Sfatul psihologului: Ce iti spune copilul prin gelozie?

Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com

Gelozia este una din manifestarile cu care parintii se confrunta adesea din partea copilului. Fie ca este vorba de gelozia fata de un parinte, fata de un frate sau fata de alti copii, este modalitate de exprimare care ne vorbeste despre cum se simte copilul, cum percepe el o relatie, ce inseamna pentru el relatia cu celalalt si ce anume determina ceea ce traieste.

Pentru a ne apropia de aceasta traire a copilului, este important sa subliniem ca nu vorbim de formele patologice ale geloziei sau de gelozia adultilor, ci vorbim despre copilaria mica, atunci cand aparitia ei este fireasca si copilul isi poate crea un model despre ce inseamna o legatura sau o relatie.

Gelozia este in stransa relatie cu trairi ambivalente de ura si iubire, intr-o permanenta oscilatie, uneori fata de aceeasi persoana. Tocmai aceasta ambivalenta creeaza copilului confuzie si adevarate crize intense de afect, care pentru parinti par de neinteles si ii sperie.

Ne vom referi in randurile ce urmeaza la cateva semnificatii ale geloziei si la contextul in care aceasta se manifesta.

* Ca o forma de iubire - gelozia este una din principalele modalitati ale copilului de a-si afisa dragostea fata de parintii lui si de a pretinde exclusivitatea acestei iubiri.

Orice alta persoana care poate deveni la fel de iubita va reprezenta un pericol si va fi privita ca un intrus care doreste "sa fure" aceasta iubire si sa il dea la o parte. De aceea, adesea copilul va fi tentat sa isi cucereasca si seduca in permanenta parintii pentru a se asigura ca nu va pierde iubirea lor si ca nu ii va lua altcineva locul.

Aceasta gelozie, care poate lua forma unei competitii sau a unei rivalitati, se poate manifesta chiar si fata de unul din parinti, in special fata de parintele de sex opus la anumite varste ale copilului (3-6 ani).

Copilul poate dori in special toata atentia si compania unui parinte si poate incerca sa il excluda pe celalalt. Este important sa intelegem natura acestor manifestari si sa putem vorbi cu copilul pentru a-l lasa sa exprime ceea ce simte.

* Ca o forma de posesie - gelozia este o modalitate de a reclama si de a pretinde o posesie unica asupra obiectelor (jucarii, haine, lucruri), dar si asupra persoanelor.

Pana in jurul varstei de 3 ani, copiii au foarte dezvoltata latura egocentrica, "totul este al lor", cele ce le apartin, dar si cele ce nu le apartin, dar daca le doresc vor ajunge sa le apartina in mod automat pentru ca le-au dorit.

Aceasta gandire magica, centrata pe un sentiment de omnipotenta, creeaza copilului impresia ca el este cel care controleaza si stapaneste totul. Ca atare, atunci cand cineva va incerca sa ii ia ceva, sa il determine sa imparta sau sa il faca sa il accepte pe celalalt, initial el va accepta foarte greu acest lucru.

Este foarte importanta socializarea, joaca intre alti copii, pentru a dezvolta relatia cu celalalt si pentru a dobandi capacitatea de a imparti cu celalalt.

* Ca o forma de rivalitate- ne referim aici in special la gelozia care apare intre frati, dar si la cea care apare intre copii in cadrul unui grup.

Rivalitatea din cadrul legaturii fraterne are drept miza obtinerea exclusiva a iubirii paterne. Fiecare dintre cei doi frati se lupta pentru acelasi lucru. Sa fie el unicul copil iubit.

Aparitia unui fratior intr-o familie este un moment cu un impact puternic asupra copilului mai mare, pentru ca il determina sa paraseasca postura de copil unic si il pune in situatia de a imparti totul cu celalalt.

Tendinta este de a alterna la inceput intre o mare iubire si o mare grija fata de fratior si o gelozie intensa, insotita de sentimente de abandon care pot lua diferite forme: agresivitate, izolare, tristete, regresie (dorinta de a fi din nou mic) etc.

Este important ca parintii sa poata intelege ca acest moment este unul care are un impact asupra tuturor membrilor familiei si sa poata sa vorbeasca impreuna despre ceea ce se intampla.

* Ca o forma de apartenenta - gelozia care apare in grupurile de copii atunci cand apar copii noi.

Acestia de obicei sunt priviti ca niste intrusi si sunt respinsi de ceilalti copii. Aceasta manifestare este in fapt o modalitate de a exprima apartenenta la acel grup care are deja o componenta si o identitate si orice schimbare produce o reactie initiala de refuz sau de respingere.

Ulterior, si cu sprijinul adultilor, copiii pot accepta aceste persoane noi si le pot integra in grup.

Va astept sa-mi impartasiti experientele si intrebarile voastre legate de aceasta tema.

Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com

Elena Lasconi, criticată pentru că a reacționat "iresponsabil" la incidentul cu drona rusească

Purtătorul de cuvânt al Mișcării "România Renaște!", Alina Achim, a declarat duminică, 8 septembrie, la Antena 3, că folosirea temelor de securitate națională, în scopuri electorale, de...

Nicolae Ciucă își oferă gratis cartea autobiografică. Unde poate fi găsită VIDEO

Fostul premier Nicolae Ciucă vrea să devină președinte al României, cu sprijinul PNL, dar și al românilor care au încredere în el. Astfel, pentru a convinge cât mai multă lume că...