Ziare.com

Ar trebui sa fim obligati prin lege sa avem grija de parinti?

de Camelia Badea
Sambata, 06 Februarie 2010, ora 18:00

   

Ar trebui sa fim obligati prin lege sa avem grija de parinti?
Intr-o lume in care incalcarea normelor morale nu mai impresioneaza pe nimeni, iar familiile se reunesc din ce in ce mai rar, ar trebui sau nu introdusa obligativitatea prin lege de a avea grija de parintii nostri, ajunsi la capat de drum?

Este adevarat ca acest subiect a fost lansat saptamana aceasta in dezbatere publica in Marea Britanie, unde baroneasa Ruth Deech a propus introducerea obligativitatii copiilor de a contribui financiar sau de a avea grija personal de parinti, dar problema ramane la fel de actuala in orice colt al lumii.

Asa cum parintii nostri ne-au crescut si ne-au sprijinit in primii ani ai vietii, dar si mai tarziu, asa ar trebui sa procedam si noi, la randul nostru, in momentul in care ei ajung neputinciosi. Dar cum ne poate o lege obliga sa facem acest lucru? Si, mai ales, este mai bine pentru ei?, se intreaba jurnalistii de la Daily Mail care prezinta doua opinii foarte bine argumentate, una pro alta contra, pe aceasta tema.

A avea grija de un batran e foarte dificil. Dar nu e la fel si in cazul unui bebelus?

"Am avut grija de mama mea timp de 10 ani, pana in 2006 cand a murit, si ma bucur mult ca am facut-o", spune jurnalista Michele Hanson, care povesteste cu cata dragoste si intelegere a crescut-o mama ei pe ea, dar si pe fiica ei, Amy.

Dupa ce a murit tatal ei, Michele si-a luat mama acasa la ea. "Ramasese singura, bolnava, speriata. Mi s-a parut foarte normal, nu am facut-o din obligatie. Din fericire pentru mine, si-a pastrat independenta in miscari si in gandire pana aproape de final", mai spune Michele Hanson, dezvaluind insa ca, si in aceste conditii, i-a fost destul de greu.

Nu este usor, adult fiind, sa mai traiesti alaturi de parinti. "Era super-protectoare, autoritara, ma coplesea cu grija ei. Pana in ultima zi a vietii m-a considerat un copil", recunoaste aceasta, marturisind ca pentru fiica ei, adolescenta, a fost si mai greu sa se inteleaga cu o bunica atat de incapatanata, care ii verifica prietenii si ii confisca tigarile.

"Am vrut totusi ca mama mea sa nu isi traiasca ultimele zile singura, mai ales ca prietenele ei dispareau, una cate una, din aceasta lume. A avut grija de mine la inceput, acum era randul meu", spune Michelle.

Oricat ar fi de greu si de obositor, a avea grija de un batran nu este mai dificil decat a avea grija de un bebelus. Atunci de ce privim diferit cele doua cazuri? "Atatia batrani ajung in azile, sau isi petrec ultimele zile prin spitale, fara sa realizam ca, oricat ar fi de in varsta sunt oameni, la fel ca si noi, cei mai tineri", atrage aceasta atentia.

Pe de alta parte, totul tine si de decizia noastra, de cat de hotarati suntem: "Daca cineva mi-ar fi spus inainte: 'vei avea grija de mama ta zece ani', poate ca as fi fost ingrozita. Dar asa s-a intamplat, pur si simplu. O iubeam chiar si cand ma certa cum ma imbrac sau imi reprosa ca nu am pus suficienta sare in mancare".

"Cel mai dificil a fost ultimul an, in care am fost nevoita sa o hranesc cu lingurita si sa o ingrijesc dupa ce a cazut la pat. Cand am ajuns la capatul puterilor, m-a ajutat fiica mea, Amy, care a preluat din sarcini. Au stat mult de vorba, era amuzanta, curajoasa, simpatica. A avut ce invata de la ea. Dupa ce bunica ei a murit, Amy mi-a spus: 'La fel o sa am grija si de tine la batranete'. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si mi-am dat seama ca a fost o decizie buna sa o pastrez pe mama acasa, in loc sa o internez intr-o institutie specializata", isi incheie Michelle relatarea.

