Ziare.com

Dragostea in casnicie dureaza doar doi ani, sase luni si 25 de zile

de Lacramioara Brecea
Marti, 28 Octombrie 2008, ora 18:43

   

Dragostea in casnicie dureaza doar doi ani, sase luni si 25 de zile
Pana cand moartea ne va desparti este doar un mit. Fericirea intr-o casnicie dureaza doar doi ani, sase luni si 25 de zile, dupa aceasta perioada, partenerii se obisnuindu-se unul cu celalat, iar tot ce-i mai leaga este rutina.

Un studiu recent al cercetatorilor britanici a aratat ca aceasta este perioada in care partenerii invata sa se accepte reciproc, informeaza Daily mail.

Dupa cea de-a doua aniversare a casatoriei, data la care cei doi si-au unit destinele devine o zi obisnuita. Cina romantica sau cadourile pe care indragostiii si le impart vor deveni istorie.

In locul lor, femeile vor strange dupa sotii lor, vor iesi din casa nemachiate si se vor certa cu partenerul de viata pentru telecomanda televizorului. Potrivit studiilor, 83% dintre cuplurile care ajung la cel de-al treilea an de casnicie nu mai aniverseaza ziua in care s-au casatorit.

La studiu au participat 5.000 de cupluri, cu o casnicie de peste zece ani. Mai mult de 50% dintre cei intervievati au spus ca nu se mai simt apreciati de partener.

Sapte din zece barbati au recunoscut ca isi lasa lucrurile acolo unde vor pentru ca stiu ca sotia va strange dupa ei. 79% dintre barbatii intervievati au recunoscut ca lasa capacul de toaleta ridicat dupa ce folosesc baia.

Studiul a relevat faptul ca, dupa un timp de la casatorie, femeile devin neglijente. Doua treimi din ele au spus ca nu fac nici un efort pentru a impresiona partenerul cu un look deosebit. 54% dintre femeile care au participat la studiu au spus ca au renuntat la machiaj.

61% dintre femei au recunoscut ca primul lucru pe care il fac atunci cand ajung acasa este sa stranga hainele lasate neglijent prin casa de catre sot.

Coordonatorul studiului, John Sewell, a spus ca studiul nu este unul negativ, contrar rezultatelor.

"Chiar daca descopera obiceiurile mai putin bune ale fiecarui partener, participantii la studiu stiu exact toate detaliile legate de relatia lor, iar acesta este un element pozitiv", a spus Sewell.

Pentru a alunga rutina din viata unui cuplu, partenerii trebuie sa se surprinda unul pe celalat. Cei care retraiesc primele momente ale relatiilor lor se indragostesc a doua oara de partener, iar aceasta este cea mai folosita metoda pentru alungarea rutinei.
Citeste mai multe despre casatorie rutina dragoste studiu
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5588 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
8 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Magie

"Doi ani, sase luni si 25 de zile"...de cand incepand ? De cand s-au cunoscut cei doi, de cand au hotarat sa traiasca in comun, de cand si-au spus DA la ofiterul starii civle, de cand li s-au pus pirostriile in biserica ? Imi recunosc malitiozitatea, dar cred ca am ajuns sa privim lucrurile prea simplist. In noi exista rezerve inepuizabile de dragoste, intrebarea este daca si constientizam aceasta si ne pregatim sufletele pentru inegalabila, unica sarbatoare la care au dreptul, ele, sufletele noastre.
Trebuie sa ne tratam cu mai mult respect propriul suflet, sa nu-l imbracam de sarbatoare doar in zilele marcate cu rosu in calendar. Sufletele noastre obosesc adesea asteptandu-si sarbatoarea la care au dreptul. Nu exista intaritoare pentru suflet, portionate in functie de sfatul specialistului ("Daca apar manifestari neprevazute, adresati-va medicului sau farmacistului!")...Puterea vine din interiorul nostru, dar vai! - cat de adesea ii neglijam semnalele!
Din comoditate, din indiferenta, sau din rutina, ne complacem in a trai numai in exterior.

...Efemeridele, numite la noi si rusalii, nu traiesc efectiv decat cel mult o zi. Odata eliminat invelisul exterior care le scoate din stadiul de nimfe, gingasele inaripate incep o lupta contracronometru. Nu se mai hranesc, unicul lor scop fiind acela de a-si gasi perechea... Dupa care mor, fiindca si-au indeplinit menirea de a asigura, prin ouale depuse, noile generatii. Este, daca vreti, o metafora a rostului iubirii pe pamant.

