Pana la ce varsta ii verifici ghiozdanul, il ajuti la teme si cum faci sa nu te minta legat de note

Scoala a inceput si vine cu griji si preocupari pentru parinti.

Si aceste provocari pot fi de tot felul: de la intrebarea "pana la ce varsta ar trebui sa-i verific ghiozdanul?" sau "pana cand il voi ajuta la teme?" si pana la "cum fac sa-l determin sa-mi povesteasca totul de la scoala, sa nu ma minta legat de note, de cum se descurca la clasa si de ce i se intampla la scoala?".

Referitor la primele doua intrebari, pana la ce varsta trebuie verificat ghiozdanul copiilor si pana cand e indicat ca parintele sa-si ajute copilul la teme, George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), afirma ca totul se reduce la "asumarea responsabilitatilor de catre copil si castigarea unei anumite autonomii".

"Pentru ca rezultatele sa poata aparea, grija aceasta trebuie transferata catre copil cat mai devreme. Multi parinti isi asuma ei aceasta sarcina, in speranta ca cel mic se va trezi intr-o dimineata si, de la sine, si-o va asuma. Nu se intampla asa ceva, iar una dintre concluziile copilului este ca el nici macar de asta nu este in stare", explica psihologul.

Parintele ar trebui sa se abtina sa faca el totul, oferind celui mic incredere, afirma George Chiriacescu: "Pe langa acest fapt, se mai adauga si testarea raporturilor de incredere dintre cei doi. Sa ii poti lasa un anumit grad de autonomie implica si oferirea increderii ca se poate descurca. Copilul trebuie sa stie ca, oricand, poate apela la ajutorul parintelui, dar ca trebuie sa se descurce singur".

O provocare si mai mare este, pentru unii parinti, cum sa faca sa il determine pe cel mic sa povesteasca totul de la scoala, sa nu minta legat de note, de prestatia sa la ore si de ceea ce i se intampla.

Si aici totul se reduce la incredere, afirma George Chiriacescu. "Aici sunt mai multe aspecte, dar pilonul de baza este increderea ce s-a creat intre cei doi.

Oamenii mint din cauza fricii de consecinte. Daca copilul stie ca nu este ascultat sau este constant blamat pentru ce face, i se aduc "lectii de viata" (care, de cele mai multe ori, sunt vorbe goale, neregasindu-se si in comportamentul de zi cu zi al parintelui, iar copiii vad si stiu aceste detalii!), daca reactiile negative sunt exagerate, copilul nu se va deschide", arata psihologul.

Ar trebui ca parintele sa fie extrem de atent nu numai la ce spune, ci mai ales la ce nu spune. Iar atunci cand comunica, sa aiba mare glija la gesturile si postura corpului, care insotesc spusele lor.

"Majoritatea parintilor spun ca ei nu zic nimic care ar putea fi luat drept acuza, dar la comportamentul nonverbal nu se mai uita. La mimica, gestica, atitudine, ton. Toate sunt importante cand comunicam, iar mesajele trimise pe aceste cai pot fi tocmai cele la care faceam referire", explica psihologul.

De asemenea, conteaza enorm de mult ce vede copilul in casa, atrage atentia specialistul: "Este important si ce modele de comunicare vede in familie - daca toata lumea din casa este necomunicativa, el cum ar putea sa faca altfel?!".

Totul e foarte simplu, iar parintii ar trebui sa-si aminteasca aceasta axioma periodic: "Copilul trebuie sa se simta in siguranta cu parintele si atunci se va deschide si va comunica" - mai spune George Chiriacescu.

Te-ar putea interesa sa afli si cum convingi copilul sa se trezeasca dimineata sau timp trebuie alocat activitatilor extrascolare.