Nu toti suntem in stare

O alta jurnalista, Liz Jones, s-a erijat in purtatorul de cuvant al celor care se opun ideii de legiferare a obligativitatii ajutorarii persoanelor in varsta de catre familie, cu toate conscintele ce decurg de aici.

"Imi iubesc mama, este cea mai buna femeie din lume. M-a ajutat toata viata, si pe mine si pe ceilalti sase frati. Si-a dedicat viata cresterii noastre, nu a avut niciodata serviciu, si sunt constienta ca sanatatatea ei a avut de suferit. Dar, oricat mi-ar parea de rau, nu ii pot oferi ajutorul de care are acum nevoie", spune Liz.

Intr-adevar situatia este diferita. "Am crezut ca dupa moartea tatei, acum 11 ani, o voi putea lua la mine sa o ingrijesc, mai ales ca suferea deja de artrita si avea dureri constante. Am incercat, m-am straduit. Dar nu am reusit sa suplinesc munca asistentelor care veneau acasa la ea de trei ori pe zi, pentru a o imbraca, hrani si baga seara in pat. Mai ales dupa ce a inceput sa piarda luciditatea, sa aiba perioade de confuzie", mai povesteste aceasta.

Lucrurile s-au complicat dupa ce a adus-o acasa pe mama ei. "Chiar daca ii cumparasem un carucior pe rotile, mi-era foarte greu sa o ridic de atatea ori pe zi. Am si cazut o data amandoua. Nu mai dormeam noaptea de grija ei, sa nu se sufoce, sa nu cada din pat. Ajunsesem o epava la serviciu", povesteste Liz.

Asa s-a ajuns la decizia de a se reveni la prima situatie si a plati o asistenta full-time care sa se ocupe de toate aceste probleme, chiar daca batrana adusese pe lume sapte copii.

"Asistenta este foarte bine pregatita. Stie exact ce trebuie sa ii dea sa manance, este puternica, ii administreaza medicamentele la timp. Iar noi o vizitam cat se poate de des iar vizitele sunt o placere si pentru noi si pentru ea. In concluzie, sunt total de acord cu introducerea unei legi care sa impuna copiilor sa contribuie financiar pentru ajutorarea parintilor lor neputinciosi, dar cred ca sunt situatii in care problemele de sanatate impun prezenta unui personal calificat", considera Liz.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 23512 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
28 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Rugă pentru părinti

Enigmatici si cuminti,
Terminandu-si rostul lor,
Langă noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi părinti.

Chiamă-i Doamne inapoi
Că si-asa au dus-o prost,
Si fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poti intarzia
Să o ia de la inceput.

Au plătit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumanări in cuib de cuc,
Parcă tac, si parcă ning.

Plini de boli si suferind
Ne intoarcem in pămant,
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiati-i pe părinti.

E pămantul tot mai greu,
Despărtirea-i tot mai grea,
Sărut-mana, tatăl meu,
Sărut-mana, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc si eu.

Sărut-mana, tatăl meu,
Sărut-mana, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetita mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetita mea

versuri Adrian Paunescu si unic cintata de Stefan Hrusca

 

da...

ce p.rostie , cum adica prin lege , trebuie sa avem grija indiferent cum s-au purtat cu noi , este o lege nescrisa a naturii , parintii sunt viata noastra .

