Orgoliul este preocuparea cu imaginea pe care o proiectam in exterior, cu ceea ce cred altii despre noi. Astfel, atunci cand luam decizii motivate de orgoliu, vom incerca sa proiectam o imagine pozitiva, de om de succes, mai atractiv, inteligent sau moral decat majoritatea.
A ne compara continuu cu ceilalti este aspectul de baza al orgoliului - succesul fiind raportat intotdeauna la ceilalti. Astfel, nu conteaza cat de bine fac ceea ce fac, atata vreme cat pot sa argumentez ca sunt mai bun decat altii. Devine evident ca e mult mai usor sa lucrez la imagine, la cum sunt perceput, decat la ce fac si ce sunt in realitate.
Strategiile tipice oamenilor motivati de orgoliu sunt preocuparea cu etalarea succeselor si discreditarea competitiei. Se incearca transmiterea ideii ca persoanele care fac parte din aceasta tabara sunt inferiore, neserioase sau imorale, explica pentru Ziare.com psihoterapeutul Vlad Muresan.
Conceptiile de viata ale celor cu pretentii de superioritate (orgoliu) sunt: "nu conteaza ce faci, important e sa fii mai bun decat ceilalti" sau "mai bine mor decat sa fiu mediocru".
In cazuri extreme, aceasta preocupare cu pozitia sociala se observa in strategiile prin care lingusesc oamenii cu mai multa putere decat ei si folosesc cu dispret oamenii pe care ii percep ca fiind cu mai putina putere.
Limbajul puterii este singurul pe care il inteleg si respecta, prieteniile fiind doar aliante cu alti oameni puternici. In plus, de relatiile de cuplu se folosesc pentru a-si imbunatati imaginea sociala.
Psihologie pe intelesul tau, cu Vlad Muresan: Angajamentele - strategii de manipulare in relatii
Desigur ca toate aceste decizii bazate pe imagine si comparatii ii vor indeparta de la momente placute si relatii bazate pe respectarea libertatii si pe ajutor oferit dezinteresat.
De fapt, de cele mai multe ori, ei nici nu cred ca asa ceva exista. Considera ca toata lumea are un interes, ca nu poti avea incredere in nimeni si ca toti te vor folosi cu prima ocazie (ceea ce releva de fapt propriile lor motivatii).
Psihologie pe intelesul tau, cu Vlad Muresan: Ce sta la baza relatiei tale? Ai trei alegeri
In cazuri mai putin extreme (in care pretentiile de superioritate sunt frustrate de incapacitatea de a se ridica deasupra celorlalti), ne rezumam la a-i judeca pe ceilalti, mai ales daca se afla in grupuri defavorizate social (minoritati etnice sau sexuale, femei, persoane cu statut socio-economic scazut sau cu acces redus la o educatie de calitate, persoane mai in varsta sau mai tinere decat noi etc.) - practic oricine fata de care gasim un criteriu sa ne simtim superiori (si suntem foarte creativi in a gasi argumente pentru superioritatea noastra).
Astfel, vom barfi, critica si ironiza cu scopul de a iesi mai bine prin comparatie, in timp ce ne vom lauda cu principiile, succesele, cuceririle sau banii pe care ii avem.
Atentie, orgoliul se refera la motivatia comportamentului, nu la comportament in sine! Nu conteaza CE facem, ci DE CE facem ceea ce facem.
Pot sa imi cumpar o masina scumpa, pentru ca sunt pasionat de masini si imi face placere sa le conduc, sau pot sa imi cumpar o masina scumpa pentru ca "da bine" si vreau sa fiu admirat si invidiat de ceilalti.
Orgoliul si Facebook-ul
Iata un exercitiu: de fiecare data cand postati ceva pe Facebook, incercati sa identificati motivul pentru care faceti acea postare. Daca motivul este sa creati o imagine pozitiva in ochii celorlalti sau sa va validati orgoliul prin numarul de like-uri, atunci veti alege un post (poza, status, link etc) care credeti ca va va imbunatati imaginea.