 

BARBATI SI FEMEI NORMALI

Autorul studiului ar trebui sa fie cinstit si sa recunoasca ca au fost cupluri care au rezistat fara sa se plictiseasca unul de celalt 2 ani 6 luni si 26(douazecisisase) de zile!
Lasand gluma la o parte studiul chiar daca are pretentia ca durata de convietuire in deplina dragoste se poate cuantifica, are dreptate, dupa un timp intervine rutina. Iar pentru asta , de regula se fac vinovati ambii parteneri.
Daca la inceput atractia noului, senzualitatea partenerilor si dorinta de a arata cat mai bine sunt principalele atribute, dupa o vreme , mai lunga sau mai scurta, relatia intra in mod invariabil in rutina.
Ei parca-i cresc bigudiurile in cap si dimineata se scoala cu draci de la prima ora, lui parca i se lipesc fundul de canapea, ochii de TV, in timp ce mainile bajbaie frenetic nu dupa o anumita portiune anatomica a sotiei ci dupa sticla de bere...
Ambii parteneri devin din ce in ce mai neglijenti unul cu celalalt.
Femeia trebuie sa inteleaga ca barbatul are nevoie de varietate, ea trebuie sa fie motorul intretinerii focului
iubirii.De ce un barbat se uita cu pofta dupa femeia altuia in timp ce proria femeie nu-l mai prea intereseaza?
Iar acea femeie a altuia este la randul ei neglijata de catre sot! Aceeasi femeie ,aratand absolut la fel, pentru unul este o zeita iar pentru altul un obiect oarecare din casa, intr-adevar vorbitor sau mult prea vorbitor...
Daca sotia ar intelege acest mecanism de gandire al barbatului,ar fi amandoi fericiti. Barbatul nu face decat sa se supuna instinctiv atractiei pentru mai multe partenere cu care natura l-a inzestrat inca de pe vremea cand barbatii erau cu mult mai putini decat femeile datorita luptelor intre triburi sau cu animalele pradatoare.
De aceea femeia care stie, nu sa se supuna orbeste barbatului ci sa-i stimuleze instinctul de vanator, de cuceritor, va avea o casnicie frumoasa si plina de dragoste pana la adanci batraneti.
Femeia trebuie sa stie sa se schimbe mereu, sa poarte alte haine, sa-si schimbe din cand in cand look-ul, sa-l provoace pe sot si sa-i dea satisfactia de a invinge, sa stie sa se bucure pentru orice dar si sa daruiasca, sa stie cand sa provoace si cand sa-l faca chiar gelos.
Stimate doamne de ce credeti ca sotul dumneavoastra si-ar dori o femeie pe care n-o mai doreste nimeni?
Daca barbatii vor intoarce capul dupa dumneavostra fiindca sunteti bine imbracata, coafata, cu unghiile ingrijite, parfumata cu gust, machiata, fiti sigure ca barbatul dumneavoastra isi va lua seama singur ca si altii se uita dupa dumneavoastra si va incepe sa se intrebe daca nu cumva va neglijeaza, daca nu cumva chiar si el ar trebui sa mai treaca mai degraba pe la sala de fitness decat pe la bodega.
Desigur ca vorbesc aici despre barbati si femei normali la capul lor! Nu dintre aceia care-si pocnesc sotiile daca s-au dat cu ruj pe buze sau femei care-si cauta sotii prin buzunare in cautare vesnica de..."dovezi
de infidelitate".

da...

Ai perfecta dreptate. Sunt casatorita de 15 ani si ne este bine.

"Femeia trebuie sa inteleaga ca barbatul are nevoie de varietate" Serios? Si femeia are nevoie de varietate.
Observ ca in opinia dvs. barbatul nu face nici un efort.
In schimb femeia trebiue sa fie o superfemeie,mereu alta,perfect fardata si imbracata,sa-l stimuleze, etc.
Deci barbatul e ca un zeu, n-are burta si chelie si nu...dupa ce bea bere.(intr-adevar se duce mai des la bodega nu la fitnes).El nu tre sa schimbe nimic. E perfect...In schimb are asteptari f. mari.

Cornelius,

Din comentariul tau, primele cinci enunturi ii iau in calcul pe ambii parteneri, ca membri cu drepturi si obligatii egale intr-un cuplu. Care, de cele mai multe ori, dupa o perioada oarecare de timp, cuantificabila ori ba, au tendinta de a se negllija unul pe celalalt.
Dupa care, barbatul din tine isi spune cuvantul si aluneci repejor inspre limitele intelegerii strict feminine. Sunt de acord cu tine, pana la un punct. Vorbesti, la un moment dat, de nevoia de "varietate" a barbatilor. Lasand la o parte faptul ca nu inteleg de ce in zestrea barbatilor trebuie sa se afle, obligatoriu, si acest articol, as intreba daca, in ceea ce-i priveste pe partenerii nostri de viata, isi pun vreodata problema ca o femeie este alcatuita si ea din carne, oase si chiar sange de aceeasi culoare cu cele ale domnului sot. Din dorinte, aspiratii, idealuri, deloc mai prejos ca ale domnului sot. Din sperante sau frustrari cu nimic inferioare celor ale domnului sot. Si lista poate continua, Cornelius.
Nefericirea unei femei in dragoste nu este cu nimic mai prejos decat cea a unui barbat. As indrazni chiar sa spun ca cele mai multe femei se "consoleaza" mult mai greu cu pierderea unui barbat din varii motive. Si uneori motivele sunt de-a dreptul stupefiante.
"Dracii" matinali ai femeii ar pute fi lesne transformati in rozalii si bucalati ingerasi, daca domnul sot s-ar osteni si domnia sa mai mult sa-si arate fata surazatoare ca zorii diminetii. O femeie adevarata chiar se transforma in zeita sub ochii barbatului iubit, daca acesta o trateaza ca pe o zeita. Fiecare dintre cei doi trebuie sa-i creeze celuilalt senzatia ca este unic, iubit, nepretuit. Pentru asta ar trebui, insa, sa existe iubire. Iubirea e greu, daca nu imposibil, sa fie mimata. Cuplurile formate din alte considerente decat cele legate de acest sentiment inaltator au aceeasi sansa de a rezista, daca fiecare partener se straduieste sa-l trateze pe celalalt cu respect, delicatete, intelegere, apreciere. Pentru ca au un obiectiv comun: sa impinga cel mai greu vehicul din lume, casincia, inainte. Pentru a iesi la liman impreuna.

