Ziare.com

Sfatul psihologului: Cum sa-ti vindeci copilul de frica

Miercuri, 07 Aprilie 2010, ora 12:14

   

Sfatul psihologului: Cum sa-ti vindeci copilul de frica
Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com

Am sa abordez in acest articol tema legata de frica pe care copilul o simte si de modul in care ea apare si poate afecta in special o buna adaptare sociala si o relationare in conformitate cu varsta copilului. Multi parinti imi spun ca au sesizat aparitia acestor frici "din senin", brusc si ca ea incet incet a acaparat reactiile si modul in care se comporta copilul.

Putem porni de la aceste doua idei, si anume cand apare frica si ce reprezinta ea pentru copil.

De obicei, reactiile de teama ale unui copil nu apar niciodata din senin, ci ele se amplifica in timp, pana ajung suficient de intense cat sa atraga atentia celorlalti. Altfel spus, teama creste in interiorul copilului pana ea nu mai poate fi controlata si atunci este exprimata si pusa in legatura cu ceea ce se intampla in jurul sau.

Este important intotdeauna sa incercam sa privim in urma, in special la evenimentele sau intamplarile din viata familiei si a copilului pentru a vedea cum le-a perceput copilul si in ce masura teama sa are drept punct initial unul din ele.

Adesea, ceea ce se intampla in viata unei familii (schimbari, certuri, boli, decese, mutari) are un impact puternic asupra sentimentului de siguranta si stabilitate al copilului si da nastere unor sentimente de teama, care insa nu pot fi exprimate si puse in cuvinte asa cum am face noi adultii.

Teama copilului creste pe masura ce nu reuseste sa inteleaga ce se intampla, cand nu poate da un sens trairilor sale si ajunge sa se transforme in frica. Insa aceasta frica nu este legata in mod direct de cauza ei initiala ci este deplasata asupra unor obiecte, persoane, fenomene din jurul copilului.

Asa poate aparea frica de intuneric, de animale, de anumiti oameni care in fapt nu provoaca teama ele in sine, ci prin reactualizarea unui afect pe care copilul l-a trait deja si il recunoaste.

Cele mai cunoscute frici ale copiilor sunt fobiile de animale. Paienjenii, serpii, cainii, uneori chiar insecte mici pot provoca o spaima imensa. Copii refuza sa se apropie de ele si chiar sa le mai priveasca in poze sau la tv. Reactiile lor sunt uneori extrem de intense in raport cu o situatie data in care in fapt nu sunt deloc in pericol.

Putem distinge aici intre frica care este determinata de un pericol real, de ceva ce urmeaza sa se intample sau s-a intamplat si cea determinata de un pericol imaginar, adica de ceea ce simte copilul si proiecteaza asupra lucrurilor din jurul sau.

Un pericol real poate fi combatut mai usor pentru ca se cunosc cauzele si copilul poate fi protejat, dar un pericol imaginar care este proiectat asupra unei surse oarecare nu poate fi combatut nici macar daca se indeparteaza sursa respectiva de copil, pentru ca trairea lui ramane.

Este necesar sa aflam cum s-a construit acel sentiment de teama, ce rol joaca el in viata copilului si cum putem afla care este semnificatia sa.

In alte situatii, frica poate fi determinate de o experienta anterioara traumatica legata de acel obiect. Spre exemplu copii care s-au speriat de anumite persoane, sau au fost muscati de caine sau au fost in situatia de simti ca se ineaca in apa. Nici in aceste cazuri, frica nu este provocata de obiectul in sine, ci de teama copilului ca se va repeta ceea ce simtit in acele momente, aceeasi spaima de moarte.

Un aspect particular al unor copii este frica fara obiect, o stare continua de neliniste care provoaca suferinta copilului si nu il lasa sa se manifeste liber, sa se poata juca, sa poata sta fara mama. Acesti copii sunt speriati mai tot timpul si dificultatea consta in incapacitatea lor de a exprima ce anume le produce teama.

Este foarte posibil ca ceea ce a provocat aparitia fricii sa fi fost extrem de traumatizant, astfel incat copilul sa uite cu totul continutul si sa pastreze numai afectul, reamintirea fiind aproape imposibila.

Atunci cand apare frica copilului este important ca parintii sa poata crea o comunicare cu copilul pentru a-l ajuta sa reuseasca sa exprime ce anume ii provoaca suferinta. Nu esti utila doar incercarea de a indeparta ceea ce ii provoaca frica copilului si nici incercarea de a minimaliza si de a arata copilului ca frica sa este neintemeiata.

Atunci cand frica capata aspecte accentuate si afecteaza functionarea copilului este important ca parintii sa apeleze la un ajutor de specialitate.



Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 55927 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor