Psihologul Ziare.com: Copilul meu si realitatea virtuala

Voi continua seria de articole despre copilul si relatia sa cu calculatorul abordand de aceasta data aceasta relatie din perspectiva legaturii dintre lumea reala si cerintele ei si realitatea virtuala, in care uneori copilul se cufunda cu totul.

Atunci cand apare interesul copilului pentru calculator, in perioada prescolara, copilul nu face o distinctie intre real si ireal. El se sperie de monstri din filme, povesti si jocuri la fel cum se sperie de paianjeni sau de cainii din jurul lui si se simte amenintat atat de pericole reale, cat si de cele imaginare.

Astfel, un anume joc poate produce copilului trairi de angoasa pe care el nu le poate pune in cuvinte, ci doar in anumite manifestari (vise, plans, cosmaruri, fobii). Acest lucru inseamna ca jocul aduce la suprafata afecte care existau deja in interiorul copilului si nu isi gaseau o cale de a se exprima (spaima, groaza, ura).

Copilul se poate pierde in lumea virtuala pe care sa nu o mai deosebeasca de cea reala, chiar si dupa ce inchide calculatorul (monstrii care apar sub pat sau in dulap, fantome ce apar noaptea, paianjeni care vor sa il manance, oameni rai care vin dupa el).

Notiunea de timp si spatiu, una confuza

Aceste creaturi fac parte din lumea interioara a copilului, el ii viseaza, citeste despre ei in povesti si, de fapt, ei simbolizeaza trairile sale carora nu le poate face fata. Sunt intruchiparea sentimentelor negative, agresivitatii, invidiei, furiei, frustrarii, spaimei. Notiunile de timp si spatiu sunt inca la inceput la prescolari. Ei fac cu greu distinctia intre aici si acolo, acum si mai tarziu, intre inainte si dupa.

Jocurile, visele, povestile se desfasoara in afara unui timp bine definit (a fost o data ca niciodata) care nu permite stabilitarea unei succesiuni, in care totul poate fi mereu luat de la capat, nu exista inceput si sfarsit. De aici provine si fascinatia jocului care poate dura la nesfarsit si te poarta prin toate timpurile si prin toate taramurile. Aceasta produce o confuzie intre timpul cotidian si cel imaginar.

Astfel apare refuzul copilului de a se opri din joc, dorinta lui de juca continuu intrucat nu a terminat jocul, refuzul de a se culca sau de a merge la masa. In fapt nu reuseste sa iasa din aceasta "stare de joc" care il absoarbe cu totul.

Pe de alta parte, copiii au nevoie de acest spatiu imaginar, iar trecerea din cotidian in imaginar si invers constituie un antrenament necesar pentru a reusi sa departajeze cele doua lumi. Si inainte, atunci cand citeau povesti copiilor, parintii le explicau ca lupul din poveste nu ii poate manca in realitate. Deosebirea consta in faptul ca jocul pe calculator pare mult mai real decat textul povestii sau ilustratiile din carte.

Cele mai multe probleme apar din cauza faptului faptului ca scoala si temele devin secundare in raport cu timpul petrecut la calculator. Este vorba de a imparti timpul, de a organiza activitatile care sunt necesare si cele care ii plac foarte mult.

Copilul nu are inca abilitatea de a realiza un echilibru intre ceea ce are de facut si ceea ce ii place si atunci cu usurinta poate dilata timpul acordat jocului in defavoarea temelor. "Mai stau inca putin", "Ma apuc mai incolo, cand termin jocul", "Nu pot sa ma opresc acum". Aceasta este sursa conflictelor cu parintii. Ei incearca sa limiteze timpul petrecut la calculator, sa realizeze un orar, sa depuna mari eforturi in a respectarea lui.

Totul devine o lupta in care parintii doresc sa faca ce este mai bine pentru copil, iar copilul apara cu indarjire investitia sa in calculator. Ceea ce ii pune pe parinti intr-o pozitie de conflict este in primul rand hotararea lor ferma de a se opune jocului, de a-l critica, de a-l interzice. Copilul simte atunci nevoia sa isi apere investitia, sa protejeze ceea ce a construit, sa nu lase "noua" lui lume sa fie distrusa atat de usor.

Desi scolarii mai mari si adolescentii au dobandit capacitatea de face distinctia intre lumea reala si cea fantastica, pentru aceasta trecere este necesar un timp si un efort pe care adesea nu le au si de aceea pot ramane prinsi in povestea jocului, o lume atemporala, cu alte valori, din care cu greu sa mai reia contactul cu realitatea.

O data iesiti din joc sunt incapabili de a raspunde cerintelor reale ale celor din jur (familie, scoala), fantasma si realitatea se amesteca.

Mai mult, incep sa desconsidere aceste cerinte, le considera inutile, plictisitoare, stupide. Aceasta dificultate poate deveni majora si realitatea sa ocupe din ce in ce mai putin loc in spatiul intern al copilului, producand retragerea lui din social.

"Este in lumea lui", "nu il mai intereseaza nimic altceva", "nu se mai ingrijeste, nu mai mananca, nu mai doarme", "toti cei din jurul lui sunt impotriva lui". Aceasta ingrijorare este cat se poate de reala si parintii au toate motivele sa ceara ajutor de specialitate pentru a gasi modalitatea de a intelege ce anume se intampla cu copilul.

Va invit sa imi scrieti despre experientele dvs legate de relatia copilului cu calculatorul.

Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...