În inima Munților Semenic, la o altitudine de 760 de metri, se află satul Lindenfeld, un loc pustiu de mai bine de patru decenii, dar încărcat de istorie și mister. Fondat în 1828 de coloniști germani aduși din Boemia, satul a fost părăsit complet de locuitorii săi în anii ’80, în principal din cauza condițiilor grele de viață și a izolării. Au rămas casele goale, iar o parte dintre ele mai rezistă și astăzi.
În mod surprinzător, în prezent, satul atrage din nou atenția, de data aceasta din partea urmașilor germani ai celor care au locuit odinioară aici. Aceștia, stabiliți în mare parte în Germania, au început demersurile pentru a-și revendica terenurile strămoșilor.
Potrivit lui Gheorghe Coilă, primarul comunei Buchin, de care aparține și satul Lindenfeld, procedurile de succesiune sunt în plină desfășurare, iar Primăria Buchin primește deja extrase de carte funciară pentru aceste terenuri.
„Ei își fac actele, procedurile succesorale și devin proprietari, pentru că în perioada anilor 80, când au plecat, unii au luat sume de la statul român și unii nu au fost despăgubiți. Trebuie să le restituim pentru că nu avem ce face. Nu prea îi interesează extravilanele, mai mult ce este în intravilan. Toată suprafața e undeva la vreo 170 de hectare. Eu am depus un proiect pe Anghel Saligny, ca să facem drumul până acolo. În cazul în care va mai rămâne câtuși de puțin teren, vom încerca să facem un mic sat de vacanță, niște pensiuni, vedem ce se poate. Cu toate că este un sat de munte, au avut apă curentă încă din timpul lui Ceaușescu, prin cădere, pentru că satul e în pantă și prin cădere au apă curentă de la un bazin pe care l-au făcut încă de timpul lui Ceaușescu, când stăteau nemții acolo”, a declarat primarul Gheorghe Coilă.
Istoricul bănățean Mircea Rusnac, are pe blogul său Istoria Banatului, mai multe articole dedicate satului german. Conform acestuia, fondat la începutul secolului XIX, Lindenfeld a fost creat de 36 de familii de coloniști germani din regiunea Boemia, care au venit aici în căutarea unei vieți mai bune.
Peste timp, însă, izolarea și condițiile de trai austere, caracteristice unui sat de munte, au transformat acest loc într-unul extrem de greu de locuit. În perioada interbelică, Lindenfeld avea 230 de locuitori, iar în anul 1920 populația ajunsese la maximul său istoric, de 302 persoane. Cu toate acestea, lipsa căilor de acces și izolarea au dus treptat la depopularea sa.
În anii ’80, emigrarea locuitorilor spre Germania a dus la depopularea completă a satului, iar Lindenfeld a rămas pustiu, o veritabilă „fantomă” ascunsă în inima Banatului. Totuși, au mai rămas în picioare imobile precum biserica veche și câteva case încă mai amintesc de viața de altădată.
Planurile Primăriei Buchin pentru Lindenfeld sunt îndrăznețe. În cazul în care vor rămâne proprietăți nepreluate, primăria are planuri ambițioase de a transforma zona într-o destinație turistică, un „sat de vacanță” care să reînvie acest loc uitat de timp. Proiectul depus de primar pentru finanțarea construirii unui drum de acces între Poiana și Lindenfeld a primit deja undă verde și urmează să fie semnat. Conectarea satului la rețeaua de drumuri ar face posibilă dezvoltarea acestui loc ca o destinație montană.