...Dar, pentru aceasta, este obligatoriu sa isi scruteze fiecare adanc interiorul si sa se intrebe, de la bun inceput, daca au suficiente resurse. Combustibil adica.
Sau, pe parcurs, macar sa recunoasca, in sinea lor, ca au incercat casnicia doar ca pe o experienta de laborator. Care, uneori, din varii motive, poate esua. Ideea este aceea de a nu lasa victime.

Cornelius,

Mai sus este un comentariu, postat la or 13:45, care imi apartine, si, care din motive independente de vointa mea, apare ca anonim. Abia acum am remarcat aparitia lui sub semnul anonimatului, motiv pt. care imi cer scuze.

Din comentariul tau, primele cinci enunturi ii iau in calcul pe ambii parteneri, ca membri cu drepturi si obligatii egale intr-un cuplu. Care, de cele mai multe ori, dupa o perioada oarecare de timp, cuantificabila ori ba, au tendinta de a se negllija unul pe celalalt.
Dupa care, barbatul din tine isi spune cuvantul si aluneci repejor inspre limitele intelegerii strict feminine. Sunt de acord cu tine, pana la un punct. Vorbesti, la un moment dat, de nevoia de "varietate" a barbatilor. Lasand la o parte faptul ca nu inteleg de ce in zestrea barbatilor trebuie sa se afle, obligatoriu, si acest articol, as intreba daca, in ceea ce-i priveste pe partenerii nostri de viata, isi pun vreodata problema ca o femeie este alcatuita si ea din carne, oase si chiar sange de aceeasi culoare cu cele ale domnului sot. Din dorinte, aspiratii, idealuri, deloc mai prejos ca ale domnului sot. Din sperante sau frustrari cu nimic inferioare celor ale domnului sot. Si lista poate continua, Cornelius.
Nefericirea unei femei in dragoste nu este cu nimic mai prejos decat cea a unui barbat. As indrazni chiar sa spun ca cele mai multe femei se "consoleaza" mult mai greu cu pierderea unui barbat din varii motive. Si uneori motivele sunt de-a dreptul stupefiante.
"Dracii" matinali ai femeii ar pute fi lesne transformati in rozalii si bucalati ingerasi, daca domnul sot s-ar osteni si domnia sa mai mult sa-si arate fata surazatoare ca zorii diminetii. O femeie adevarata chiar se transforma in zeita sub ochii barbatului iubit, daca acesta o trateaza ca pe o zeita. Fiecare dintre cei doi trebuie sa-i creeze celuilalt senzatia ca este unic, iubit, nepretuit. Pentru asta ar trebui, insa, sa existe iubire. Iubirea e greu, daca nu imposibil, sa fie mimata. Cuplurile formate din alte considerente decat cele legate de acest sentiment inaltator au aceeasi sansa de a rezista, daca fiecare partener se straduieste sa-l trateze pe celalalt cu respect, delicatete, intelegere, apreciere. Pentru ca au un obiectiv comun: sa impinga cel mai greu vehicul din lume, casincia, inainte. Pentru a iesi la liman impreuna.

...Dar, pentru aceasta, este obligatoriu sa isi scruteze fiecare adanc interiorul si sa se intrebe, de la bun inceput, daca au suficiente resurse. Combustibil adica.
Sau, pe parcurs, macar sa recunoasca, in sinea lor, ca au incercat casnicia doar ca pe o experienta de laborator. Care, uneori, din varii motive, poate esua. Ideea este aceea de a nu lasa victime.

Faimosii cercetatori britanici

Toti cercetatorii astia britanici pot sa ma pupe in obiectul afectiunii sotiei mele pe care o iubesc la fel de mult ca acum 17 ani cand ne-am cunoscut. Au uitat sa numere si orele dupa alea 25 de zile. Cat de cretin sa fii sa scoti asemenea aberatii? Cat de bou sa fii sa crezi asa ceva? Puneti, bah, mana la munca nu la cercetari din astea, englezi stupizi.

 

BRAVO

MISTO


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor