Cum se infrumusetau bunicii: cu briciul, odicolonul si parfumul bulgaresc

S-au schimbat atatea in ultimele decenii, incat generatia de astazi nu numai ca n-a vazut obiectele de uz casnic ale parintilor sau bunicilor, dar uneori nici n-a auzit de ele.

Lucruri traditionale si, mai ales ecologice, din gospodariile de acum nici o suta de ani - uneori de nici cincizeci - au cazut in desuet.

Am ajuns victimele tehnologiilor nascocite intre timp, ale zelului promotional negustoresc sau pur si simplu ne-am aliniat si noi la ce face restul lumii, ca sa ne simtim cat mai in secolul XXI.

Multe din obiectele uitate erau ecologice si ne-ar prinde poate mai bine decat cele industriale de astazi, altele isi justifica desigur uitarea, dar toate, macar din curiozitate, merita amintite.

Buretele natural

Chiar si cei mai in varsta poate au uitat de buretele cu care ne spalam inainte de razboi, cand nu aparusera masele plastice. Era poate chiar mai spongios decat cel de astazi si se culegea de pe fundul marii, dar si din apele dulci.

Ca aspect, era diferit de buretii din plastic prin marimea inegala a porilor si prin forma fara o geometrie precisa.

Cine nu-si mai aduce aminte de buretii utilizati la baie, sigur n-a uitat faimosii bureti cu care elevii inca mai stergeau tabla, multi ani dupa razboi.

Buretii naturali erau mult mai scumpi decat cei de astazi, din plastic spongios. Totusi, de pe urma buretilor naturali nimeni n-a facut vreodata alergie, asa cum se intampla, uneori, cu cei de azi. Din pacate, meseria de scufundator si cautator de bureti este pe cale de disparitie, iar produsul, care se vindea chiar si in librarii, este din ce in ce mai rar.

Briciul

Lama de ras a inceput sa fie folosita pe scara mai larga in secolul trecut, primita la noi cu oarecare rezerve, intre cele doua razboaie. Pana atunci, orice barbat se barbierea cu briciul. Obiectul era incomod, se cerea indemanare, trebuia ascutit la fiecare intrebuintare si te putea rani la o manevra gresita.

De fapt, raniri se produceau si prin manevra intentionata. In ziare nu lipseau, din cand in cand, vesti despre scenele de gelozie terminate cu ajutorul briciului.

Chiar si dupa raspandirea aparatului cu lama de ras, numerosi traditionalisti au continuat folosirea briciului, considerand ca numai acesta barbiereste perfect. De altfel, cand barbatii inca se mai radeau la frizer - obicei din ce in ce mai rar - erau "serviti" numai cu briciul. Nu putine frizerii facusera brand din sintagma "briciul si foarfeca", pusa pe firma.

Briciul n-a disparut, dar concurenta lamei, a aparatului de unica folosinta si a aparatelor electrice, l-a facut KO.

Apa de colonie

Deodorantul pulverizat, caruia ii spunem spray, a fost brevetat de Jules Montenier, la 28 ianuarie 1941, iar, dupa 1950, a inceput sa se raspandeasca in America si Europa, ajungand si la noi, prin anii '70.

Pana atunci, doamnele si domnisoarele cu dare de mana foloseau parfumul, iar celelalte apa de colonie, careia nu i se spunea altfel decat frantuzeste, "eau de Cologne", sau romanizat, odicolon.

"Odicolonul" a fost inventat de francezul Jean Marie Farina, la inceputul secolului XVIII, si s-a raspandit cu o viteza fulgeratoare, ajungand la noi pe vremea fanariotilor.

Pe vremea rusilor, dupa razboi, inca mai era principalul mod de improspatare a corpului, in trei variante principale, toate ecologice: de trandafir, de garoafa si de levantica. Acesteia din urma i se mai spunea, in limbaj elevat, lavanada.

Mai exista si astazi apa de colonie, pentru cine se zgarceste la spray, dar ecologia a ajuns o amintire. Numeroasele arome, aparute intre timp, sunt toate chimice. Diferenta e ca cele de altadata nu produceau alergii.

Vechea lotiune de ras

Vechea lotiune de ras nu trebuie confundata cu actualul after shave. Era o solutie, avand la baza tinctura de soc, al carui parfum se considera a fi barbatesc. Furnizorii nu erau prea multi. Existau in tara doua branduri: unul la Cluj si altul in Capitala.

Orice barbat, daca se respecta, isi masa fata, dupa ras, cu cateva picaturi de lotiune si era pe loc improspatat, mirosind a soc. Daca nu se respecta, dadea cu spirt denaturat, mirosea mai iefin, sau nu dadea cu nimic si nu mirosea deloc.

Parfumul bulgaresc

Parfumul bulgaresc a cucerit Bucurestiul dupa razboi, cand importurile parfumurilor scumpe s-a sistat si deveneai suspect daca te prezentai in societate raspandind arome "capitaliste". Parfumurile romanesti nu erau apreciate - nici nu aveau de ce - si, ca urmare, deveneai onorabil daca faceai rost de unul bulgaresc, "de roze".

Bulgarii aveau intinse culturi de trandafiri si exportau parfumul peste tot, cucerindu-i indeosebi pe rusi. Metroul din Moscova mirosea a trandafir non-stop, iar la noi il simteai in lifturi.

In plus, parfumul bulgaresc era ieftin, iar fetele invatasera sa-si fabrice singure "odicolon", dizolvand cateva picaturi de parfum bulgaresc intr-un flacon cu alcool. Asta in particular, intrucat pe vremea aceea, daca o eleva era prinsa ca s-a dat cu farduri sau parfumuri, era exmatriculata fara crutare. Ar fi fost impardonabil un asemenea atentat la morala.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...