Adesea am auzit diferite persoane minunandu-se si intrebandu-se ce invata copiii la scoala de sunt asa de indisciplinati, needucati si au un comportament care deranjeaza dar si frapeaza prin agresivitate si limbaj.
Educatia incepe de acasa, din familie, din primele zile de viata ale copilului si copilul nu este altceva decat oglinda, copia fidela a parintilor, primii lui educatori. De asta se si pomeneste uneori, de cei "sapte ani de acasa".
De multe ori, din prea multa iubire ori din nestiinta, din lipsa de informare sunt si parinti care gresesc ori care nu stiu ce sa faca ori cum sa procedeze in anumite situatii. Trebuie insa tinut cont de faptul ca autoritarismul parintilor poate anihila actiunile spontane ale copilului asa cum rasfatul exagerat sufoca personalitatea viitoare a copilului.
Acasa, intre parinti si imitandu-i pe parinta, facand ceea ce vad ca fac si ei, copilul isi formeaza anumite obiceiuri si deprinderi pe care le va respecta toata viata. Primele deprinderi igienice se invata de la parinti. Copilul trebuie sa-i vada pe parinti spalandu-se pe dinti si parintii au datoria sa le explice de ce o fac.
Daca un copil, la masa, isi vede parintii punand zarzavatul din ciorba pe marginea farfuriei, ca pe un gunoi, asa va face si el deoarece el nu stie ca, de fapt, renunta la vitaminele si mineralele sau fibrele a ceea ce inconstient indeparteaza din farfurie pentru ca asa a vazut ca fac cei din jurul lui.
Copilul nu va bea ceai sau alte lichide daca parintii nu beau si ei in fata copilului, daca nu lauda si nu explica la ce este bun si de ce trebuie baut.
Nu va amagiti spunandu-va ca este prea mic si nu intelege si nu pricepe. Intelege si pricepe totul si speculeaza toate momentele de slabiciune ale parintilor.
Nu va lasati pacaliti de crizele lui de incapatanare si nu ganditi ca asta este o dovada de caracter puternic si ca in viata va obtine tot ce-si doreste pentru ca stie sa se impuna. Rationamentul este total gresit si nu-i va ajuta cu nimic mai tarziu, in viata. Intotdeauna va pierde cand va incerca sa obtina ceva pentru ca asa crede el ca i se cuvine si nu ca merita.
Nu-i promiteti copilului luna de pe cer ca sa manance tot din farfurie, ca sa invete o poezie ori ca sa fie cuminte pentru ca s-ar putea ca intr-o zi sa va trimita sa i-o aduceti si atunci ce faceti?
Explicati-i copilului, cu calm si multa rabdare, de ce trebuie sa faca un anumit lucru, la ce-i foloseste ori la ce-l ajuta si el va intelege. Rasplatiti-l numai cand este cazul dar fara risipa si explicati-i de ce o faceti.