Cum comunici cu adolescentul tau, astfel incat sa nu intri cu bocancii in viata lui? Ii inviti iubita la masa? Discutati despre sex?

Perioada Sarbatorilor este, pentru multi parinti ocupati, una in care incearca sa se apropie de copiii lor, dat fiind ca au cateva zile libere. Multi incearca sa "recupereze" momentele in care poate nu au avut timp sa stea de vorba cu copiii. Si dau gres, pentru ca nu intotdeauna comunicarea e usoara, mai ales daca exercitiul nu este unul zilnic.

"Sunt multe situatiile in care comunicarea, la acest moment, este tensionata, rigida. Pentru a avea o relatie buna cu adolescentul, este bine sa se inceapa constructia ei din mica copilarie", afirma George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro).

Acesta atrage atentia asupra faptului ca lipsa relatiei, a comunicarii, nu trebuie substituita de obiecte. "Chiar daca nevoile si dorintele adolescentilor includ foarte multe obiecte (haine, gadgeturi, s.a.), nevoia principala, in raport cu adultul, este tot relatia".

A asculta e mai important decat de a da "lectii de viata"

Acestea fiind spuse, cum ar trebui sa fie comunicarea dintre adolescent si parinte, care ar trebui sa fie regulile sale nescrise?

"Este bine ca adultul sa nu devina intruziv, sa nu forteze comunicarea si sa aiba 'pretentii' nerealiste. Este important sa arate disponibilitate pentru a discuta cu adolescentul (aici este, mai mult, vorba despre o atitudine a adultului, decat de un anumit moment pe ceas).

Accentul trebuie pus pe a asculta, nu pe a da 'lectii de viata', altfel adultii vor ajunge sa vorbeasca singuri. Punctual, se poate iesi la cumparaturi, la masa in oras, la o competitie sportiva. Ideea este de a avea un spatiu relaxat, 'neutru', unde tanarul sa nu se simta pus sub lupa", explica psihologul.

In ceea ce priveste limitele discutiei, momentul din care se poate vorbi despre o incalcare a intimitatii, acestea depind de la un adolescent la altul si de consistenta relatiei parinte - copil. "Sunt adolescenti foarte deschisi cu parintii lor, care isi povestesc inclusiv vietile intime sau pun intrebari despre relatia cu celalalt sex.

Daca tanarul se va simti judecat sau parintele, de obicei, va reactiona exagerat la anumite teme, acesta le va evita din start".

Cum procedeaza un parinte astfel incat sa comunice, dar sa nu "intre cu bocancii in viata copilului", chiar daca ar putea crede ca are toate drepturile? "Intrebari se pot pune, dar cu respect si fara a solicita un raspuns obligatoriu. Daca adolescentul simte ca se intra 'cu bocancii' in viata lui, se va retrage.

Este important sa i se arate respect, acceptare, iar apoi va veni si deschiderea", afirma George Chiriacescu. De multe ori, adultii isi doresc sa aiba acelasi control asupra adolescentilor cum au avut cu ani in urma asupra copiilor. Acest lucru nu mai este posibil fara a duce la pierderea relatiei cu acesta, atrage atentia specialistul.

Interogatoriul iubitei

Fiind o vreme a meselor intinse, parintele se poate gandi sa-i sugereze adolescentului sau sa-si aduca acasa prietena sau prietenul, mai ales daca nu a existat pana atunci o astfel de intalnire. Potrivit psihologului, este o idee buna, cu conditia ca parintele sa-si retina atitudinea critica si autoritara.

"De multe ori, intrebari de genul: 'Ce note ai?', 'Ce vrei sa faci in viata?' sau o atitudine superioara, ce transmite constant mesajul 'Nu stii nimic, nu te dorim aici, nu esti destul de bun pentru copilul meu' nu poate sa duca la deschiderea si increderea dorita", explica psihoterapeutul.

De aici pana la o intrebare legata de inceperea vietii sexuale nu mai e decat un pas. Am vrut sa aflam de la psiholog cand si cum poate face acest pas un parinte. Potrivit lui George Chiriacescu, totul depinde de cum a fost construita relatia in timp.

"Se poate pune si intrebarea direct, dar este posibil ca raspunsul sa nu corespunda cu realitatea. Fie pentru ca fetele s-ar simti rusinate sa recunoasca ca si-au inceput viata sexuala, fie ca baietilor le este rusine sa recunoasca ca nu au inceput-o. Realitatea, de cele mai multe ori, este evidenta, doar sa fie si dispus parintele sa o accepte", explica psihologul.

Cum ar fi bine sa reactioneze in cazul unui raspuns sau altul? "Asta are legatura, mai mult, cu parintele decat cu adolescentul, cu ce crede el ca este bine, sanatos, moral. Iar acestea nu trebuie sa reflecte intocmai viata adultului, ci parerile acestuia.

Este bine de stiut ca exagerarea unei reactii, mai ales pentru situatia in care acesta si-a inceput viata sexuala, nu va da timpul inapoi", atrage atentia George Chiriacescu.

"Discutia despre sex este una dintre cele mai 'complicate'. Multe frici, rusini, proiectii ale nesigurantelor adultului pot duce la amanarea discutiei sau la 'interzicerea' unui astfel de subiect.

Daca adolescentul nu si-a inceput viata sexuala este bine sa nu se rada de el, sa nu se puna presiune pe momentul la care acesta o va incepe. Fiecare la timpul lui.

Pentru cei ce au inceput-o, nu are sens interzicerea actelor viitoare (in practica, acest lucru se intampla destul de des, mai ales la fete). Nu va face niciun bine pe termen lung, chiar daca asta este intentia parintelui.

Recomandata este discutia despre cum se pot proteja de sarcini nedorite sau despre bolile cu transmisie sexuala. La acestea este de adaugat si componenta psihologica. Cum iti alegi partenerul, viata sexuala are legatura cu nevoia ta sau este o moda in grupul tau si, astfel, este o 'obligatie'?! Faci sex pentru a nu fi parasit? Inceperea vietii sexuale iti da o valoare aparte?", explica psihoterapeutul.

O sumedenie de intrebari si discutii se pot ramifica de aici si felul in care evolueaza ele depinde de calitatea relatiei parinte - adolescent. O relatie care trebuie ingrijita zi de zi, si nu doar atunci cand timpul o permite.