama atunci cand percep realitatea inconjuratoare ca fiind ostila sau inspaimantatoare. Inainte de orice este bine sa privim la noi, ca parinti, si sa identificam care este gradul nostru de sinceritate in raport cu copilul nostru. Deseori, nu constientizam cat de mult evitam adevarul pentru a avea un control mai bun asupra copilului.

Zborul sau catre descoperirea lumii poate fi frant de parinti care ii spun ca lumea este un loc unde pericolele se afla la tot pasul.

Pentru a-i disciplina, parintii invoca deseori personaje care induc frica: frica de lup, frica de bau-bau, omul negru, tigani, frica de D-zeu etc. Este important sa-i invatam pe copii despre pericole reale si cum ne putem proteja de acestea, dar primordial este sa ii invatam despre incredere si adevar de la varste fragede.

Cum ii sfatuiti pe parinti sa procedeze?

Cand banuim ca cel mic minte, cel mai important lucru este sa nu raspundem cu furie - furia nascuta din sentimenul de ranire, tradare sau punere la incercare. Din momentul in care parintii actioneaza cu calm, ei vor putea incuraja dialogul cu copilul si intelegerea motivelor pentru care a aparut o minciuna.

As incuraja parintii, oricat de greu ar parea, sa vada lumea prin ochii copilului. I-as incuraja sa fie de partea copilului, aratand iertare, amintindu-si de momentele cand ei erau copii. Acest lucru nu insemna ca parintii renunta la standarde si reguli morale, ci mai degraba ca aleg intelegerea si nu pedepsirea permanenta a oricarei minciuni.

Parintii ar putea astfel sa evite lupta de putere cu copilul, recurgand la o atitudine inteleapta. O asemenea intelegere nu exclude manifestarea dezamagirii si a tristetii atunci cand copilul nostru a mintit, dar incurajeaza respectul de sine care ar putea prima in fata umilirii copilului.

Psihologie pentru mamici si tatici: Lucruri strict interzise in relatia parinte-copil - Interviu

De ce apare aceasta tendinta la copii? Ce inseamna ea, ce se ascunde in spatele ei?

Sinceritatea copilului depinde, cel putin in parte, de felul in care am fost si suntem ca parinti. Cat de intelegatori sau nerabdatori, cat de increzatori sau supiciosi, cat de drepti sau severi am fost? Am fost poate atat de permisivi sau de preocupati de propriile noastre vieti si cariere, incat poate am fost neatenti de multe ori la ceea ce se intampla cu copilul nostru.

Oare inteleg copiii nostri cat de mult ne pasa de ceea ce fac si de felul cum actioneaza? Cat de mult a invatat copilul despre importanta sinceritatii? Cat de bine am demonstrat noi insine sinceritatea? Cat de mult efort depunem pentru a-i invata pe copiii nostri valorile morale?

Exista mai multe motive pentru a minti: pentru a evita o pedeapsa, pentru a obtine ceva ce altfel nu poate fi obtinut, pentru a proteja prietenii de eventuale probleme, pentru a proteja de rau pe cineva sau pe sine insusi, pentru a se pune intr-o lumina favorabila, catigand cumva admiratia sau interesul celorlati. In acest caz, copiii nu se simt bine in pielea lor.

Exista si minciuni spuse pentru a evita un sentiment neplacut de stanjeneala sau de rusine, dar si minciuni care il fac pe copil sa creada ca are o putere asupra unei autoritati (parinte, cadru didactic etc.). In acest caz, putem vorbi de un gen de manipulare si nevoie a copilului de a avea putere asupra celorlati.

Uneori, minciuna copilului este din cauza esecului nostru ca parinti. Deseori parintii nu realizeaza cat de mult denatureaza adevarul in viata de zi cu zi in relatia de cuplu sau in diverse situatii aparent lipsite de importanta (mintim politistul pentru a evita o pedeapsa rutiera, mintim partenerul de viata pentru a evita o cearta, mintim prietenii ca suntem bolnavi pentru a evita o posibila cina impreuna etc., copilul asistand activ in acele momente).

Ultimul mesaj al lui Piedone despre posibila retragere din cursa pentru Capitală: ”Îi las pe contracandidaţi să facă campanie când cerurile sunt deschise”

Cristian Popescu Piedone a anunțat joi, 25 aprilie, că rămâne în cursa pentru Primăria Bucureștiului, în ciuda tuturor zvonurilor. "Haideţi să închidem odată... Retragere, mesaje,...

Orban acuză Biroul Electoral Central că favorizează alianța PSD-PNL: ”Le-a dat voie să desfacă alianţa împotriva firii”

Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a acuzat joi, 25 aprilie, Biroul Electoral Central că ar fi modificat „în mod ilegal” o hotărâre de guvern şi că instituţia ar fi...