 

Daca

un fiu trebuie sa fie obligat prin lege sa-si ajute parintele, nu poate fi durere mai mare pentru acel parinte, eu as prefera sa mor. Dar asa cum se prezinta azi situatia, cum atatia batrani (cei care au contribuit prin munca lor, 35-40 de ani, la ridicarea si dezvoltarea societatii socialiste si azi au 100€ pensie) traiesc intr-o mare mizerie, fiii lor ar trebui obligati prin lege sa le dea parintilor o pensie alimentara asa cum dau copiilor cand divorteaza. Problema-i ca si acesti fii abia isi duc zilele si abia isi intretin copiii. Da´o s-ajunga si Romania o tara puternica economic si atunci batranii ei vor avea toate beneficiile ca-n tarile occidentale, si vor putea trai comod din pensie si ajutoare:)))

Azi parintii batrani mine eu.......mi-ar place un tratament dur?

Cred ca ceea ce se intampla cu declasatii anti crestini ca-si molesteza si nu au grja de parinti este ca urmare a doua situatii din societatea nostra.
Prima situatie vine din nivelul de trai tot mai scazut,a lupsei locurilor de munca,somajului accentuat in randul tinerilor,nesiguranta zilei de maine,inposibilitatea de a asigura hrana si cele necesare familiei.Aici putem vorbi de familii cu mai multi copii in care batranii devin o mare povara,iar subconstientul ;fiului;s-au ;ficei;lucreza selectiv considerand ca ;ala batran;si-a trait traiul si trebuie si copii sa ajunga cel putin la varsta lui.
A doua situatie f.grava majora este aceea ca BOR nu se preocupa de oameni in general si batrani in special la nivelul canoanelor si preceptelor Ortodoxiei.Preotii se limiteaza la a sta in biserica si a tine slujbe anoste la tipar si de a incasa sumele pe care le percep fara chitante.Nu mai sunt preoti care sa merga in casele oamenilor cu probleme(fara sa ceara bani)sa le aline necazurile cu o vorba buna si sa-i aduca langa Dumnezeu prin vorba lor.O munca sustinuta a BOR in acesta directie de sadire a intelegerii interumane de intelegere a scopului omului pe pamant de a atrage cati mai multi oameni spre biserica si credinta in Dumnezeu ar fi dus inplicit la mult mai putine cazuri de probleme familiale cu batranii,in fond cu cei care ti-au dat viata.

ARIPILE FRINTE

Cuvintul cel mai dulce pe care il rostesc buzele omului, este cuvintul MAMA. Cea mai frumoasa chemare este : "MAMA!", un cuvint mic si, in acelasi timp, mare, incarcat de speranta si dragoste, de toata delicatetea si dulceata ce pot salasui in inima omului. MAMA este totul in aceasta viata ; ea este consolarea la tristete, speranta la deznadejde, forta la neputinta, este izvorul afectiunii milei, compatimirii si iertarii... Cel care isi pierde MAMA pierde un piept pe care isi sprijina capul, o mina care-l binecuvinteaza, un ochi care sta de veghe pentru el..... Parintii sint de neinlocuit...Nimeni, niciodata nu-i va mai putea aduce inapoi...Cine-i are, sa-i pretuiasca, sa-i respecte si sa le poarte de grija...Dupa ce nu mai sint, multe procese de constiinta ne vom face...Poate trebuia sa facem mai mult, poate trebuia sa-i bucuram mai mult...POATE... DA, parintii trebuie ajutati, intelesi, iubiti, consolati si sa nu uitam niciodata, atunci cind inca SINT sa le fim alaturi...

 

NU STIU... (Tudor Arghezi)

Mi-e frica...
Nu stiu de ce mi-e, mama, frica...
Mi-e frica de umbra si de soare,
Mi-e noaptea prea lunga si ziua prea mare.
Orele trec incilcite si-ncete
Parca bolnave si parca sint...bete...
Si se opresc toate la mine,
Se uita zgiite ca niste masti si chipuri straine.
Ma cerceteaza, ma intreaba, fara chemare, fara cuvinte,
Sint ca un om care ascunde si minte
Si nici eu si nici ele, niciuna,
Nu stiu care-mi este minciuna...
Am mintit
Ca m-am nascut, ca am trait ?
Si eu m-am nascut ? Si eu am trait ?
Nu-i dovedit..............
......................................
Si mi-e frica, mama, si sa nu cad,
In cine stie ce lume de iad...
...........................................