Daca motivatia este sa va gasiti prieteni sau sa va faceti cunostinte cu gusturi similare, veti alege un post care va place mult sau va reprezinta. Like-urile (sau numarul de like-uri) pot fi o validare a orgoliului si o confirmare a importantei personale sau pot fi expresia unei compatibilitati cu prietenii din lista (si atunci e mai important CINE mi-a dat like si nu CATE like-uri am primit).
Orice comportament poate fi motivat de imagine si orgoliu sau de exprimarea sincera a preferintelor/gusturilor/intereselor personale.
In primul caz, imi caut "fani", care sa ma valideze prin atentia si admiratia/invidia lor, in al doilea caz, caut persoane compatibile, cu care sa impartasesc lucruri care imi fac placere.
Devine evident ca daca iau decizii bazate pe orgoliu si imagine e mai probabil sa ma inconjur de oameni incompatibili, orgoliosi sau care se folosesc de mine.
Daca multe din alegerile noastre sunt motivate de orgoliu (pretentiile de superioritate), deseori ajungem sa traim intr-o viata fara sens si momente placute, in care nu stim ce ne dorim cu adevarat si ce vrem sa facem cu viata noastra, in afara obligatiilor si angajamentelor.
Sunt oamenii care se pricep la multe, dar nimic nu le face placere. Sunt acei oameni care se tradeaza in fiecare decizie pe care o iau, vanzand momentele placute pe admiratia si validarea celorlalti.
Orgoliu si depresie
Bineinteles ca aceste tradari repetate, aceste alegeri de a NU ne orienta spre relatii cu persoane compatibile si momente placute, ne fac la un momentat sa pierdem contactul cu propria persoana, sa nu mai stim ce ne face placere sau de ce ne aflam in relatiile noastre.
Stari de deprimare, lipsa de chef sau chiar atacuri de panica pot aparea atunci cand alegem consecvent sa ne concentram eforturile pe imagine si comparatii (din care vrem sa iesim castigatori) si nu pe momentele placute pe care le aduce viata, alaturi de persoane compatibile.
Acest orgoliu ce duce la depresie se exprima prin pretentiile de superioritate "Trebuie sa nu gresesc", "Trebuie sa fiu mai bun decat ceilalti, altfel sunt un ratat", "Viata trebuie sa fie tot timpul placuta" etc.
Greseala pe care o fac cei cu depresie este ca cred ca vor scapa de aceasta, daca reusesc sa dovedeasca celorlalti (si propriei persoane) ca sunt buni/valorosi, si astfel isi dedica viata pentru a hrani aceste pretentii de superioritate.
Problema e ca niciodata nu se vor simti destul de buni pentru ca aceste pretentii nu pot fi niciodata satisfacute complet.
Solutia (pe care o abordam in psihoterapie) este renuntarea la aceste standarde ridicole si, mai ales, a motivatiilor de profit si orgoliu din spatele lor si inlocuirea acestora cu motivatii oneste de descoperire a experientelor si persoanelor pe care le plac prin ceea ce sunt si prin ceea ce mi se ofera dezinteresat.
Asta inseamna in prima faza ca trebuie sa acceptam ca nu suntem asa de buni/morali/de succes cum incercam sa ne vindem - iar aceasta revenire la bun simt si "smerenie" poate fi extrem de dureroasa pentru un orgoliu in care deja am investit mult.
Dar alta cale nu exista.
Depresia este direct cauzata de orgoliu, care se exprima prin aceste pretentii de superioritate. Depresia este doar constientizarea incapacitatii de a ne ridica la propriile standarde de maretie si importanta. Iar lipsa de sens din viata noastra este data de deciziile prin care ne-am tradat momentele placute, pentru iluzia superioritatii si importantei.
E vremea sa ne trezim la realitate!
Psihoterapeut Vlad Muresan
Daca aveti vreo intrebare pentru expertii colaboratori ai Ziare.com, va invitam sa le-o adresati printr-un comentariu sau printr-un mail pe adresa sugestii@ziare.com.