Sfatul psihologului: Cum si cand ii explici copilului "cum e cu barza"?

Iata o tema cu care parintii ajung sa se confrunte atunci cand copilul incepe sa puna primele intrebari despre cum apar copiii, in general pe la varsta de 3-4 ani, atunci cand ei reusesc sa transforme gandurile si preocuparile lor in intrebari catre parinti.

Aceste intrebari, dincolo de curiozitatea specifica copilului, reprezinta o etapa importanta in dezvoltarea lui, aceea in care copilul reuseste sa isi creeze o imagine despre propria lui istorie, despre modul in care s-a nascut, despre cum a aparut in familia lui.

Aceste intrebari nu apar brusc, ci ele sunt consecinta unor preocupari ale copilului care apar treptat si la care acesta incearca sa isi ofere el insusi mai intai raspunsuri. Aceste raspunsuri sunt de cele mai multe ori constructii fantasmatice, se bazeaza pe imaginar, unele dintre ele putand fi chiar infricosatoare pentru copil.

Unii copii isi imagineaza ca doctorul a pus copilul in burtica lui mami, altii ca ei s-au nascut prin buric, altii isi imagineaza ca s-ar putea intoarce in burtica, iar altii se tem ca i-a adus cineva si i-ar putea lua inapoi.

Importanta momentului

De aceea, este foarte important momentul in care parintii acorda atentie acestor intrebari si sunt dispusi sa asculte mai intai ce crede copilul, ce si-a imaginat el si apoi sa adauge si ei anumite elemente care tin de realitate, pentru a echilibra aceasta discutie.

Cei mai multi dintre parinti aleg sa incerce sa evite aceasta discutie sau sa inventeze diferite povesti legate de nasterea copilului (barza, cosuletul, cineva care l-a pus in burtica etc). Inainte de a ne referi la valoarea acesti povesti din punct de vedere al dezvoltarii psihlogice a copilului, este nevoie mai intai sa ne referim la modul in care parintii insisi au luat contact cu aceasta tema a nasterii lor, cum au raspuns parintii lor la intrebari sau daca au putut fi formulate astfel de intrebari sau au existat restrictii, interdictii.

Pentru ca atunci cand vorbim despre comunicare despre anumite teme, vorbim si de transmitere a unui mod de a comunica deja cunoscut. Tindem sa ne raportam la anumite teme asa cum am primit si noi informatia despre ele, este vorba de o mostenire a unor restrictii sau tabu-uri.

Poate fi dificil de abordat aceasta tema pentru parinti, deoarece ea are legatura cu sexualitatea si cum modul in care parintii reusesc sa se exprime vizavi de ea. De multe ori, niciun cuvant nu pare potrivit pentru a exprima ceea ce gandim sau simtim, cum sa ne face intelesi de un copil mic care pune diverse intrebari?

Parintele se poate simti rusinat, stanjenit, iritat sau chiar coplesit. Unii aleg sa ofere explicatii fictive, altii aleg explicatii stiintifice, altii amana momentul pana cand copiii vor fi mai mari si mai pregatiti etc.

Am sa incerc sa redau in randurile de mai jos cateva particularitati ale comunicarii pe aceasta tema:

* Continutul foarte incarcat de afect al temei - parintii pot avea ei insisi o relatie dificila cu aceasta tema si in aceste conditii le va fi dificil sa se exprime cu privire la ea. Vor incerca sa evite sau sa expedieze rapid discutia. Este important sa cunoastem ceea ce simtim fiecare dintre noi cu privire la anumite teme pe care copiii le aduc in discutie si care pot interfera cu anumite convingeri morale, religioase, etc. In acest sens, conteaza foarte mult educatia primita in familie de catre parinti si valorile transmise catre ei.

* Deformarea realitatii - explicatiile care sunt departe de realitatea acestei teme, cele care doresc sa inventeze o explicatie, care construiesc o imagine fictiva sau o falsa istorie si care nu permit copilului sa construiasca in mintea lui o legatura directa cu parintii lui. Astfel de explicatii il determina sa piarda anumite repere, sa se bazeze exclusiv pe o prelucrare fantastica a realitatii, care mai tarziu il vor transforma intr-un copil naiv si greu de reconectat la realitate. Acesti copii vor intampina dificultati in a relationa si in a intelege care este modul in care functioneaza relatiile dintre oameni. Este bine ca explicatiile sa fie cat mai aproape de realitate, pastrandu-se pe intelesul copiilor si lasand loc altor intrebari si preocupari ale lor.

* Teama parintilor fata de aceasta tema - parintii pot considera ca nu este bine pentru copil sa ia contact de la o varsta mica cu aceste discutii, ca el trebuie protejat si tinut la distanta pana cand va fi mai mare si capabil sa inteleaga ce este bine si ce este rau. In fapt, orice informatie care ajunge la un copil si nu este discutata impreuna cu parintele, sau parintele o interzice, o respinge, produce confuzie si suferinta copilului. El va cauta sa afle despre ce e vorba, sau isi va imagina anumite lucruri. Parintele care ramane aproape de copil poate fi mereu alaturi de ceea ce se intampla cu el si poate sti cum sa intervina in anumite situatii dificile pentru copil.

Orice subiect poate fi vorbit si comunicat impreuna cu copilul, atat timp cat exista deschidere si disponibilitate din partea parintilor. Exista astazi foarte multe modalitati de informare cu privire la aceasta tema, dar parintii trebuie sa gaseasca modalitatea lor proprie si sa se simta confortabil cand aleg sa ofere anumite explicatii.

Va invit sa imi scrieti si sa imi impartasiti din experientele voastre legate de aceasta tema.

Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...