Inima mamei, de George Cosbuc - I -

Era băiat frumos la chip si bland,
El a venit acasă azi oftand;
Si mamă-sa, văzandu-l supărat,
L-a strans la piept, pe ochi l-a sărutat
Si-a zis, privind cu drag in ochii lui:
Tu ai ceva pe suflet si nu-mi spui!
Parcă te temi că-ti mustru gandul tău,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cat esti de rău!
Si ea plangea, cum plange fiul mic,
Si-a plans si el, si n-a răspuns nimic.

Să-i spuie mamei! Da, cand a plecat
De la iubita lui, el revoltat
Venea nebun si dus d-un singur gand
S-ajungă langă mă-sa mai ***and,
Să-i spuie tot! Dar cand a fost in prag,
A stat pierdut in loc o, lasul ce-i!
Azi il ardea privirea cald-a ei,
Si bratele-i, care-l strangeau cu dor,
Azi il durea imbrătisarea lor,
Si toată vorba mamei il durea
Si silnic el s-a smuls de langă ea.
El a fugit de mă-sa. Abătut,
O-ntreagă zi pe lunci el s-a pierdut
Si la iubita lui el se gandea,
Si la cuvintele ce le-a zis ea:
Eu voi iubi pe unul dintre toti;

Din pieptul mamei tale, dacă poti
Să-mi dai tu inima al meu vei fi!
Voiesc un talisman! De voi iubi,

Inima mamei, de George Cosbuc - II -

Să fiu iubită! Vreau să stiu cum esti,
Eu cer un sirigur semn, că mă iubesti!
Si el s-a ingrozit de-acest cuvant!
Ea-si bate joc de ce-avea el mai sfant,
Si, ca d-un demon, el s-a rupt de ea,
Dar o iubea nebun, el o iubea
Mai mult acum fără-nteles
Vorbea cu sine, si gemea mai des;
Si se-ngrozea de gandul că-ntr-o zi
Această fată-l poate birui.
Să-si piardă mama-n chip atat de las,
De doua ori să fie ucigas!
Si-a doua zi s-a dus si-a intrebat
Pe draga lui, dar ea si-acum i-a dat
Răspunsul vechi. si el gemea plangand
Si nu putea să fugă d-acest gand
Si nouă nopti cu gandul s-a zbătut
Si-n urmă-a dus iubiteice-a cerut.

El n-a putut să plangă si-ar fi plans,
In mană tremurat tinea, dar strans
Odorul drag, o inimă si-a cui?
Aceasta este răsplătirea lui!
Ea l-a iubit, ca ochii ei, si bland
Plangea si ea, cand il vedea plangand,
Si si-ar fi dat si capul pentru el:
Si-acum o răsplăteste-asa misel!
El nu mai are mamă! El a pus
Iubirea unei fete mai presus
D-a mamei lui - ce mult a dat
Si-n schimb el nu stia ce-a cumpărat!
Fiori simtea cum il ineacă reci;
Ii răsunau blestemele de veci
A mamei, numai soapte fără glas,
El o simtea venind cu pas de pas
Pe urma lui, el o vedea plangand
Cu degetul spre dansul arătand
Si-atunci, d-atatea ganduri abătut,
Impleticindu-se, el a căzut
In drum, tinandu-si talismanul strans
La piept. si-un glas amestecat cu plans
A răsărit atunci induiosat
Si plin d-o milă dulce l-a-ntrebat:
Tu te-ai lovit, iubitul meu? Să-mi spui!

Era inima moart-a mamei lui.

Baroneasa Ruth Deech a propus introducerea obligativitatii copiilor...

