Sfatul psihologului: Copilul si banii de buzunar

Relatia copilului cu banii este destul de timpurie, inca de cand merge cu parintii la cumparaturi sau in diferite locuri si vede ca pentru a cumpara este nevoie de bani, adica nu putem lua pur si simplu obiectele sau produsele dorite, ci ele trebuie platite.

Initial, copilul nu intelege de ce este nevoie sa fie platite, de ce nu devin ale lui pur si simplu daca si le doreste, doar pentru ca si le doreste.

Parintii sunt cei care explica ce inseamna a cumpara, ce inseamna a avea bani, de unde vin banii si cum pot fi cheltuiti banii. Pentru copil, la varsta mica, banii sunt o notiune abstracta, el nu intelege valoarea lor, nu poate aprecia ce inseamna "scump" sau "ieftin", nu poate aprecia cat costa o jucarie si daca parintii isi permit sau nu sa o cumpere.

Atunci cand parintii doresc sa puna o limita copilului la cumparaturi, ei spun adesea "nu avem bani sa cumparam, nu mai sunt bani si pentru jucaria aceasta etc". Pentru copil aceasta explicatie, care functioneaza in acelasi timp ca o interdictie si ca un refuz, este foarte confuza. Pentru ca el nu intelege de ce parintii aloca bani altor produse, de ce pentru acelea sunt bani si pentru ceea ce isi doreste el nu sunt.

Explicatia trebuie sa se refere la nevoia si prioritatea cumpararii unui produs, la modul in care sunt impartiti banii, ce se cumpara cu ei. Daca aceste lucruri sunt vorbite impreuna in familie, copilul ajunge sa isi formeze o imagine completa despre banii si utilizarea lor la magazin.

Prima perceptie pe care o are copilul despre sursa banilor este ca ei vin de la serviciul lui mami si lui tati. Atunci cand mami si tati ajung tarziu, ei spun copilului ca stau mult la serviciu pentru a castiga bani ca sa-i poata cumpara jucarii. In acest moment copilul asociaza serviciul ca fiind echivalent cu banii, deci cu cat vor sta mai mult acolo, cu atat vor castiga mai multi bani si el va avea mai multe jucarii.

Programul lung la munca al parintilor = multe jucarii

Apare si un conflict intre a-si dori aceste jucarii si a accepta ca mami si tati sa stea mult la serviciu sau a-si dori ca mami si tati sa stea acasa cu el si sa accepte ca nu mai poate primi jucarii.

A asocia castigarea banilor cu o cantitate mare de jucarii nu reprezinta pentru copil o imagine reala a modului in care parintii vor intrebuinta banii pe care ii castiga la serviciu. Este important ca el sa stie care sunt nevoile familiei si pe cate planuri se impart ele, sa nu fie totul centrat doar in jurul lui si a dorintelor lui.

Intre 3-6 ani, copilul incepe sa puna intrebari cu privire la ceea ce costa mult sau putin, sa se exprime fata de alti parinti sau copii in termen de "sarac" sau "bogat". Aceste comparatii le va face doar in baza unei perceptii cantitative, ce are un copil sau ce nu are si de ce nu poate avea, cate masini au parintii sau alte bunuri pe care el le vede si le percepe ca fiind o dovada a faptului ca parintii au multi bani.

Implicit si copilul va afirma "ca are si el multi bani", pentru ca, prin identificare cu parintii, tot ce pot cumpara ei poate cumpara si el, chiar daca nu are banii efectiv.

Vremea pusculitei

Este bine ca parintii sa explice copilului cat costa anumite obiecte sau produse, sa ii dea sume mici de bani pentru a-l cumpara sau a-l plati el, sa poata experimenta relatia comparator-vanzator sub supravegherea parintelui.

De asemenea, la aceasta varsta copiii pot strange banii la pusculita, pot numara impreuna cu parintii cat au adunat, pot vorbi impreuna ce si-ar putea cumpara, ce si-ar dori ei, cat costa, daca le ajung banii etc.

Atunci cand copiii intra la scoala, ei pot incepe sa primeasca bani de buzunar. Aceste sume trebuie sa fie insa intr-o proportie echilibrata cu varsta copilului si cu nevoile sale. Parintele poate stabili o suma pe zi sau pe saptamana si poate intreba copilul ce va face cu ei, ce isi poate cumpara.

Chiar daca unii parinti sunt tentati sa ofere sume mai mari copilului, sau acesta spune despre colegii lui ca au multi bani la ei, copilul trebuie sa aiba o suma dinainte stabilita si conforma cu varsta sa. A avea o suma mare de bani inseamna a nu avea acces la construirea conceptului de valoare a banilor, copilul nu va acorda o semnificatie, ii va cheltui doar pentru a primi altii.

Atunci cand copilul afirma ca si-a cumparat ceva, o revista, o carte, dulciuri, parintele este bine sa se arate interesat de achizitia copilului si sa afle de la el ce l-a determinat sa cumpere, daca intr-adevar a avut un motiv, o nevoie, un argument. Acest lucru este necesar deoarece treptat motivatiile bazate exclusiv pe dorinta si placere se transforma in motivatii bazate pe curiozitate si cunoastere.

Va invit sa imi scrieti si sa imi impartasiti din experientele voastre legate de aceasta tema.

Psiholog Cristina Calarasanu, director Active Learning Center

psiholog@ziare.com

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc pe cuvântul meu în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...