... de a contribui financiar sau de a avea grija personal de parinti... Si asta pentru ca si parintii au crescut si sprijinit copiii... Nu mi se pare firesc. Parintii au adus copiii pe lume neobligati, nesiliti de nimeni. Nu vad de ce pentru copii trebuie sa devina obligatie, ingrijirea parintilor lor batrani. In conditiile in care parintii beneficiaza de o pensie decenta, se pot gasi alte variante si copiii, acum maturi, doar sa supravegheze cum le sunt ingrijiti parintii...
Subiectul e, intr-adevar, extrem de sensibil dar... Ce fel de dragoste, de respect pentru parinti poate fi daca statul iti impune o anumita atitudine?...

 

cum sa nu

sunt parinti care canta asa:
http://www.youtube.com/watch?v=fL3TFnSTt0U

cum sa nu ai grija de ei ?

 

Sigur ca o astfel de lege ar fi necesara!

Legea umana ar fi necesara, dar eu cred ca moralitatea si loialitatea fata de cei carora s-au chinuit sa ne creasca, sa ne educe, sa ne ofere un trai decent e mai importanta decat orice lege umana. Fiecare om trebuie sa se gandeasca la parintii lui.

 

....

hai sa fim seriosi, nu mai glorificati nimica, ca si eu sint mama si nu ma vreau sfinta in cohii copilei mele, ca nu ar fi decit o minciuna gongonata! Ca sint un om normal, care mai si greseste. Deci tablourile alea de perfectiune nu stiu de unde sint luata dar ptr mine ireliste.
Problema care apare este ca in occident lumea traieste pina pe la 100 de ani, sau peste. Iar copii la 80 de ani trebe sa grijeasca parintii de 100 de ani??
Din punct de veder biologic va zic eu ca nu functioneaza, ca nu mai ai puterea sa o faci. Sigur in romania exista totul inca dupa traditie, se te supui cu totul, parintelui. Eu nu am folosti metoda asta de educatie ca mi se pare metoda terorista, eu vreau ca copila mea sa fie fericita sa-si traiasca viata ei, si nu prostia din capul meu. Iar eu ma jur ca nu vreau ca copila mea sa ma ingrijeasca pe mine, oi gasi o metoda sa sar peste. Sa nu uitam ca cu cit traieste omul mai mult si aparitia bolior de cap: dementa alzheimerul, i-si face mai des aparitia. De, ca omul nu e consturit sa traiasca 100 de ani, si undeva se defecteaza si el. Iar asta inseamna o ingrijire de 24 de ore pe zi, zi si noapte. Si nu ca cu copilul mic la care ii distrgi atentia si uita. Deci este o problema care trebuie rezolvata cumva, dar prin legi nebune, nu poti sa rezolvi probleme serioase. Sa nu uitam ca exista si conflicte intre parinti si copii, ceea ce ingreuneaza inca o data problema.

Apropou, aveam o vecina deasupra mea care intre 1 si 2 noaptea incepea sa mute mobila! Fiica-sa ere disperata, si noi noapte de noapte treji. ce poti sa faci! La sfirsit ere fiica mai bolnaza decit mama!!

 

...

si cum obligi pe cineva sa aiba grija de parinti? cum il verifici?

 

pensie alimentara

asa cum dai copilului

da, exact asta e prevazut

pensia alimentara nu e numai pentru copii, sunt anumite categorii de persoane, care au dreptul, Dar trebuie asa cum spuneai si tu ca batranul parinte sa isi dea in judecata copilul, ceea ce inca nu s-a vazut!

...

adica il arunci in strada si ii dai pensie alimentara. foarte misto rezolvare. )

Legea firii

Cand esti mic au ei grija de tine, cand sunt batrani ai tu grija de ei. E si echitabil si moral.

Mi se pare mie sau intrebarea aceasta este menita sa deturneze atentia de la obligatia statului de a avea grija de cei care o viata intreaga le-au platit impozite ?

A avea grija de un parinte batran este un lucru frumos, dar de multe ori copiii lor au la randul lor copii, si mai trebuie sa si lucreze. Ferice de oamenii care au timpul necesar, dar ei sunt putini.

E cam greu pentru un batran sa astepte pana dupa masa la ora 18 cand ii vin copiii de la munca pentru a primi un pahar cu apa sau pentru a-si face nevoile.

Tarile dezvoltate rezolva asemenea probleme in cadru institutionalizat unde exista personal la dispozitia varstnicilor 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana. In plus au cunostintele medicale necesare si sunt specialisti in problemele varstei a treia. Copiii vin la ei in vizite si eventual contribuie financiar daca fondurile parintelui nu sunt suficiente.

Ma rog, sunt cazuri si cazuri, de la batranul care e vioi dar cam lefter, pana la cel care are bani cu lopata dar nu poate sa bea fara ajutor un pahar cu apa.

Cat poti, ajuti. Daca nu vrei, trebuie sa fii obligat. Dar as zice ca si statul are obligatii.

 

....

srelu, aicea ai puctat la maxim!
Asta este adevarata problema!

ASTA E PĂREREA MEA SI ŢIN FOARTE MULT LA EA !

CRED CĂ MULŢI ROMÂNII AR TREBUI SĂ INVEŢE , IN PRIMUL RÂND, SĂ SE INGRIJEASCĂ DE PROPRIA PERSOANĂ/PERSONALITATE INAINTE CA SĂ INDRĂZNEASCĂ IN A-SI AROGA DREPTUL DE A-SI PROTEJA "TRECUTUL SI VIITORUL".
CU PĂRERE DE RĂU SI FIIND CONVINS CĂ VOI AVEA PARTE DE MULTE "HUIDUIELI", EXPERIENŢA DE VIAŢĂ MĂ INDRITUIESTE SĂ AFIRM CĂ PREA MULŢI CONCETĂŢENI SE POZIŢIONEAZĂ PE UN PALIER DE MORALITATE SUBUMAN/URBAN. CHIAR SI O PARTE DIN POSTACII DE PE ACEST FORUM.
NOMINE ... ODIOSA !

 

@bigone

sincer, n-am inteles care-i parerea aia la care tii foarte mult, cred ca sunt cam obosita, am citit niste materiale despre dictatura democratica:)

F.F.SIMPLU !

CÂND CINEVA MANIFESTĂ IRESPONSABILITATE FAŢĂ DE PROPRIUL DESTIN CUM POATE FII ALTFEL FAŢĂ DE SOARTA CELORLALŢI ?
VEZI ATITUDINEA MAJORITARĂ IN CEEA CE PRIVESTE REVOLUŢIA, MINERIADELE, MINORITĂŢILE, FEMEILE, COPII ABANDONAŢI, CÂINII HOINARI, S.A.M.D. ( ca sa nu facem recurs la intreaga istorie !)
NICE COUNTRY, UGLY KIND OF PEOPLE !

In Romania chiar exista

o lege care prevede obligatia de intretinere fata de parinti. Este Codul familiei, art.89.
Cred ca sunt multe discutii de facut.
Un parinte care te-a crescut merita fara indoiala sa primeasca intretinere daca este in nevoie si daca tu esti in stare sa i-o dai.
Din partea mea, un parinte care ti-a dat o pensie de nimic si nu te-a vazut toata viata nu ar prea fi indreptatit sa ceara ajutor la batranete.
Dar lasand la o parte cazurile particulare, cat de nenorocit sa fii sa nu iti ajuti parintii daca sunt in nevoie?
Cazul jurmalistei Liz, care e exemplu negativ in articol nu e relevant.
Sa ii ajuti nu inseamna sa te transformi in asistenta medicala, inseamna sa faci tot ce se poate sa fie bine ingrijiti. Si sa nu se simta abandonati.
In Occident exista intradevar problema oamenilor foarte batrani, abandonati de familiile lor.
Cum la noi speranta de viata e mult mai mica, nu ne paste pericolul!

Dragi PARINTI ....

Pentru voi, cei norocosi cu parinti inca in viata!

Va veni vremea cind o sa VRETI sa plingeti pe umarul unuia dintre ei dar va fi prea tirziu.

Pina atunci, daca mai aveti ceva bun in suflet, asezati-va in fotoliul din sufragerie cu un pahar de Cabernet in mina si ascultati CU ATENTIE "Ruga pentru parinti" - Muzica:Stefan Hrusca, Versuri:Adrian Paunescu

Dupa care, puneti mina pe hirtie si trimiteti o scrisoare parintilor, prin care va cereti iertare pentru toate magariile si porcariile cu care i-ati suparat de-a lungul timpului.

Va veti simti nespus de bine...

 

in mintea oamenilor politici, parintzii nostri traiesc cu 100$?

pai astia nu ajung nici pentru a putea respira o luna.dar de un lucru sa fie siguri ca tanarul a vazut ce inseamna sa asteptzi sa iti dea statul sau alti sa mananci.

 

Problema e mult mai complicata decat pare.

In primul rand, in zilele noastre sunt tot mai multi batrani fara copii. De ei cine are grija?
In plus, sunt cupluri carora le mor copiii inainte de vreme, in accidente sturpide sau boli necrutatoare. De acestia cine va avea grija?
Mai sunt parinti cu copii handicapati, de care trebuie sa aiba parintii grija pana inchid ochii...
Mai sunt parinti carora le-au plecat copiii peste mari si tari, in cautarea unui trai mai bun. Chiar daca vor, n-au cum sa le poarte de grija. Ce facem cu acesti batrani?
Mai sunt parinti cu copii someri sau cu multi copii la randul lor, care abia se descurca. Sau cu copii in inchisoare...Cu astia ce facem?
Iar dupa ce facem toate scaderile, constatam ca nu prea mai avem cui aplica legea. Ca e posibil ca daraua sa fie mai mare decat ocaua...cearta intre frati, care sa aiba grija de parinti. Parinti care au nevoie de ingrijiri de specialitate (paralizati de exemplu) pe care copiii nu le pot asigura sau plati, conform legii. Si nu ca nu vor...
Statul chiar nu mai are nicio obligatie fata de acesti oameni, pe care i-a muls o viata intreaga, prin taxe si impozite? Ca pensia pe care le-o da e platita tot de ei, prin contributia de-o viata...
In defintiv, batranii au nevoie de dragostea si intelegerea copiilor (daca-i au!), nu de banii lor, chiar daca ar avea si ei trebuinta. Iar asta-i lucrul care nu se poate cumpara cu bani si nu poate fi impus de nicio lege. Asa ca, baroneasa respectiva isi pierde timpul de pomana. Mai bine si-ar vedea de batranii ei, iar daca nu-i are, sa si-i cumpere...

 

PEnsia

Si pensia a fost o mare amagire. pe langa faptul ca lucrezi toata viata ca un sclav, primesti pensie de nimic si mai ales afecteaza si relatia cu familia, pt ca social vbind oamenii cu pensie cred ca sunt independenti, asta raceste relatiile in familie si nu se prea intrajuta. Desigur la prima vedere pare un gest nobil de la cei care au impus acest sistem, dar daca te uiti mai adanc vezi clar care este scopul.

 

o asemenea lege nu trebuie pentru nimic in lume ,

data vreodata,gindirea "recenta",prea tinde sa faca litera de lege ,din orice,in ritmul asta ,ne trezim ca orice miscare a noastra ,este legiferata!Orice "patrunjel"care are o experienta de viata ,ca si cea redata in articol are impresia ca poate obliga prin lege ,pe copii de a avea grija de parinti,dar cine ne da asigurari ca aceasta grija este bine facuta ,cind esti batrin si cazut la pat ,poti sa te plingi cuiva?In azil e altceva,nu o spun ca aici este ideal,dar totusi asta consider eu ca se poate rezolva intre parinti si copii.Statul nu are ce cauta aici ,problema este delicata,si in primul rind tine de sfera privata si a naturii umane,care din pacate e lasata mereu la o parte ,fiind cred eu cea mai importanta de fapt.

 

Prima   1   2   Ultima
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor